2,322 matches
-
se consacră în epocă modernitatea deja declanșată. Apariția și consolidarea statelor naționale Implicațiile gândirii iluministe nu pot fi în nici un fel reduse la Revoluția americană și la Revoluția franceză, chiar dacă acestea au marcat istoric intrarea în perioada de organizare și consacrare a modernității. Ideile iluministe au accelerat formarea statelor naționale. Să luăm în considerare Europa. La începutul mileniului al doilea, Europa ca atare nu exista și nu existau nici state naționale centralizate. Regii, împărații, voievozii, prinții sau ducii gestionau războaie și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
economiei și societății postindustriale va coincide cu reluarea în forță a concepției lui A. Smith privind relația dintre stat și piață. Un caz tipic de reverberare a ideilor modernității inițiatoare în modernitatea reflexivă, după ce s-a trecut prin experiențele de consacrare a modernității. ii) Divizunea muncii este a doua temă influentă asupra căreia A. Smith insistă, iar aceasta, din nou, va constitui în economie și sociologie un topos mereu revizitat pentru a explica instanțe, constitutive fundamentale ale modernității: ordinea socială și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
poziționare socială”, adică de distincție, prestigiu și dominare a altora. Individualismul și, odată cu acesta, democrația și diferențierea structurii sociale pe categorii și clase sociale sau pe stiluri de viață vor constitui de-a lungul modernității domenii constante de explorare și consacrare. Să remarcăm totodată că rațiunii i se adaugă interesele, astfel că raționalitatea coboară de pe soclul abstracțiilor filosofice și devine mai operațională prin implicarea în piața comercială burgheză în dezvoltare. Astfel de teme, consacrate de A. Smith în secolul al XVIII
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății moderne izvodite în cadrele celei tradiționale, ce părăsea scena istoriei. Prin Durkheim, Pareto și Weber, sociologii se referă deja la consacrările modernității din ultima parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, dar fără a părăsi definitiv „cântecele de sirenă” ale proiectului iluminist. Ei operează cu opoziții polare și se referă insistent la „crizele” societății moderne pe care voiau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
literatură sociologică din timpul lui A. Comte și după el, societatea modernă a fost considerată ca rezultând din lupta dintre tradiția reprezentată de religie și știința transformată în simbol și fundament al raționalizării. Aceasta a fost doar o latură, întrucât consacrarea modernității de-a lungul secolelor al XIX-lea și XX a fost concepută de sociologi ca rezultând nu doar din conflictul dintre religie (tradiție) și rațiune (știință), ci și din rezolvarea succesivă a unor crize sau contradicții. Dintre toți sociologii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de clasă dintre opresori și opresați pentru rezolvarea contradicției dintre forțele și relațiile de producție. Conceptul de clasă socială, teoretizat și susținut mai ales de Marx, a dominat o mare parte dintre discursurile sociologice despre modernitatea inițiatoare și cea a consacrării. Fundamentele constitutive ale clasei sociale sunt economice, tot așa cum factorul determinant al dezvoltării societății este reprezentat de baza economică. Statul, politica sau cultura aparțin suprastructurii, iar odată cu rezolvarea contradicțiilor dintre clase prin revoluții apar și premisele dispariției statului și a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și cele de edificare ale modernității. Proiectul postiluminist îl continuă, dar și adaugă noi dezvoltări. Vă propun să explorăm în continuare acele convergențe discursive ce ne-ar ajuta să înțelegem mai bine sociologia modernității inițiatoare și a celei organizate în vederea consacrării, pentru a ajunge apoi la modernitatea târzie din prezent. „Proiectul iluminist” a inițiat un set eminamente novator de opțiuni economice, politice, culturale și sociale și un discurs distinct despre societatea modernă. Influențele acestor opțiuni și ale discursului corespunzător asupra modernității
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inițiată de Iluminism a fost mai întâi continuată și consacrată substanțial și discursiv în forma modernității organizate de-a lungul liniilor de forță pe care deja le deschisese. Dacă am considera că forța inițierii este mai puternică decât cea a consacrării propriu-zise, întrucât ea este cea care indică direcția și procesele de transformare ce-i corespund, atunci am putea admite, fără teamă de exagerare, că modernitatea de până la sfârșitul secolului XX a purtat cu sine mesajele fundamentale ale Iluminismului inițiator. Industrializarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
liberală, dezvoltarea statelor naționale și a sistemului internațional postwestphalian de state, separarea sectorului public de cel privat, birocrația și raționalizarea organizării și administrării, extinderea diviziunii muncii sociale și a diferențelor de clasă sunt procese prefigurate deja de iluminiști. Totuși, modernitatea consacrării le-a configurat în constelații în care putem detecta și origini, dar și distincții aparte. Astfel, autorii „proiectului iluminist”, dar mai ales continuatorii lor din secolele al XIX-lea și XX s-au raportat cu consecvență la o dihotomie prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat pe unele, de exemplu, în forma „socialismului (comunist) de stat” sau a fascismului. După eșecul istoric al acestora, modernitatea și-a reluat cursul istoric capitalist deja consacrat. Deși „proiectul iluminist” al sociologiei și al altor științe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
bunăstării” la Pareto). Critica făcută de Lyotard „proiectului iluminist” vine, evident, dintr-o altă epocă a modernității și intenționează să marcheze ruptura acestuia în raport cu precedentele. Evoluția sau progresul teleologic, imaginate de iluminiști și afirmate cu consecvență de-a lungul modernității consacrării, își pierd aproape complet atractivitatea în prezent. În locul unui progres presupus, asumat, legitimat din afară și proiectat într-un viitor imprevizibil sau în speranțe mereu amânate, modernitatea noastră reflexivă optează pentru alte alternative și a făcut-o deja, uneori prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aplicativă, industria, au fost considerate nu doar ca simboluri ale raționalității moderne opuse tradiției, ci și ca surse și forme ale creșterii economice. Proprietatea privată și piața, în cadrul unui mod capitalist de organizare a economiei, au constituit formele dominante de consacrare a modernității. Capitalismul industrial a generat producția fordistă de masă și consumul de masă, iar odată cu acestea, inegalități economice, sociale și culturale tot mai mari. Raportarea la inegalități a luat două forme. Una a constat, după ultimul sfert al secolului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale modernității. 2.1. Tranziție și complementarități Perioada istoriei recente a fost și continuă să fie marcată de două tranziții pe cât de cuprinzătoare, pe atât de profunde: tranziția postcomunisă a țărilor din Centrul și Estul Europei și tranziția de la modernitatea consacrării la modernitatea reflexivă a țărilor dezvoltate. Analiza tranziției postcomuniste este, după 1990, una dintre temele dominante ale cercetării din științele sociale de la noi, fie că este vorba despre sociologie, economie sau știință politică. Luând ca referință societatea capitalistă dezvoltată din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
coincid în timp cu tranziția societăților dezvoltate dinspre modernitatea mai timpurie către modernitatea târzie ori recentă sau postmaterialistă, adică reflexivă. Sigur că această ultimă tranziție nu poate fi în nici un fel considerată ca linear ascendentă, mai ales că multe dintre consacrările modernității anterioare coincid cu dezvoltările emergente ale modernității actuale, se combină sau chiar se luptă cu ele, rezultând treptat o nouă lume pe care vrem să o înțelegem și să o prezentăm cât mai fidel trăitorilor și producătorilor ei. Atfel
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nefericit caz (ca în Germania sau Italia interbelică), doar pentru o perioadă scurtă de un proiect alternativ al modernității, își urmează un curs combinatoriu specific al modernității consacrate cu modernitatea postmaterialistă, pentru a marca, până la urmă, ruptura de simbolistica și consacrările modernității timpurii și ale celei organizate. Fiecare dintre acestea particularizează un tip al tranzițiilor contemporane, dar toate se derulează în cadrul unei tranziții societale mai cuprinzătoare, circumscrise spațiului istoric al modernității târzii, fiind astfel diferite de tranzițiile istorice mai vechi din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
disciplinară, să spunem din nou că sociologia însăși s-a dezvoltat ca o „știință a tranziției sociale”, începând cu Auguste Comte, Karl Marx și Max Weber și continuând cu Ferdinand Tönnies, Emile Durkheim sau Talcott Parsons. Apărută în perioada de consacrare a statului național și a modernității asociate societății industriale, am văzut că sociologia a început prin a analiza tranziția spre modernitatea timpurie a comunităților tradiționale. Sigur că termenii de referință s-au schimbat (e.g. comunitate vs societate la Tönnies, solidaritate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
demonstra că tranziția către societatea cunoașterii este una de amploare și profunzime și că se realizează atât în domeniul economic, cât și în cel social, politic sau cultural. Totuși, trebuie să ne întrebăm: care este ritmul de intrare sau de consacrare pe o astfel de traiectorie? Cum am recunoaște că o societate tinde să devină a cunoașterii? Ritmuri și simboluri Pentru a răspunde la prima întrebare, să observăm că o astfel de tranziție a prins în jocurile schimbării mai întâi țările
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
personală, substituirea relației bazate pe status de către relația contractuală, disiparea și scăderea încrederii interpersonale sau diminuarea crescândă a controlului social și moral al comunității de apartenență se amplifică și chiar devin permanențe în noua societate. Ieșirea din societatea tradițională și consacrarea celei moderne erau analizate fie prin compararea uneia cu cealaltă, pentru a demonstra o anume superioritate și a fixa temeiurile unei opțiuni (de exemplu, întoarcerea în trecut și respingerea a tot ceea ce ține de emergenta modernitate sau plonjarea în viitor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de disoluție iremediabilă. Ele urmăresc să identifice și să caracterizeze noul stadiu, în curs de configurare, al modernității, modul în care societățile postindustriale se despart linear și progresiv de societățile industriale ale modernității timpurii sau medii (respectiv inițiatoare sau a consacrării). Reprezentative pentru o astfel de abordare considerăm a fi teoriile elaborate de Donald Inglehart și Francis Fukuyama, deși pot fi menționate și altele pe care v-aș invita să le identificați. Explicația centrată de D. Bell pe „contradicțiile culturale ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acolo unde ceilalți analiști s-au oprit. Sociologii și teoriile lor, la care tocmai m-am referit, fac parte din acea categorie, inițiată de „proiectul iluminist”, care preferă construcția unor „concepții” sau „sisteme teoretico-filosofice” cât mai cuprinzătoare și satisfac ambiția consacrării „marilor teorii”. Ca și înaintașii, ei pun accentul pe progres, totalitate, necesitate, determinare și invocă evidența empirică numai pentru a ilustra acele mari opțiuni filosofice care se aventurează într-un viitor parcă fără limite și cu pretenții universalizante. Dacă i-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
iar a doua celor confruntate cu întreruperi induse de experimentări politice eșuate pe durate istorice scurte. În mod mai concret, prima variantă ar fi caracteristică societăților occidentale, pe când a doua societăților postcomuniste. Pentru ilustrare, putem să considerăm începuturile și apoi consacrările modernității, care în mod clar au dobândit contur mai întâi în Occidentul european odată cu Iluminismul, pentru ca apoi să se generalizeze neîncetat în toate societățile. Dezvoltări cum ar fi urbanizarea, industrializarea, aplicarea științei și tehnologiei, birocratizarea, ierarhizarea și extinderea raționalității legal-instrumentale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost o practică politică instituționalizată ca politică de stat a unei variante de modernizare și organizare socială modernă. Practicile lui politice și ieșirea din scena dezvoltării istorice pot fi considerate astfel ca procese specifice ale configurării modernității pe calea propriei consacrări. Prin astfel de procese, unele constelații sunt perpetuate și dezvoltate, pe când altele sunt pur și simplu măturate de pe scena istoriei, așa cum s-a întâmplat cu cele fasciste și cu cele comuniste. Ca atare, tranziția postcomunistă nu-i altceva decât o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a cărui reconstrucție discursivă o promiteau. Când considerăm societatea postindustrială sau a cunoașterii, observăm cum ea se află în raporturi concomitente de continuitate și discontinuitate cu societatea industrială preconizată de „proiectul iluminist” al modernității inițiatoare și realizată în perioada modernității consacrării. Discontinuitățile sunt însă mult mai pregnante și cu efecte constitutive mult mai profunde decât continuitățile. De aceea, mulți consideră că societatea postindustrială aduce modernitatea într-un nou stadiu. Este stadiul în care modernitatea s-a consacrat deja în așa măsură
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o nouă știință socială” și de un tip nou de abordare a tranziției. Când considerăm paradigmele teoretice care au corespuns modernității, observăm că în modernitatea inițiatoare s-a dezvoltat doar acel „proiect iluminist” al așteptatei „științe sociale” pe care modernitatea consacrării l-a construit apoi în forma științelor sociale - sociologia, economia, psihologia, pedagogia, știința politică etc. Multe dintre conceptele și enunțurile primare ale „proiectul iluminist” s-au regăsit în paradigmele noilor științe sociale. Astfel, sociologia care a corespuns perioadei de modernitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a construit apoi în forma științelor sociale - sociologia, economia, psihologia, pedagogia, știința politică etc. Multe dintre conceptele și enunțurile primare ale „proiectul iluminist” s-au regăsit în paradigmele noilor științe sociale. Astfel, sociologia care a corespuns perioadei de modernitate a consacrării, deși s-a vrut mereu desprinsă de filosofia clasică pentru a se afirma ca o „știință pozitivă”, nu a făcut în mare parte altceva decât să se afirme prin „mari teorii” care opuneau societatea modernă celei tradiționale în vederea desprinderii acelor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]