6,839 matches
-
Paler, p. 196). Singurul efect al aducerii cărții lui "în fața instanței" a fost că de la o zi la alta Octavian Paler a devenit un autor interzis. "Nu oficial, ci prin indicații date la telefon", se precizează în aceeași carte de confesiuni. Articolele date de el la reviste erau scoase din paginile publicațiilor de "Secția de presă de la C.C.", Comitetul Central al Partidului Comunist. Instituția cenzurii fusese oficial desființată în România în anul 1977, iar de-atunci controlul presei trecuse complet și
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filosofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață: " Câtă amară tristețe/ cuprinde și-ascunde/ Ťjoculť acesta/ de-a viața
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
este următoarea: ne aflăm cu adevărat în fața unui "caz straniu" de "divizare" a eului, de "dualitate" psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ sau textul ne confruntă cu o sugestie semiotică puțin mai complexă? Răspunsul trebuie căutat în confesiunea introspectivă a ultimului narator, doctorul Jekyll însuși, analistul cel mai îndreptățit al teribilului fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debutează, într-adevăr, cu descrierea opozițiilor native din interiorul personalității sale. Doctorul menționează, suficient de ambiguu, că, încă din copilărie, obișnuia "să
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
comunismului autohton, postbelic, la care se privește înapoi cu mânie. Me-mo-ria-listica nu este citită și înțeleasă aici nici ca document nud, nici ca rezervor inepuizabil de lucrături de culise, sforării, picanterii (pe care, altfel, autorul le caută și le găsește). Confesiunile i se par semnificative în măsura în care ele au substanța umană și vertebrarea unor biografii exemplare. Dacă nu în întregul lor, atunci pe un interval care să poată proiecta eul moral al personajelor dincolo de malaxorul în care sunt prinse. "Mărturisite - scrie Dan
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni directe ori deghizate ale sale. Jurnalul este de la bun început și rămâne până la sfârșit un fel de supliment ideologic și biografic la o operă ce se vrea în afara biograficului și a ideologicului. Însă, pe când literatura ficțională respinge ceea ce jurnalul aduce
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
plan secund - cum s-a creștinat "ovreiul" în închisoarea politică de la Jilava, cine l-a botezat întru credința ortodoxă. Aplecarea căr-tu-rarului de religie mozaică spre creștinismul ortodox, înțelegem din paginile mărturisitoare ale Jurnalului fericirii, mai apropiat spiritului său decât alte confesiuni creștine, a fost un proces complex, de lungă durată, primele semne ale convertirii făcându-se simțite încă din copilărie și, mai accentuat, din adolescență, când pășea, adesea, alături de părinți, pragul multor lăcașe de cult ortodox. ("Mai erau - țin bine minte
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
de soi. Făcea parte din grupul de scriitori condamnați, între care erau Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, Dinu Pillat și alții. Numai el era evreu. Și, deși în celulele prin care m-am perindat erau preoți de diverse confesiuni, predicatori evangheliști, unitarieni etc., de niciunul nu s-a atașat așa de mult. De aceea, când mi-a spus că el, "ovreiul", cum își spunea foarte firesc, cu o oarecare undă de umor, parcă, ar dori tare mult ca eu
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar de la tine, ci de la eul tău fecundat de puterile scenei." Această confesiune de o admirabilă sinceritate, poate părea, la prima vedere, extrem de deconcertantă. Și asta din cel puțin două motive: mai întîi, pentru că acela care cunoaște bine scrierile lui Banu știe că dezamăgirea și neîmplinirea evocate de el se convertesc, în opera
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
ale unor personaje fictive. Dar e cert că Niculae Gheran scrie cu umor și vivacitate. Descopăr chiar că, la senectute, istoricul literar năzuiește să se întoarcă la aspirațiile (le-am putea zice chiar păcatele) tinereții: proza satirică. O pagină de confesiune din volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-ar fi cunoscut izvoarele. Din
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
La închiderea ediției (p. 159-167), prefață la volumul 23 al ediției de Opere Liviu Rebreanu, o bună parte dintre dificultățile pe care le-a avut de surmontat. Concluzia e la fel de tristă și la fel de autoironică, fără nimic consolator, ca și în confesiunea pe care am citat-o anterior pe larg: "Ce să mai spun la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
printr-un sentiment al prieteniei și devotamentului față de Rotari dus până în pragul primejduirii propriei vieți, ci și prin frământări sufletești și religioase autentice care îl vor face în cele din urmă să se convertească la catolicism, revenind de fapt la confesiunea în care fusese botezat. Războinicul Rotari, umanizat și el de talentul romancierului italian, va rămâne celebru în istoria dinastiei prin codul său de legi, prin faptul de a fi pus în circulație prima monedă longobardă, înlocuind-o pe cea bizantină
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
de lume, se duce împreună cu cei doi frați și sora lui la Bolechow, unde mai găsesc cîțiva vîrstnici ce au cunoscut familia Jäger. Consemnînd această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel confesiuni dureroase despre relațiile din copilărie cu frații lui și își însoțește povestirea cu relecturi ale unor episoade biblice, pretext de meditații asupra surselor invidiei, crimei, lașității și curajului. Trei convingeri domină textul în ansamblu: că trebuie să cauți ce altă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
articol foarte sintetic, care se numește Cariera mea de critic, a fost citit la radio în 1942 și a fost publicat în volumul omagial dedicat lui Lovinescu în 1942 și apărut la "Vremea". Sunt patru articole pe care, în antologia Confesiunile unui critic, le-am pus alături. Unele dintre ele se găsesc în edițiile operei lovinesciene. Unul singur l-am luat din presă pentru că nu a mai fost publicat de atunci, e din decembrie 1935 și celebrează treizeci de ani de
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
încorsetat în vreun fel sau i-ar fi creat vreo obligație circumstanțială. Nu știu dacă e adevărat, pun sub semnul întrebării dacă a fi profesor într-o Universitate înseamnă a-ți pierde independența în profesiunea de critic. Ceea ce dovedesc aceste Confesiuni și, mai ales, Memoriile e un lucru extrem de rar (mai avem exemple, dar la dimensiuni mai mici în critica românească): autoreflexivitatea, modul în care E. Lovinescu își urmărește, își studiază actul critic, felul în care înțelege literatura, felul în care
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
a-l constrânge să urmeze o direcție necesară a modernității. Nici un alt critic nu a purtat, într-un mod explicit și public, o atât de acerbă luptă cu sine însuși cum a purtat E. Lovinescu. Memoriile lui și multe alte confesiuni stau mărturie. Cine și-ar lua astăzi riscul să spună, așa cum a spus E. Lovinescu la vremea lui, ce ar trebui să facă literatura română pentru a se conecta la Europa? Soluția e intelectualizarea literaturii - decidea el atunci, și intelectualizarea
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
-i așa? - Noica. Adică magistrul d-sale pe care-l amintește fără încetare, a cărui reputație o apără cu o ferocitate ce nu admite nici cel mai ușor reproș, nici adierea unei disocieri. Dar surpriză! Purtat pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme, sufletele corespondenților ajung să se deschidă și o
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și astfel, din mărturisire în mărturisire și din defulare în defulare, tensiunea dintre cele două venerabile doamne se risipește treptat, astfel că, din cît de dușmance și rivale erau la început, la sfîrșitul cărții se vor regăsi într-o
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
mereu, in absentia, figura acestui artist-personaj. Din fotografii din repetiții sau de la montările sale, din povești, din pasiunea cu care unii, puțini, mi le-au povestit și continuă să o facă, din, mai ales, scrierile lui - Energiile spectacolului, Spectacole imaginare, Confesiuni - republicate de revista "Teatrul azi" sub titlul El, vizionarul. Aureliu Manea. La fel mi s-a întîmplat, ani și ani, înainte de '89, cu Brook, Kantor, Strehler, Grotowski, regizorii care m-au sedus din ce citeam despre, din ce mi se
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
citit în ultima vreme care să îmi aducă un profit intelectual comparabil cu cel dat de Convorbiri la sfârșit de secol, de Mircea Iorgulescu. Fiecare dialog este, practic, o lecție de viață. De la fiecare invitat se poate învăța câte ceva, fiecare confesiune produce revelații în planul cunoașterii propriu-zise, oferă modele de situare în istorie, propune unghiuri inedite pentru a privi și a înțelege viața, scoate în evidență pilde semnificative de morală practică. Radu Beligan, Sanda Stolojan, Ștefan Augustin Doinaș, Geo Dumitrescu, Adrian
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
ultimă oră a lui Vasile Igna înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
trece de la contemplare la empatie: "Simt cum îi frige tabla spatele, / pulpele, coastele, coatele ...". Să fie, totuși, Lili o ingenuă ca Florica din Zburătorul lui Heliade Rădulescu, cuprinsă de neînțelese chinuri ce-i aduc "vinețele" pe sîn și îi smulg confesiuni delirante : "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc" sau, mai degrabă, o cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
personajelor sale și cu așteptările cititorilor (până aici, nimic nou), dar care ajunge, în cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles nimic din această scriere. Combinația de document și ficțiune este explicată cu ironie postmodernă, într-un stil ce
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
Găsesc că un rol esențial, din punctul de vedere al performanței, îl are aici Vava Ștefănescu. Care duce mai departe și adîncește ce a făcut în acest teatru, la "Woyzeck", nu de mult, cu regizorul Mihai Măniuțiu. Fiecare pas al confesiunii creatorului, fie el scriitorul, regizorul, actorul, dramaturgul și așa mai departe, fiecare pas este studiat, iar mișcarea exprimă concret mesajul scriiturii, tăcerea, acțiunea interioară. Cuvintele poveștii, cu accente autobiografice, a lui Imre Kertesz sînt pregnante în versiunea lui Visky Andras
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]