1,143 matches
-
ca țara să se alăture Aliaților, printre militari prevalau sentimentele neutraliste sau chiar favorabile Axei. Războiul a fost considerat de oficialii armatei ca o potențială sursă de venituri obținute prin exportul de produse agricole și industriale ambelor tabere implicate în conflagrație. Până în cele din urmă, guvernul miltar al generalului Edelmiro T. Farrell a cedat presiunilor internaționale și Argentina s-a alăturat altor țări din America Latină și a declarat război Germaniei și Japoniei în ultimele luni ale conflagrației, (27 martie 1945). Mai
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
ambelor tabere implicate în conflagrație. Până în cele din urmă, guvernul miltar al generalului Edelmiro T. Farrell a cedat presiunilor internaționale și Argentina s-a alăturat altor țări din America Latină și a declarat război Germaniei și Japoniei în ultimele luni ale conflagrației, (27 martie 1945). Mai trebuie notat faptul că în ciuda poziției neutre a guvernului țării, cam 800 de volutari argentinieni au luptat în cadrul forțelor aeriene britanice, sud-africane sau canadiene, în special în Escadrila nr. 164 RAF, care a luptat în Franța
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Aliații la Moscova pe 28 octombrie 1944. Patru armate bulgare au atacat pozițiile germane din Iugoslavia. După ce germanii au evacuat Iugoslavia, Armata I bulgară a continuat ofensiva în Ungaria și Austria. Canada a declarat război Germaniei în primele zile ale conflagrației, pe 10 septembrie 1939. La fel ca în timpul primului război mondial, unitățile canadiene au luptat sub comandă britanică și au jucat un rol de primă importanță pe teatrului de luptă european. Forțele militare canadiene au avut o contribuție majoră în timpul
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
masive operațiuni aeropurtate de invadare a Uniunii Sovietice și a salvat alte insule din Marea Mediterană - Malta, Cipru - dar și Gibraltarul și Canalul Suez. Guatemala a avut la începutul războiului statutul de stat neutru, președintele Jorge Ubico nedorind implicarea țării în conflagrația mondială. Declarația de neutralitate de pe 4 septembrie 1941 a fost întărită de o nouă declarație de neutralitate pe 9 septembrie. Ubico a impus reguli stricte împotriva propagandei naziste în Guatemala, țară în care se afla una dintre cele mai importante
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
dar nu a participat cu trupe la război. În timpul războiului, președintele Élie Lescot a introdus o seri de măsuri de urgență nepopulare, criticii considerându-le doar manevre prin care președintele încereca să-și întărească poziția. Honduras a fost la începutul conflagrației neutră, dar s-a alăturat Aliaților după atacul de la Pearl Harbor. A declarat război Japoniei pe 8 decembrie 1941, iar pe 13 decembrie și Germaniei și Italiei. A contribuit la efortul de război al aliaților cu alimente și materii prime
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
important efort de război împotriva Japoniei, fiind cea mai importantă forță aliată din Pacific. SUA a avut un rol hotărâtor în ceea ce privește aprovizionarea Aliaților, industria și agricultura americane, neafectate direct de distrugerile războiului fiind de maximă importanță pentru încheierea victorioasă a conflagrației. După încheierea războiului, Statele Unite și-au păstrat angajamentele față de securitatea europeană, asigurând mari investiții pentru refacerea economiilor devastate de război. Din punct de vedere politic, SUA au fost recunoscute ca lider al Aliaților occidentali, fiind forța conducătoare în noua alianță
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Armata a 6-a și-a reluat atacul spre Stalingrad în septembrie. Pe 13 septembrie, germanii au intrat în suburbiile sudice ale Stalingradului, începând una dintre cele mai sâgeroase bătălii ale războiului și totodată un punct de cotitură al întregii conflagrații mondiale.
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
Antanta, menită să contracareze pretențiile puterilor din Tripla Alianță. După asasinarea de către un naționalist sârb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand și a soției acestuia (28 iunie 1914) războiul era iminent, așa că marile puteri au început degrabă pregătirile pentru o conflagrație care avea să devină mondială. În decurs de numai 2 săptămâni, statele din cele 2 sfere de influență la nivel european și-au declarat război, conflagrația durând până în 11 noiembrie 1918. Cunoscând dorința României de a se afirma ca un
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
iunie 1914) războiul era iminent, așa că marile puteri au început degrabă pregătirile pentru o conflagrație care avea să devină mondială. În decurs de numai 2 săptămâni, statele din cele 2 sfere de influență la nivel european și-au declarat război, conflagrația durând până în 11 noiembrie 1918. Cunoscând dorința României de a se afirma ca un centru de stabilitate în sud-estul Europei, Bismarck încheie, pe 18 octombrie 1883, cu tânărul stat român un tratat care însemna, practic, aderarea la Tripla Alianță. A
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
din iulie până în noiembrie 1942, contraofensiva sovietică din 19 noiembrie prinzând în capcană forțele Axei în oraș și în zona înconjurătoare. Germanii și aliații lor au capitulat pe 2 februarie 1943, acest moment fiind un punct de cotitură al întregii conflagrații mondiale. Intensitatea deosebită a bătăliei Stalingradului a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război mondial. Bombardamentele germane au ucis mii de civili, au transformat orașul într-o mare de ruine. Muncitorii din fabricile orașului, transformate cu
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Odată cu numirea sa din 1936, Himmler a primit autoritate ministerială și asupra poliției judiciare (Kripo, Kriminalpolizei), care a fuzionat cu Gestapo formând "Sicherheitspolizei" (poliția de securitate), sub comanda lui Reinhard Heydrich. Astfel, Himmler devenea șeful tuturor polițiilor civile. După izbucnirea conflagrației mondiale, Himmler a înființat structura umbrelă a forțelor polițienești numită "Reichssicherheitshauptamt" (Oficiul suprem al Securității Reichului), în cadrul căreia Gestapo, Kripo și SD (Sicherheitsdienst, „Serviciul de Securitate”) au fost subordonate ca servicii departamentale (direcții). Totodată, SS și-a creat forța armată
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
care ar fi fost rezultatul agresiunii, au fost scoase în afara legii. De asemenea, pactul a servit ca bază legală pentru crearea noțiunii de crimă împotriva păcii. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mai multe persoane responsabile pentru declanșarea conflagrației mondiale au fost condamnate pentru comiterea de crime împotriva păcii. Interzicerea războaielor de agresiune a fost confirmată și lărgită în Carta Națiunilor Unite, care, în articolul 2, paragraful 4 stabilește: "" Toți Membrii Organizației se vor abține, în relațiile lor internaționale
Pactul Kellogg-Briand () [Corola-website/Science/306804_a_308133]
-
În timpul celui de-a doua conflagrație mondială, frontul de vest a fost teatrul de război occidental dintre Germania nazistă pe de-o parte și Aliații occidentali - Regatul Unit, Statele Unite, A treia Republică Franceză, Canada, Polonia, Olanda, Norvegia și alții. Războiul ciudat a fost faza de început
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
fost numit șef al Secției Marinei din cadrul Ministerului de Război. Deține această funcție atât în timpul campaniei militare din 1913, an în care va fi avansat la gradul de contraamiral, cât și în primul an de participare a României la marea conflagrație mondială. În anul 1916 a devenit președinte al Comitetului Executiv al Marinei. La data de 1 iunie 1918, contraamiralul Bălescu a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. Deține această înaltă funcție până la 3 noiembrie 1920, când
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
Marina română reprezintă, în sistemul apărării naționale, un factor de o deosebită importanță, ea este păzitoarea liniilor de comunicație pe apă, forța de protecție a marinei comerciale și, în special, păzitoarea coastelor marine și fluviale. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină, sub conducerea Comandamentului Marinei Regale și-a adus un aport considerabil la susținerea efortului general de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața orașului Constanța, artileria distrugătoarelor ,Mărăști” și ,Regina Maria
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
ajutat să-și elibereze țările de sub conducerea Axei. Acest lucru a condus deja la unele neînțelegeri între cele două țări înainte ca Al Doilea Război Mondial să se sfârșească. Deși Tito era un fost aliat oficial al lui Stalin după Conflagrația Mondială, sovieticii au trimis un cerc de spioni în partidul iugoslav la începutul anului 1945, tulburând alianță. După sfârșitul războiului, s-au produs mai multe incidente armate între Iugoslavia și Aliații occidentali. Iugoslavia a dobândit după război peninsula italienilor Istria
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
1945 până în 1948, cel puțin patru aeronave ale SUA au fost doborâte. Stalin s-a împotrivit acestor provocări, crezând că URSS nu era pregătită să înfrunte Occidentul într-un război deschis atât de curand după pierderile survenite în A Doua Conflagrație Mondială. În plus, Tito sprijinea partea comunistă din Războiul Civil Grecesc, în timp ce Stalin și-a păstrat distanțarea după cum căzuse de acord cu Churchill să intervină. În 1948, motivat de dorința de a crea o economie independența și puternică, Tito a
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
luptă a Armatei Roșii, lucru dovedit în primul rând în războiul fino-sovietic din 1939 -1940 și mai apoi de înfrângerile de la începutul invaziei germane din al doilea război mondial. Temându-se de uriașa popularitate a Armatei Roșii după victoria în conflagrația mondială împotriva Germaniei Naziste, Stalin l-a îndepărtat pe eroul de război, mareșalul Gheorghi Jukov și și-a asumat toate meritele pentru salvarea țării. După moartea lui Stalin din 1953, Jukov a reapărut pe scena politică a Uniunii Sovietice în
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Armata rusă a fost învinsă în timpul primului război mondial, un fapt care a modelat din plin primele etape de dezvoltare ale Armatei Roșii. În vreme ce armatele britanică și franceză s-au mulțumit să pătreze strategiile care le asigurase victoria în prima conflagrație mondială, Armata Roșie a început să experimenteze și să dezvolte noi tactici și concepte, dezvoltate în paralel, și uneori în cooperare cu tacticile renăscutei forțe armate germane. Sovieticii se considerau ca o națiune unică în istoria umanității și de aceea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
a fost influențată de războaiele modelatoare ale istoriei sale militare, în principal a războiului civil și a războiului polono-sovietic. Amândouă conflictele au fost total diferite de tipul luptelor statice de tranșee din primul război mondial. În loc ca să copieze tacticile primei conflagrații mondiale, Armata Roșie a desfășurat ample operațiuni mobile, duse de multe ori de forțe reduse din punct de vedere numeric, dar foarte hotărâte în luptă, capabile să înainteze sute de kilometri în numai câteva zile. În timpul Noii Politici Economice a
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
căreia soarta următorului război urma să fie decisă așa de repede, încât armata se putea bizui aproape în întregime pe echipamente produse mai înainte de conflict. În schimb, sovieticii au dezvoltat o rețea de fabrici de armament conform principiului că, în timpul conflagrației, va fi nevoie de înlocuirea în totalitate a echipamentelor de luptă de mai multe ori până la victorie. Această abordare a problemei s-a dovedit singura corectă pe parcursul a celor patru ani de război. Atenția acordată operațiunilor mobile de Armata Roșie
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
din nevoile de minereu de fier, restul fiind obținut din importuri. Importurile din Suedia asigurau 50-60% din importurile germane de minereu de fier. Fără aceste cantități importante aduse din Suedia, Germania nu ar fi avut capacitatea să declanșeze a doua conflagrație mondială. În 1940, minereul de fier importat din Suedia și Norvegia însemna 11.550.000 de tone din necesarul anual de 15.0000.000 de tone. Germania era eliberată de acordul sus-numit de orice teamă, fiind capabilă să securizeze rutele
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]
-
arabil. Oamenii locului deveniseră săraci și dependenți de marea proprietate. Ei își asigurau existența muncind în dijma, raportul fiind din 3 una, adică din 3 părți, țăranului îi revenea doar o parte. După mai puțin de două decenii de la prima conflagrație mondială, timp în care oamenii au plâns pe cei dispăruți și și-au urmat cursul vieții lor simple, pe cerul Europei s-au adunat nori negrii ai războiului. Puternicii continentului încheiau tratate secrete, înfigeau lăcomi iataganele în trupul unor vecini
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială. Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate. Conceptul unei comunități pașnice a națiunilor datează încă din 1795, când în eseul "Perpetual Peace: A Philosophical Sketch
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
în masă) au fost folosite în război. Pierderile nemaiîntâlnite în urma războiului industrial au fost de opt milioane și jumătate de membrii morți ale serviciilor armate și 21 de milioane de răniți și aproximativ 10 milioane de civili morți. Până la sfârșitul conflagrației, în noiembrie 1918, războiului a avut un impact profund, afectând sistemele sociale, politice și economice ale Europei cauzând o traumă psihologică și psihică pe continent. Sentimentul anti-război a crescut în întreaga lume; Primul Război Mondial a fost descris ca fiind
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]