1,576 matches
-
făcea să sughițe și să lăcrimeze și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult mai eficient decît apa sau vinul. Musafirii Își terminau gustările și cereau cafele și coniacuri Înainte de a pleca. Din boxe răsunau din nou discuri cu muzică flamenco și cineva cu un aer de expert explica de ce cîntărețul pe care-l ascultau era cel mai bun din momentul acela, cînd deodată Susan, care băuse trei piscosauers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să salute În dreapta și În stînga și spuse că a stat la masă, că a fost nevoit să meargă la niște rude. Era ziarist și Încă foarte abil și În pofida monstruozității lui, pe care ghitarele de flamenco, vinul și coniacul, atmosfera aceea de petrecere și frumusețea femeilor o sporeau la culme, Gargajo era iubit de mulți dintre bărbații aceia care acum Îl Îmbrățișau și-i strigau că pentru petrecerile lunii octombrie se Îmbrăcase mai urît ca niciodată, În timp ce el Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul În care trona urîțenia acestui omuleț și acum, cu paharul de coniac În mînă și cu trabucul În gură, asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că o dată Îl surprinsese, mort de sete și de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din luna decembrie; se simțea ușurată că Juan Lucas nu era alături de ea: ea n-ar fi putut iubi niciodată un bărbat care știe ziua și ora serbării de sfîrșit de an, sau care, la ora siestei sau a unui coniac care te moleșește după o partidă de golf, vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dispăru fiindcă era moartă de somn și avea nevoie de puțină odihnă, Juan Lucas se retrase și el spunîndu-le hei, băieți, ne vedem diseară, o să mîncăm Împreună acasă. Santiago și Lester rămaseră În barul de vară, bînd un păhărel de coniac și căzînd de acord că nu le-ar strica să facă un duș și să se odihnească și ei puțin. Atunci se iviră Celso, Daniel și Țanțoșa. Santiago Îi explică În engleză lui Lester despre cine era vorba și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tulburat și privindu-i cu coada ochiului. „Ăsta-i bucătarul, Îi explică Julius, dar nu știu ce caută aici la ora asta; mereu pleacă după-amiază și se Întoarce să pregătească masa de seară“. Lester și Santiago Își mai savurau Încă paharele de coniac, cînd apăru Bobby și-și turnă și el un pahar, sub privirile critice ale lui Julius. „Tu ce te uiți așa?“, Îi spuse și Julius era cît pe-aci să-i spună că se Îmbată dintr-un păhărel, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coffee. Habar n-aveam pe-atunci (era în ’93) ce e aia. Voisem doar ceva autohton, dacă tot eram prima dată în țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Mi se adu sese un mare pahar ca de coniac plin cu cafea fier binte, și două tablete parfumate de After eight pe farfurioară, în pliculețele lor verde-ntu necat. Când m-am ridicat de la masă mi-am dat seama, fără să-mi vină să cred, că mergeam pe două cărări
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimic. Mai bine să-ți dea să încarci totul în mașină. Da, da. Și, ca să nu fie probleme, iei și papucul de la gospodărie, că duba lui și la tine cred că-ncap o sută de litri de vin, cincizeci de coniac și vreo patruzeci de kilograme de carne. Clar?” “Clar, să trăiți, tovarășu’ prim. Da’ acuma, haideți să vă duc la sediu” “Nu, să nu mai pierdem timpul. Am să merg pe jos că, la urma-urmei, ce mare distanță e? Câțiva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
grijă, cum ți am mai spus” “Să trăiți, tovarășu’ prim! Da’ mai e o problemă” “Dă-i drumul, repede!” “Sâmbătă e ziua lu’ ăla micu’ și...” “Am priceput! Păi, atunci, să ne dea o sută cincizeci de vin, șaptezeci de coniac, și... să zicem... șaizeci de carne. Bine așa?” “Să trăiți, tovarășu’ prim”... ...Bine a făcut că n-a mai plecat. Că azi, spre sfârșitul săptămânii, s-ar putea să mai fie și câte o teleconferință cu șeful cel mare... Că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin gras, probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat spre club pentru a bea o ceașcă de café au lait și un pahar de coniac după ce m-a selectat pentru o misiune al cărei scop nici măcar nu-l cunoșteam. Premoniția mea era corectă, chiar dacă nu știam ce acuratețe se va dovedi a fi avut. Cu acea încuviințare din cap, cu acea mică răsucire a cîrmei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aceea. Dacă am fi pierdut mizerabil, s-ar fi purtat exact în același fel. L-am căutat cu privirea pe Doctor Schneiderhahn prin camera aglomerată. Stătea chiar în spate, în apropierea uneia dintre vitrinele cu trofee, cu un pahar de coniac în mînă. El am realizat bine abia acum era, de asemenea, un outsider. Unul care își pierduse calea, ca mine. III Liniște. Nu mai aud scîrțîitul ferestrei din spatele meu. Simt numai frigul în picioare și în vîrfurile degetelor. Am halucinații
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e paltonul? îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două căni mari de cafea neagră. Se așeză pe pat cu picioarele trase sub ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de zahăr și coniac. Mai tîrziu, Lanark se întinse pe pat, simțindu-se relaxat și ușor beat. Rima, cu ochii închiși, își sprijini umerii de perete și începu să legene ursulețul în poală. — Ai fost bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu le mai aducă mîncare. Lanark și Rima mîncară un sfert din salam, puțină brînză și cîteva smochine; apoi o ajută să meargă pînă la baie, unde se îmbăie iar el o spălă pe spate. Se întoarseră în pat, băură coniac și se sărutară aproape adormiți. Argintul începea să-i strălucească sub piele, cînd el se gîndi la ceva și-i zise: — Rima, în camera de ardere îmi spuneai Thaw uneori. Ea se gîndi o vreme și îi răspunse în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic nu o putu convinge să se atingă de mîncare, așa că i-o scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se să meargă înainte. Li se păru că trecuseră multe ore pînă cînd puseră, în sfîrșit, piciorul pe asfalt. Se așezară și traseră o dușcă de coniac înainte de a-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
titlu de experiment: — Te iubesc. — Taci. Furia îi veni la suprafață. — îmi place felul nesăbuit în care îți abandonezi curajul și inteligența ori decît ori apare o dificultate. — Taci! Taci! — Pentru că te-ai hotărît să te porți urît, dă-mi coniacul, te rog. — Nu, am eu nevoie de el. El se ridică în picioare și zise: — Ai de gînd să vii, atunci? Ea își încrucișă brațele. El spuse pe un ton răspicat: — Dacă ai nevoie de trusa de prim ajutor, o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obișnuită, așa că nu e cazul să fiți de față. Dacă doriți o fotografie, secretara domnului Gilchrist vă poate da una. Regret că soția mea nu e aici să vă ofere niște răcoritoare mai tari, dar veți găsi o sticlă de coniac și o jumătate de sticlă de whisky pe măsuța de la telefon, în hol. Consumați-le după cum doriți. Domnul Gilchrist vă va duce cu mașina în oraș. Toți se ridicară în picioare. Sludden îi conduse pe Gilchrist și pe jurnaliști. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aceiași și că fluidul din prima zi trecea și-acum între ei. — Necazuri! spuse polițistul în loc de orice salut, iar Generalul ridică doar din sprâncenele albe, cu peri crescuți în dezordine. Nu risipea nici unul vorbele. Conu Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-acum între ei. — Necazuri! spuse polițistul în loc de orice salut, iar Generalul ridică doar din sprâncenele albe, cu peri crescuți în dezordine. Nu risipea nici unul vorbele. Conu Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul, pe zi ce trece. Între timp multe gazete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simplu intermediar, era Rareș Ochiu-Zănoagă: primise două chei identice, puse separat, în două portmonee de antilopă. Pe una o ținea la el, pe cealaltă i-a încredințat o, din prudență, avocatului Movileanu. Costache se întrerupse și sorbi din cafeaua cu coniac, zâmbind ușor. — Cunoașteți un avocat bun, specializat în divorțuri? Generalul, care era obișnuit să asculte totul până la capăt înainte de a pune vreo întrebare făcu două semne: unul din cap, care însemna da, și unul din mâna dreaptă, care însemna, mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ude străluceau, în spatele ferestrelor luminate ghiceai scene domestice. Era ora când se întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]