972 matches
-
i-a primit pe ruși, dar chemat de ei să predea orașul Galați. Cucernicia sa nu a făcut aceasta de bună voie, ci silit de ei, fapt pentru care l-au respectat în mod deosebit” (cf. Pr. Ioan Gherghina, OFMConv., consătean). Pentru activitatea lui exemplară și meritele sale deosebite a fost consacrat episcop în clandestinitate, la 8 decembrie 1948 pentru episcopia de Iași, de către Nunțiul Apostolic de București, O’Hara, care mai târziu a fost expulzat din țară. Prinzând de veste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1981. A fost înmormântat în satul natal, Valea Mare, com. Fărăoani, Jud. Bacău, în cavoul comun al familiei, pregătit din timp în fața capelei din cimitir, sfințit de însuși Excelența sa cu puțin timp înainte de încetarea din viață. (cf. I. Gherghina OFMConv., consătean). Este trist, dureros și chiar rușinos să activezi 33 de ani episcop în clandestinitate fără fotoliu și să nu figurezi pe lista episcopilor de Iași pentru care ai fost consacrat! Acesta este un atentat la persoana unui episcop al Iașilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bisericii. Fetițe îmbrăcate în rochițe albe, așezate pe două rânduri formau un culoar de la poartă până la ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude dar și cunoscuți și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare au participat la această grandioasă manifestare de simpatie și prețuire. A fost, aș putea spune, „Rusaliile” pr. Ghiță, căci nu după mult
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu știe pe unde se chinuie!” A murit un om bun”, așa și-a început predica de înmormântare părintele paroh Alois Herciu și nu era cu nimic exagerat căci a fost un om drept, respectat și iubit nu numai de consăteni ci și de cunoscuții din împrejurimi, și nu au fost puțini. Mama a fost mai rezistentă. Avea convingerea că își va vedea fiul înainte de a muri. Așa îi spunea ei inima. Pentru aceasta se ruga cu lacrimi în mod deosebit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în "dușmani ai poporului", tatăl este arestat pentru simplul motiv că slujise, mai înainte, ca polițist, iar copiii, însoțiți doar de mama lor, fragilă fizic, dar de-o uluitoare vrednicie, sunt deportați în Bărăgan, părăsiți sub cerul liber alături de alți consăteni, mai în putere, și lăsați să se descurce cum vor putea. Nu mai insist asupra acestui rezumat. "Subiectul Iliadei e simplu, spune Aristotel: "Un bărbat lipsește de acasă mai mulți ani""! Cam așa se poate contrage, într-o singură propoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
alții. După terminarea cursului inferior de 4 clase și examenul de capacitate am fost repartizat la Scoala Medie Tehnică Zootehnica din Rădăuți. După terminarea cursurilor liceale, în 1952, am hotărât să devin aviator și urma să plec, împreună cu Prelipcean IancuCiprian, consăteanul meu, să dăm examen de admitere la Scoala Militară de Ofițeri Naviganți de la Buzău, însă el fost blocat de arestarea abuzivă a tatălui său. M-am prezenta singur la examenul de admitere și am trecut cu bine toate probele foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by ONICA VIOREL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93317]
-
transformări ale urbanizării și civilizației. Fiul întregii țări și fiul acestor locuri nu poate să primească din partea unui popor o dovadă de cinstire mai mare decât străduința tuturor de a fi pe măsura faptelor și personalității sale. Conducătorului, tovarășului și consăteanului i se aduce, în aceste zile în care împlinește 60 de ani, așa cum i s-a adus și până acum, omagiul cel mai sincer pe care i-l poate închina țara.“ (Luceafărul, 21 ianuarie 1978) MATEESCU Patriciu „Toată presa ne-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
am plecat de-acasă, întorcându-ne după trei zile. A doua inundație ne-a surprins noaptea, soțul a dus copiii cu mașina și s-a întors pe jos. Trei zile am stat în casa înconjurată de apă... Între timp, mulți consăteni începeau să depună cereri pentru plecare definitivă. Noi eram convinși că nu plecăm. Soțul a vrut să plece în vizită pentru a vedea Olimpiada de la München. Nu a mai primit pașaport de vizită. Numărul celor care plecau cu pașaport de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
muta în Streza. Ulterior va face un curs de notari și va funcționa ca notar circual în Streza, ca mai apoi să absolve seminarul teologic, să se instaleze și să activeze pe toate laturile vieții sociale în comuna lui, între consăteni, ocupând pentru tot restul vieții funcția de preot aci. El a fost acela care în anii grei pentru ortodoxia transilvană, ai regimului dualist austro-ungar se deplasează la București, la Mitropolia Ortodoxă Română care înzestrează la cererea și insistențele sale, biserica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în care s-au rătăcit oarece scripte, apreciem că ne-am luat o sarcină întru-câtva dificilă de a reconstitui acum o listă completă a tuturor oamenilor de frunte ai satului, care au primit la vremea lor votul de încredere al consătenilor în sarcina ce și-o asumau când erau unși cu titlu de primar, pentru a le prezenta interesele. De aceea suntem nevoiți a recunoaște că tabelul nostru cu primarii satelor Oprea, Streza și comunei Cârțișoara, după cum erau uniți sau despărțiți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
membrii echipei de tineri fluierași, și a rupt podelele scenei improvizate, echipa de dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu pentru felicitări
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în sarcina elevilor, studenților și a militarilor. Se pornise apoi o campanie de nivel național a demolării, atât la orașe cât și la sate, a tot ceea ce fusese construit înaintea venirii la putere a lor, a Ceaușeștilor. În această perioadă consătenii noștri cârțoroșeni profită din plin. Ne mai având pământul în posesie, industria căpătând proporții nesperate, din fiecare familie unu, doi sau trei membri se angajează la oraș, unde oamenii serioși se califică rapid în meseriile cele mai solicitate, lăcătuși mecanici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru ceea ce face. A scos 17 volume de poezie și proză pe cheltuială proprie, dintr-o pensie modestă, pe care le oferea cu o dărnicie și dragoste greu de imaginat: rudelor, instituțiilor culturale, colegilor de breaslă, foștilor elevi, prietenilor, cunoscuților, consătenilor, tututor celor ce doreau să-i cunoască opera, scrisă cu har și înțelepciune. Am fost martor la multe asemenea acte de binefacere și îi apreciam gestul. În condițiile în care cartea a devenit greu vandabilă, difuzarea ei prin donații este
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în urmă, ne întorceam împreună de la o întâlnire cu colegii noștri de clasă de la Școala Șendriceni și ne-am oprit în piața comercială a Dorohoiului pentru mici cumpărături. La un moment dat, Mihai Munteanu s-a întâlnit cu un tânăr consătean, probabil fost elev, care se aproviziona, ca și noi, cu cele de trebuință din piața săracă în oferte. Prietenul meu, fără să stea pe gânduri, i se adresează tânărului: - Stai să-ți dau o carte! Scoate din nelipsita i mapă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lăsa posterității volumele pe care le-a scris nu numai cu mintea, dar și cu sufletul. Obiceiuri și îndeletniciri uitate Vizitele, deși rare, în localitatea de baștină i-au prilejuit lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele dintre ele s-au împrăștiat în țară sau pe alte meleaguri, acolo unde și-au aflat rostul și locul, iar altele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
salariul peste 4000, încep să apară cursele rapide, care fac legătura între Cartierul de Nord și Valea Brândușelor. Astea nu opresc aici, mormăie supărat Marinescu. Cursele rapide trec în goană prin stație. De la o fereastră, îmi face semn Nelu Arbore, consăteanul meu: Ion al copilăriei mele, cum îi spun eu cînd mă gîndesc la el. Uneori mă gîndesc cu ciudă: Ion umblă și-n afara combinatului îmbrăcat cu șuba de șantier, ceea ce, la salariul lui, nu e chiar așa de onorabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la el moș Toader, bătrînul acela cu părul alb, cu ținuta dreaptă, plină de demnitate și cu vorba cumpătată, inteligentă. O clipă îmi amintesc de nopțile din vara lui '63, cînd mă angajasem la " Spații verzi" și udam florile cu consăteanul meu, nașul Ion Vlădeanu, de-a lungul bulevardului din Eforie Sud. Spre ziuă, pe la ora patru-cinci, mă apuca întotdeauna un somn adînc, istovitor, că visam stînd în picioare, cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a treia oară, schimbam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De fapt nu m-a „acaparat” nimeni, ci a fost doar o mică greșeală de tehnică a timpului, i-aș zice, și asta m-a lipsit de bucuria de a lua masa și a ciocni un pahar cu prietenul și consăteanul meu Călin! Însă, cum bine se știe, D-zeu nu bagă zilele în sac, ci, cu generozitatea-i cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste cîteva zile am să mă duc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a clasicilor noștri. Între timp - și voiam să vă scriu îndată - a apărut o întreagă carte despre Bacovia, scrisă de Ion Caraion (și un studiu al lui Romul Munteanu, încercînd, fără strălucire, o interpretare bachelardiană a poeziei ilustrului d-voastră consătean). Să nu uit, în altă ordine de idei, să vă întreb: despre cartea Svetlanei Matta pe care i ați semnalat-o lui Petroveanu, ce o amintește într-o notă , ați scris mai înainte? Dacă da, unde și în ce an
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
armata română a mai pierdut 169000 de ostași (morți, răniți și dispăruți), printre ei aflându-se și mulți pungeșteni, precum tatăl lui Grigore Toloacă, coleg și prieten cu Săndel. Din această perioadă pungeștenii nu au uitat gestul inuman al unui consătean, Ghiță Covrig care a găsit în câmp un ostaș german slab și înfometat și l-a predat comandaturii rusești unde a fost împușcat după două ore. în urma unor boli incurabile, în data de 3 aprilie 1946, Ileana Melian, sora mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
semn că este la curent dar a ținut să încheie discuția prin îndemnul să aibă grijă ca nu cumva alți săteni să-și ducă vitele la pășunat în poienile din pădurea boierească. Mânându-și juncanii spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea metodelor folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de a mușca, dar l-a lecuit de nărav printr-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel tânăr” cum era numit de consăteni, era formată din două camere cu sală la mijloc, învelită cu tablă iar în spate așa numitul „chiler” care este folosit și ca bucătărie și ca o cameră de zi, unde cei mai mulți din familie își petrec o bună parte din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere acasă, osteniți dar bucuroși că înfăptuiseră ce-și puseseră în gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă. Schimbau păreri cum trebuie îngropată sămânța ca să n-o dezgroape și s-o mănânce păsările dar că nici nu se poate semăna la mare adâncime că putrezesc boabele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am trezit în brațele bătrânului meu tată iar mama îmi pusese pe frunte o năframă udă”. „O bună bucată de timp am fost bolnav și când m-am mai întremat, am deschis proces cumnatului meu și pe temeiul mărturiilor unor consăteni ce mă cunoșteau bine și știau cum am ajuns să cumpăr acel blestemat ogor, am cîștigat la prima judecată. Dar banditul de cumnat, cu scorpia de soră-mea au făcut recurs, au dat bani grei avocaților, au tocmit martori mincinoși
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]