868 matches
-
evidență. Este ceea ce autorul numește „evidență trăită”. În fața unei înțelegeri reușite, avem sentimentul, deși difuz, dar cert, al adevărului ei. Max Weber încearcă introducerea în sociologie a comprehensiunii. Ca sociolog cu o orientare științifică pozitivă, el nu mai poate opune comprehensiunea explicației, ci caută să le împletească, ca două momente necesare ale analizei. În acest sens, el consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comprehensiunii. Ca sociolog cu o orientare științifică pozitivă, el nu mai poate opune comprehensiunea explicației, ci caută să le împletească, ca două momente necesare ale analizei. În acest sens, el consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai poate opune comprehensiunea explicației, ci caută să le împletească, ca două momente necesare ale analizei. În acest sens, el consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să încerce să-și imagineze ce stări subiective a putut avea el. A-l cunoaște pe Cezar înseamnă a încerca să te imaginezi tu însuți în „pielea” lui Cezar, să-l simulezi pe acesta în propria ta minte și simțire. Comprehensiunea în varianta filosofiei germane are o coloratură afectivă, irațională. Pe aproximativ aceeași linie merge și istoricul și filosoful francez Henri-Irénée Marrou (1958, 1961). Pe linie relativ distinctă se orientează filosoful englez Robin G. Collingwood. Punctul de plecare este tot idealist
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decât culegerea de date subiective. În această perspectivă, este căutată explicația în situația obiectivă, în lumea reală naturală și socială care înconjoară și modelează acțiunea umană. Limitele metodei comprehensivetc "Limitele metodei comprehensive" Înainte de a stabili ce se poate obține cu ajutorul comprehensiunii, este mai util să analizăm limitele acestei metode, ce nu poate ea realiza. Tipul de fenomene la care poate fi aplicată. Cu cât ne îndepărtăm de evenimentele a căror substanță este acțiunea individuală, cu atât metoda este mai inaplicabilă, până când
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod real, este clar că el nu putea fi transmis posterității prin intermediul cronicarului. El nu putea fi declarat nici celor din jurul său. Probabil că domnitorul ar fi comunicat curții sale motivele prime, care să acrediteze ideea grijii față de destinele colective. Comprehensiunea se află aici în dificila situație de a delimita ceea ce exprimă în mod real conștiința actorului istoric de distorsiunea operată la nivelul comunicării acestei conștiințe celor din jur. Problema nu este însă numai a unei dedublări conștiente între integritate și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizată însă și dintr-o perspectivă psihologică. Psihologia a renunțat de mult la teza că subiectul natural are capacitatea de a se autocunoaște complet, de a fi conștient de propriile sale procese psihice. Introspecția, care este de fapt metoda complementară comprehensiunii (în primul caz este vorba de cunoașterea propriilor mele stări de spirit, pe când în cel de-al doilea caz, de cunoașterea celuilalt), a fost abandonată de către psihologie. Dezvoltarea psihologiei s-a făcut prin utilizarea unor mijloace de cercetare mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de evoluție ce nu este conținut în nici una dintre conștiințele creatorilor lor. Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie de semnificații, caracteristici ale lor care nu au fost intenționate de către creatorii lor (Simon, 1970). Comprehensiunea este posibilă doar în condiții de similaritate psihologicăși culturală între subiectul cunoscător și subiectul de cunoscut. La baza metodei comprehensive stă presupoziția unei naturi umane universale care reacționează în linii generale identic în situații identice. Îl pot înțelege pe Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un fel de reziduu imposibil de explicat, care variază de la caz la caz. b) Variații culturale. Antropologia culturală a scos în evidență că personalitatea este în mod esențial modelată cultural. Și odată cu aceasta, și experiențele noastre subiective. În interiorul aceleiași culturi, comprehensiunea are șanse mult mai ridicate de reușită tocmai datorită matricei culturale comune a experienței subiective. Dificultățile mari provin din înțelegerea transculturală. Gelozia poate fi înțeleasă de o persoană aparținând culturii noastre, dar cu greu ar putea fi înțeleasă de o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un cadru cultural în care un asemenea sentiment lipsește cu desăvârșire. Nu putem înțelege ce se petrece în mintea unui șaman căzut în transă sau în cea a vrăjitorului tribului Bororo, luptându-se cu spiritele răuvoitoare. Rezultatele obținute prin metoda comprehensiunii nu sunt verificabile. Ele pot fi doar estimate ca rezonabile, verosimile, dar nu există nici un criteriu clar de validare a lor. Metoda ca atare este mai mult ceea ce s-ar putea numi o „artă” decât o metodă științifică, sistematică de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
încredințate bobilor. Cum cad aceștia, așa trebuie să se facă. În Egiptul antic, dimpotrivă, faraonul era cel care le lua. Cum se pot explica aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii foarte importante întâmplării? Comprehensiunea ne poate furniza explicații de genul următor: grecii considerau că prin tragere la sorți se manifestă voința zeilor; egiptenii, în schimb, credeau că faraonul este un reprezentant pământean al divinității și, ca atare, prin el se exprimă divinitatea. Putem deci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca atare, prin el se exprimă divinitatea. Putem deci înțelege de ce, în alegeri importante pentru comunitate, decizia era delegată zeilor, prin mecanismele considerate ca reprezentative pentru manifestarea acestora. Rămâne totuși de neînțeles de unde obiceiul curios de a trage la sorți. Comprehensiunea poate să pună în evidență cel mult ce gândeau în mod explicit actorii. Un lucru nu poate fi însă lămurit: de ce grecii au ales drept cale de manifestare a voinței zeilor tocmai sorții sau oracolul de la Delphi. Știința poate oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poziție net idealistă. Fenomenele social-istorice sunt explicate prin conștiința actorilor lor. În spatele acestei conștiințe nu stă nimic care să reprezinte o condiție determinată, demnă de luat în considerare de către cercetător. Este un lucru general acceptat de către cei care promovează metoda comprehensiunii că, pentru a o realiza eficient, este nevoie de o atentă analiză a situației în care acționează actorii. Robin Collingwood aprecia că analiza situației reprezintă un instrument esențial al înțelegerii. Henri-Irénée Marrou sugera o așa-numită „psihanaliză existențială”. Situația își
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în ultimă instanță, determină comportamentul. Analiza situației are aici o finalitate cauzală: găsirea factorilor determinanți. În perspectivă indeterministă a comprehensiunii, situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori diferiți pot lua decizii diferite-, ci doar „culoarea” particulară pe care o are o decizie sau alta. Invocarea situației nu este de natură să explice decizia, ci să o facă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În acest sens, demersul comprehensiv nu este principial predictiv. El este doar o înțelegere a unor fapte petrecute. Invocarea situației face opțiunea doar familiară, îi reduce din caracterul ei neobișnuit în aparență. Acest aspect este foarte important de subliniat. Prin comprehensiune, cercetătorul nu face nici un fel de predicție și nici retrodicții. El nu încearcă să judece în felul următor: avem situația X; să îmi imaginez cum aș acționa eu în această situație; dacă așa aș acționa (gândi, simți, decide) în situația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acționa (gândi, simți, decide) în situația X, atunci probabil că așa ar gândioricine, sau în orice caz, așa au gândit și Cezar sau Napoleon. O asemenea predicție empirică, utilizând natura umană generală, ca producătoare de predicții, nu este acceptată în cadrul comprehensiunii. Problema nu este cum aș acționa eu în locul lui Cezar, ci invers. În condițiile în care eu știu cum a acționat Cezar (și accept că un altul ar fi acționat în aceeași situație altfel), pot înțelege această acțiune, insinuându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest fel, eu, ca cercetător, pot să-i „înțeleg” atât pe Cezar, pe Napoleon, cât și pe Bălcescu, care, chiar dacă ar fi acționat în aceeași situație, ar fi optat în mod foarte diferit. În acest sens afirmam mai sus că comprehensiunea este strict indeterministă. Între situație și decizie este presupusă o relație foarte vagă și în nici un caz una deterministă. Un cercetător determinist pornește de la o cu totul altă presupoziție în legătură cu relația dintre situație și acțiune. Relația dintre cei trei termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
una deterministă. Un cercetător determinist pornește de la o cu totul altă presupoziție în legătură cu relația dintre situație și acțiune. Relația dintre cei trei termeni - Situație (S), Conștiință (C) și Eveniment (E) ca produs al acțiunii - este imaginată în teoria care fundează comprehensiunea, în felul următor: Figura 13.2. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment În viziunea deterministă, relațiile sunt următoarele: Figura 13.3. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment în viziune deterministă Relația (1) indică determinarea conștiinței actorului de situația obiectivă (totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
filosofie pozitivă, raționalistă. Se poate, desigur, face observația că însăși practica istoricului poate fi influențată de cadrele generale ale filosofiei. Deși nu s-au întreprins studii „empirice” asupra practicii istoricului, se poate aprecia pe baza unei estimări globale că metoda comprehensiunii nu este doar o propunere filosofică, ci că ea reprezintă, într-o formă sau alta, o caracteristică a acesteia. Elaborând proiectul acestei metode, filosofia s-a inspirat din practica istoricului. Ea nu a propus o metodă nouă, ci a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se întâmplă așa, și nu altfel. O cunoaștere pe care noi o numim de regulă comună este implicată aici, dând efectul de „familiar”, de așteptat, normal. Ce înseamnă această cunoaștere însă este mult mai puțin clar. În linii generale, metoda comprehensiunii se referă tocmai la extinderea unui asemenea tip de cunoaștere la evenimentele istorice. Figura 13.4. Schema determinării comportamentului Explicația științifică ar trebui să lege evenimentul în cauză de o serie de factori obiectivi. Inexistența unui model teoretic care să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment care pare familiar, normal, de înțeles, intuitiv, la nivelul cunoașterii comune. În realitate, ea nu se deosebește de explicația științifică. Sunt vizate aceleași obiective. Deosebirea este doar de putere. Ea este intuitivă, slabă, primitivă. În lipsa unor mijloace mai puternice, comprehensiunea este însă un instrument eficace. Ea face din istoria care la primul contact pare să fie o îngrămădire de evenimente care mai de care mai curioase, stranii un loc al familiarului, al normalului, al inteligibilului. În acest sens, metoda comprehensivă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de socializare Virgil Măgureanu: Sociologia nu a fost niciodată un prototip al raționalității, ramurile sociologiei - cele care sunt, În general, considerate ca discipline științifice mature - transcend, prin excelență, granițele disciplinare și dezvoltă, mai ales În ultima vreme, o linie a comprehensiunii În cercetările efectuate. În plus, nu trebuie să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
apropiată, prin faptul că se consemnează o serie de Întâmplări chiar de către cei au trăit experiența comunistă (sau anticomunistă), cuprinzând mai multe niveluri de evocare și conceptualizare (de la povestirea unor fapte trăite sau văzute, asumarea subiectivă a trecutului și până la comprehensiunea detașată, calculată, explicația teoretico-cauzală etc.); această raportare, care stă sub semnul urgenței, are un caracter recuperator și reparatoriu; cu alte cuvinte, ne determină să nu uităm În perspectiva Îndreptării noastre (atât cât se mai poate); b) o valoare Îndepărtată, amânată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va diminua atunci ispita expansiunii, credința că e de datoria unei religii să impună celorlalți propriul mod. în loc să să se manifeste ca expansiune a propriului mod, universalitatea unei religii se va putea exercita drept comprehensiune, ca înțelegere a Aceluiași descoperit în celelalte moduri religioase. Iată un posibil exercițiu de a te distanța de particularitățile propriului mod religios, ale oricărui mod, pentru a înainta spre Cel fără mod. Meister Eckhart face din această atitudine un criteriu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa. Acest demers acordă puțină importanță evaluării critice a convingerii intime, a evidențelor sau a teoriilor. 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea medicală și boala Abordarea medicală se sprijină pe concepția fiziopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]