5,238 matches
-
și durabil divizată. Totuși, în spatele unei fațade de înfruntări manicheene, s-au manifestat mișcări în sensuri diferite în fiecare dintre taberele aflate față în față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit recul, observăm un contrast între situația anilor ’80 și cea de la începutul anilor ’70; acest contrast pare indicele unei transformări a „dinamicii raporturilor sociale”. Concret, unii stimuli ai schimbării încetează să mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acum. În afara efectelor crizei economice, putem vedea în această evoluție rezultatul „accederii în posturi influente sau chiar la putere” a unor oameni care, înainte, se aflau, mai degrabă, în tabăra contestatară, iar acum vin să sprijine acțiuni inițiate de mediile conducătoare (ibidem, p. 306). În opinia lui Birnbaum, odată cu victoria stângii în 1981, s-au produs schimbări în recrutarea elitelor politice. Pentru a relua termenii utilizați de Bourdieu și de Passeron (1964), proporția „bursierilor” din rândurile personalului politic a crescut în detrimentul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
activitate diferite, să formeze o alianță relativ stabilă și să creeze astfel un „complex dominant”. Gradul de coeziune al unui astfel de complex nu este suficient pentru a se putea vorbi despre el ca despre o clasă dominantă sau una conducătoare. Scări de valori diferite, ierarhii ale preocupărilor diferite mențin specificitatea acestor elite, dar un interes comun le face asemănătoare (uneori, chiar foarte asemănătoare). Este ceea ce Charles Wright Mills a crezut că poate observa într-o oarecare măsură în Statele Unite, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pretează mult mai puțin la discuții în zilele noastre, existența unui „complex dominant” a caracterizat multă vreme regimul comunist din Uniunea Sovietică. O „formulă politică” înglobând un ansamblu de prescripții ideologice referitoare la organizarea vieții economice ar conferi un rol conducător Partidului Comunist. Astfel, monolitismul aparent era menținut prin adeziunea formală la ideologia de stat (Coenen-Hunther, 2000, pp. 136-137). A rezultat din ea teoria troțkistă a apariției unei noi clase cu caracter birocratic. Cu toate acestea, când „formula politică” sovietică și-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la ideologia de stat (Coenen-Hunther, 2000, pp. 136-137). A rezultat din ea teoria troțkistă a apariției unei noi clase cu caracter birocratic. Cu toate acestea, când „formula politică” sovietică și-a pierdut credibilitatea, s-au profilat trei segmente ale elitei conducătoare, strâns legate una de alta, dar totuși distincte: Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, KGB și complexul militaroindustrial (Albats, 1995, pp. 261-262). În martie 1990, atunci când a fost abrogat articolul 6 din Constituția sovietică ce legitima rolul conducător al Partidului, declinul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
segmente ale elitei conducătoare, strâns legate una de alta, dar totuși distincte: Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, KGB și complexul militaroindustrial (Albats, 1995, pp. 261-262). În martie 1990, atunci când a fost abrogat articolul 6 din Constituția sovietică ce legitima rolul conducător al Partidului, declinul instituțional al PCUS ca putere federatoare s-a produs în folosul altor segmente ale oligarhiei dominante: responsabilii organelor de securitate și conducătorii unor importante sectoare ale aparatului economic (ibidem, p. 264). Atunci, au apărut foarte clar la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
economic (ibidem, p. 264). Atunci, au apărut foarte clar la lumină - și, uneori, într-un mod extrem de brutal - divergențele de interese foarte reale și ierarhiile ale diferitelor preocupări. De altfel, lupta pentru influență în diferite segmente autonomizate ale vechii pături conducătoare nu s-a terminat nici în Rusia și nici în celelalte republici ale fostei URSS. Așadar, a trebuit să aibă loc mai întâi o zguduire, iar, mai apoi, chiar prăbușirea regimului sovietic, pentru a vedea confirmată și întărită viziunea paretiană
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
terminat nici în Rusia și nici în celelalte republici ale fostei URSS. Așadar, a trebuit să aibă loc mai întâi o zguduire, iar, mai apoi, chiar prăbușirea regimului sovietic, pentru a vedea confirmată și întărită viziunea paretiană a diversității păturilor conducătoare - inspirată din „diversitatea multiplelor grupuri sociale” (Pareto, 1916, § 2025) -, și nu concepția monolitismului totalitar ce făcuse să dispară complet specificitatea diferitelor segmente ale elitei. Mai mulți autori au crezut că pot identifica și în Franța, într-un context politic și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în administrația publică cu viitoarele cadre superioare din sistemul privat. S-a remarcat în nenumărate ocazii că Marile Școli (îndeosebi l’École Polytechnique și l’École Nationale d’Administration) „joacă un rol fundamental în formarea unei mari părți a clasei conducătoare franceze” (Birnbaum et. al., 1978, p. 125). Aceste instituții formează „o fracțiune din ce în ce mai importantă a elitelor administrative, politice și economice ale țării”, după cum o dovedește „locul considerabil ocupat în rândul clasei conducătoare franceze de membrii marilor «corpuri» ale statului [...], Inspectoratul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fundamental în formarea unei mari părți a clasei conducătoare franceze” (Birnbaum et. al., 1978, p. 125). Aceste instituții formează „o fracțiune din ce în ce mai importantă a elitelor administrative, politice și economice ale țării”, după cum o dovedește „locul considerabil ocupat în rândul clasei conducătoare franceze de membrii marilor «corpuri» ale statului [...], Inspectoratul de Finanțe, Consiliul de Stat și Curtea de Conturi, pentru corpurile care recutează cadre provenite de la ENA, Corpul Minelor și Corpul Podurilor și al Șoselelor, pentru cele provenite de la l’École Polytechnique
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
simț al eficacității [care se crede] neutră din punct de vedere politic” (Birnbaum, 1977, p. 61). Aceasta asigură o „legătură strânsă între lumea afacerilor și personalul superior al aparatului de stat” și o „veritabilă rotație a anumitor fracțiuni ale spațiului conducător” (Birnbaum et. al., 1978, p. 81). În ciuda unor trăsături de majoritate politică adesea spectaculoase, ceea ce era valabil în urmă cu un sfert de secol rămâne valabil și la ora actuală: marile corpuri ale Statului rămân niște „rezervoare privilegiate de conducători
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asupra individului. Grupul său de apartenență devine instanța cea mai influentă, fapt care duce direct către comunitarism. Diferitele grupuri de față se centrează pe apărarea intereselor categoriale. Alegerile politice sunt din ce în ce mai mult niște compromisuri între diferitele centre de decizie. Elitele conducătoare își pierd din putere și sunt obligate la negocierea unor compromisuri. Grupurile de presiune capătă o influență enormă, astfel încât ne putem întreba dacă mai există într-adevăr o clasă conducătoare. Confuzia din structurile puterii contribuie la orientarea indivizilor extro-determinați spre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din ce în ce mai mult niște compromisuri între diferitele centre de decizie. Elitele conducătoare își pierd din putere și sunt obligate la negocierea unor compromisuri. Grupurile de presiune capătă o influență enormă, astfel încât ne putem întreba dacă mai există într-adevăr o clasă conducătoare. Confuzia din structurile puterii contribuie la orientarea indivizilor extro-determinați spre o atitudine de consumator. Politica însăși devine un obiect de consum, iar ideile politice sunt considerate niște „simple opinii”. Individul extro-determinat, „atunci când se ocupă de politică, o face prin intermediul unui
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
înseamnă a studia simultan „procesul de constituire socială a elitei și rezultatul acestui proces”. În această privință, lucrarea sa de referință, Who’s Who in France, oferă exemplul foarte interesant al unei „aproximări a imaginii sociale a elitei pentru clasa conducătoare” sau, în orice caz, pentru o parte importantă a acesteia (ibidem, p. 45). Spre deosebire de Bottin mondain, „care caută mai degrabă să adune familiile din lumea mondenă a înaltei societăți și corespunde noțiunii de grup cu statut deosebit”, Who’s Who
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
criterii de clasificare Un astfel de demers a fost cel adoptat de sociologul german Günter Endruweit într-un text de sinteză care se sprijină mai ales pe lucrările lui Urs Jaeggi (1967) și pe care-l adoptăm aici ca fir conducător (Endruweit, 1998, pp. 245-269). De asemenea, putem distinge elitele purtătoare de valori (Wertelite), elitele fondate pe performanțe (Leistungelite), elitele prin poziționare (Positionselite), elitele puterii (Machtelite) și elitele de funcție (Funktionselite). Fără îndoială că, în studiul grupurilor observabile empiric, aceste diferite
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
procesul istoric al edificării statului-națiune. La origine, în secolul al XVIII-lea, „noțiunea abstractă, impersonală de stat” nu există decât într-un mod foarte limitat, „serviciul adus statului” identificându-se pe atunci, cel mai adesea, cu „servirea unei dinastii”. Personalitățile conducătoare care susțineau dinastiile în timpul unor crize politice „făceau din creșterea puterii statale cauza lor personală” (Reinhard, 1996, p. 9). Sunt persoane pe care putem să ne punem de acord să le numim „elite ale puterii”. Orientarea lor este exclusiv politică
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
social și este supusă unor reguli ce definesc strict domeniul său de aplicare. Aceste dimensiuni analitice, subliniază Giddens, nu constituie o teorie, ci o bază conceptuală pentru a analiza chestiunile ținând de teoria elitelor. Astfel, teza „managerială” a descompunerii clasei conducătoare capitaliste prin separarea progresivă a proprietății asupra mijloacelor de producție și a controlului efectiv asupra acestor mijloace de producție a putut fi examinată în mod util din perspectiva celor trei dimensiuni indicate mai sus: recrutarea, structura și puterea. Mai întâi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
căi și nu se mențin în situații preeminente prin aceleași mijloace. Într-adevăr, după caz, ezitarea în locul recursului la mijloace violente sau, dimpotrivă, înclinația spre a prefera soluțiile de forță pot fi considerate semne ale inaptitudinii de a exercita funcții conducătoare. Așadar, acestor elite de tipuri diferite le corespund proceduri de recrutare distincte, care, la rândul lor, favorizează accederea la nivelurile superioare unor persoane cu profiluri diferite. Stabilitatea acestor proceduri implică o situație de echilibru social (ibidem, § 2034). Totuși, acest echilibru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau Cambridge și public schools britanice, Universitatea din Tokio, academiile militare americane sau Institutul de Relații Internaționale de la Moscova (Putnam, 1976, p. 109). Această evoluție poate fi pusă în relație cu capacitățile de gestionare așteptate la ora actuală din partea elitelor conducătoare. Domeniile de intervenție ale statului se înmulțesc, iar materiile de studiu sunt mult mai complexe decât pe timpul „statului-polițienesc” cu competențe limitate. În cadrul acestei tendințe generale, putem distinge variante ce oferă posibilitatea unei abordări comparative. Dar, în fiecare caz, sunt specificate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de tot felul. Mai întâi, s-a putut evidenția faptul că omogenitatea formației, ce conduce la schimbul de elite între aparatul de stat și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează puțin câte puțin într-o noțiune de interes general a cărei ambiguitate se pretează la interpretări diferite ale grupurilor aflate față în față (ibidem, pp. 84-87). Apoi, au fost
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un mod mai general, s-au emis rezerve și în privința importanței unei diplome inițiale prestigioase: „Nu există nici o altă țară în lume în care diploma universitară inițială să joace un rol atât de important în privința reglării accesului în rândul elitelor conducătoare” (ibidem, p. 50). În sfârșit - și această critică este legată de precedenta, s-a atras atenția că atribuirea unor înalte responsabilități chiar de la primul post de muncă privilegiază o formație pur teoretică, face de prisos stagiile în eșaloanele intermediare ale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
obstrucționa mobilitatea intersectorială și schimburile de funcții dintre domenii diferite. Desigur, o formație mai specializată permite accesul la poziții înalte, însă care țin de eșaloanele intermediare și care-i închid pe deținătorii lor într-o „subelită” menită să alimenteze elita conducătoare cu „idei, propuneri, critici și contestații”. Din acest punct de vedere, „sferele conducătoare” sunt „puțin primitoare”, dar „deosebit de receptive” (ibidem, p. 123). Accesul la cercurile conducătoare nu este închis pentru cei cu altă formație decât cea asigurată în marile școli
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai specializată permite accesul la poziții înalte, însă care țin de eșaloanele intermediare și care-i închid pe deținătorii lor într-o „subelită” menită să alimenteze elita conducătoare cu „idei, propuneri, critici și contestații”. Din acest punct de vedere, „sferele conducătoare” sunt „puțin primitoare”, dar „deosebit de receptive” (ibidem, p. 123). Accesul la cercurile conducătoare nu este închis pentru cei cu altă formație decât cea asigurată în marile școli, dar aceștia din urmă vor trebui să mobilizeze atuuri suplimentare (relaționale, politice), pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
permite cel mai bine membrilor „subelitei” să pătrundă în rândurile elitei fie și pe calea ocolită a militantismului și a alegerilor. Astfel, chiar dacă victoria stângii din 1981 n-a modificat fundamental raportul forțelor politice ea a permis reapariția în sferele conducătoare a unui personal politic care beneficiase de mult mai multă influență sub Republicile a III-a și a IV-a (ibidem, p. 126). În arierplanul unei mari stabilități a elitei conducătoare, unele variații conjuncturale se datorează, în mod esențial, variațiilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
raportul forțelor politice ea a permis reapariția în sferele conducătoare a unui personal politic care beneficiase de mult mai multă influență sub Republicile a III-a și a IV-a (ibidem, p. 126). În arierplanul unei mari stabilități a elitei conducătoare, unele variații conjuncturale se datorează, în mod esențial, variațiilor de importanță ale „căilor partizane”. Instaurarea celei de-a V-a Republici a însemnat creșterea influenței înalților funcționari și menținerea unei mari părți a personalului politic în poziția de „subelită”. După
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]