2,825 matches
-
mănăstiri, încăperea unde ea mânca împreună cu domnițele și jupânesele ori cu Vodă, paraclisul Doamnei - loc al rugăciunilor particulare și al clipelor de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar nu putea fi deposedat de înfățișarea luxoasă și de eleganța ostentativă, căci era vorba de menținerea identității, chiar dincolo de limitele ceremonialului. Se făcea, totuși, trecerea dinspre un „public” oficial
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 585. 110. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei, ediție de Constantin Giurescu, Socec, București, 1916, p. 162. 111. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 589. 112. Ibidem, pp. 270 și urm. 113. Corina Nicolescu, Case, conace și palate vechi românești, Editura Meridiane, București, 1979, p. 73. 114. în călători străini..., vol. VI, p. 90. 115. Vezi Tereza Simigalia, Arhitectura civilă de zid din țara Românească în secolele XIV-XVIII, Editura Vremea, 2000, București, p. 552. 116. în Călători
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de autor cea mai complexă carte a sa, Manuscrisul de la Ciumați (scrisă în 1969 și publicată în 1989, la Tel Aviv) este o proză arborescentă, cu fraze întortocheate și cu un epic minim, prezentând o imagine caleidoscopică a lumii: la conacul Mironeștilor, transformat într-un azil de bătrâni, A. M. Mironescu stăruie în consemnarea gândurilor într-un manuscris, ca supremă încercare de supraviețuire prin cuvinte și imagini (Emanuel Aczél). Orovitz Gersen, din romanul David rege (scris în 1972 și publicat în 1991
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
fără nimic; infirm, se vede nevoit să locuiască la Tincuța, suferind să o vadă roabă în casa „tâlharului”. Traumatizată de umilințele îndurate, dezgustată, tânăra moare. Singur, captiv, bătrânul boier încearcă să evadeze și, printr-un șiretlic, reușește să fugă la conacul său. Acolo se va salva, căci Scatiu se duce să îl ia înapoi cu forța și e ucis de țărani. Viața la țară apare în romanul lui Z. în viziune dihotomică: ceea ce are etern, natura și „sufletul satului”, se exprimă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
roman gravitează în jurul boierului Amărășteanu, pater familiae și figură tutelară. Povestea de dragoste dintre bărbatul matur și prea tânăra soție, care nu îi va rămâne credincioasă, cea a iubirii cu o țărancă, al cărei rod e un fiu bastard, povestea conacului și moșiei de la Amărăști vor fi descoperite, de fiu, atunci când găsește jurnalul tatălui. Trama detectivistă - urmărirea adevărului despre propria familie, implicit și despre sine - conduce nu doar la revelarea unor secrete surprinzătoare, dureroase, dar și la concluzia că prezentul nu
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
Nicolaevici Tolstoi, despre care în A.d.p. nu amintește. De altfel, la vârsta de 88 de ani se confesa că, elev fiind, „voiam neapărat, potrivit lecturilor pe care le aveam, să cunosc două lucruri: mai întâi Iasnaia Poliana, să văd conacul lui Tolstoi, și, în al doilea rând, să cunosc Italia” (Chelcea, 1988, p. 98). Cât l-a avantajat comunismul pe I.C. s-a văzut: a trecut prin „comprimările” din învățământ, a fost „detașat de la catedră”, a suportat acțiunea de „epurare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui P., îndatorată modelului shakespearean și prin asemenea prezențe (Niște fluturi frumos colorați), sau dezbate tema dezrădăcinării, condiția tragică a expatriatului (Rugăciune pentru un disc-jockey sau Ziua de pe insulă). Coșmarescă, acțiunea piesei Pădure cu pupeze se petrece într-un vechi conac părăginit, aflat în mijlocul unei păduri, ce adăpostește manechine de lemn, fără capete. Din pădure vin sunete scoase de pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și povestiri, evocând curțile boierești de altădată, proză în care o „fantezie realistă” îmbină pasiunea rememorării cu aceea de genealogist. În 1935 devine membru al Societății Scriitorilor Români. Interesul său pentru publicistică se va menține până în 1944 când, după distrugerea conacului de la Buhăești (Vaslui), scriitorul se refugiază o vreme la Roșiori de Vede și la București, în ultimii ani de viață retrăgându-se din viața publică la Vaslui, unde își redactează ultimele scrieri. Romanele Aceea care trebuia iubită (1925) și Dragostea
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
turneu. Având, după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o pasiune demențială, care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru incendiu. Făcând scrum conacul, incendiul răpune și viețile celor aflați în el: soacra lui Olmazu, nebună, și fiicele lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare, sunt
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora acestuia, Mila. Înșelăciunea și trădarea justifică uciderea lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
din deceniul al patrulea), București, 1963, Anii încercărilor, București, 1966; Stanislaw Wygodzki, Omul cu căruciorul și alte povestiri, pref. trad., București, 1964; Bruno Schulz, Manechinele, pref. trad., București, 1976; Zece poeți polonezi contemporani, pref. trad., București, 1978; I. Che˛cinski, Conacul cu stafii, București, 1979 (în colaborare); Ryszard Klyș, Ucideți oaia neagră, București, 1979; Kornel Filipowicz, Prizonierul și fata, București, 1980; Tadeusz Nowak, Și de vei fi crai, și de vei fi călău, pref. trad., București, 1987; Tadeusz Dolega Mostowicz, Vraciul
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
13.I.1945, București), poet. În afara a ceea ce menționează cu zgârcenie el însuși în Amintiri („Adevărul”, 1933) sau cu ocazia unei sărbătoriri („Dimineața”, 1934), se cunosc puține lucruri din viața lui O. Născut în mahalaua bucureșteană Dobroteasa, a copilărit la conacul moșiei Obedeni din Ilfov. Ceea ce explică în cazul său - dar și în cazul unui unchi, Mihail Georgiade (1839-1885), medic și diplomat cu studii lingvistice, care a lucrat la legațiile României din Roma, Constantinopol, Atena și a colaborat la „Revue des
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
București, 1976-1984 (în colaborare cu Tatiana Nicolescu); Georges Rodenbach, Bruges, a doua moarte, pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Florica Dulceanu); Pavlo Zagrebelnâi, Vântul de seară, postfață Valentin F. Mihăescu, București, 1986 (în colaborare cu Puiu Brăileanu); William Faulkner, Conacul, București, 1998 (în colaborare cu Aurora Leicand). Repere bibliografice: Simion, Orientări, 282-287; Ardeleanu, Însemnări, 160-166; Oprea, Mișcarea, 171-179; Regman, Cărți, 63-68; Martin, Generație, 126-134; Mincu, Critice, I, 115-118; Balotă, Labirint, 397-400; Dimisianu, Prozatori, 73-77; Regman, Cronicari, 180-192; Râpeanu, Interferențe, 192-196
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
de o formulă, pentru a găsi alta nouă. S-au sugerat apropieri de formula fantasticului și de anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca - protagonistul narațiunii - este și el un traficant de istorii, cele mai multe cumpărate de la alți fabulanți la conacul din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
drum pe vremea când Roșcani aparținea de comuna Trifești. Proiectul este încă în derulare. O altă inițiativă locală a fost demersul făcut în 1994 pentru introducerea Casei Memoriale Costache Negruzzi din satul Hermeziu, comuna Trifești, în Patrimoniul Muzeistic Național. Prezența conacului familiei Negruzzi pe teritoriul comunei Trifești reprezintă un motiv de mândrie locală, autoritățile încercând să construiască în acest spațiu, odată cu drumul parcă, o tradiție a manifestărilor culturale ale comunei precum sărbătoarea „Zilelor Negruzzi”. În 1997 s-a derulat un proiect
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Dumitriu reia o temă familiară literaturii noastre și care a stârnit interesul multor scriitori: răscoalele țărănești din 1907. Povestirea sa arată starea de spirit a masselor din satele Hotare, Salcia, Vădastra, Vladomira și apoi izbucnirea răscoalei În satul Vădastra, distrugerea conacului Eleonorei Smadoviceanu, fuga surorii acesteia Elena Vorvoreanu Împreună cu fiica sa Elvira și cu arendașii Alexiu și Ivancea Într-o trăsură, noaptea. Trăsura este oprită de țărani și arendașii prinși sunt decapitați cu securea. Femeile scapă datorită faptului că atenția țăranilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea formală și pitorescul lingvistic. A. intră în istoria teatrului românesc odată cu prima reprezentație scenică, în limba română, în 1816, a pastoralei Mirtil și Hloe, dramatizare de Florian după S. Gessner. Reprezentația
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
-ul acela. Eram risipitori cu folosirea lui, eram nesăbuiți față de implicațiile lui. Artiștii au instincte bune pentru afacerile imobiliare. Și Herringsdorf o pusese pe Julie În mișcare. Ne-am interesat de câteva asociații, lucru nou pe acolo. Am vizitat două-trei conace. Totul era foarte matrimonial. Sub influența acelei stațiuni estivale vechi, aristocratice, de secol nouăsprezece, Julie și cu mine ne purtam și noi În stilul epocii vechi. Vorbeam de Întemeierea unui cămin, chiar dacă nu ne culcaserăm niciodată Împreună. Deși, desigur, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niciodată arsuri? Întrebă Obiectul amuzată. Micul Club era doar o poreclă. Oficial, clubul era cunoscut sub numele de Clubul Grosse Pointe. Deși proprietatea era pe malul lacului, nu se vedeau pontoane și nici bărci, doar clădirea clubului, mare cât un conac, două terenuri de paddle tennis și un bazin de Înot. Lângă acest bazin am stat În acel an În fiecare zi din iunie și iulie. În ceea ce privește costumele de baie, Obiectul Obscur prefera bikini. Arăta bine În ei, dar nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gara în care oprirăm era minunată. Arhitectura era specific imperială. Avea acel aer de glorie și demnitate care impresiona și caracteriza stilul. Marcela era tot lângă mine. Îi oferisem cazare la mine. Eu, în calitate de Cronicar, aveam din partea Imperiului un mic conac înconjurat de o grădină magnifică, care adăpostea înăuntrul său o impresionantă bibliotecă. Pentru raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb și întins, protejat de frigul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu noile descoperiri ce s-ar face. Cercetările ce necontenit au loc, e de sperat că vor da mulțumitoare rezultate. Parte din obiectele muzeului se păstrează în cabinetul prefectului, parte sunt așezate pe două rânduri, formând un aleiu în grădina Conacului, între corpu edificiului administrativ și poarta grădinii dinspre mare"534. Ulterior, ziarul prezintă descrierea obiectelor aflate în muzeul constănțean 535. Concomitent, știrea despre crearea muzeului din Constanța este preluată și de către presa centrală 536. În vederea realizării statuii poetului Ovidius "se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
turcești "inan", însemnând "credință", și "ceșme", însemnând "fântână", a fost întemeiat tot de către tătari. În cursul războiului din anii 1877-1878 satul a fost părăsit de către turci și tătari, fiind devastat de către bulgari. În satul Tariverde se afla în anul 1879 conacul lui Ali Bey, "cel mai mare proprietar de moșie din județul Tulcea"813. Tariverde era situat la 2 km de satul Cogealac, fiind traversat de către șoseaua Babadag-Constanța. După 1878 atât Tariverde cât și Inan-Ceșme au fost părăsite de către turci și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
luat nici un avânt în cei de pe urmă 25 de ani"2683. Astfel, școala din oraș era mai mică "decât în multe din comunele rurale"2684, biserica "amenință cu ruina"2685, în timp ce, "localul primăriei, instalat pe malul mării, într-un vechi conac turcesc, are o înfățișare dintre cele mai neplăcute"2686. Primăria orașului Mangalia a realizat "un plan grandios de aliniere (...) cu bulevarde de 20 și 30 metri lărgime"2687 dar, în opinia domnului Scarlat Vârnav, acesta era irealizabil. Consecința imediată a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aceea, negru să fie și pentru tine. Sarcina ta e să te arăți convins, chiar dacă în sufletul tău nu-i crezi deloc. În ziua aceea, după ce coborî de la castel colindă în tihnă orașul împreună cu Yozō. În apropierea castelului se înșiruiau conacele supușilor de rang înalt, în cartierele Ō, Minami, Sakana și Ara se găseau case înghesuite de negustori, iar templele erau răspândite peste tot. Yozō își împreună palmele rugându-se sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]