928 matches
-
și consacrat la 20 noiembrie. Misiunea sa în noua funcție era aceea de a se ocupa cu formarea preoților din seminare, unde predă el însuși, timp de mai mulți ani, teologie dogmatică, iar timp de un an, teologie morală. În timpul consistoriului secret din iunie 1893, papa Leon al X-lea l-a creat cardinal, iar trei zile mai târziu, în consistoriul public, a fost propus pentru patriarhatul Veneției, păstrând titlul de Administrator apostolic de Mantua. După moartea lui Pius al IX
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
seminare, unde predă el însuși, timp de mai mulți ani, teologie dogmatică, iar timp de un an, teologie morală. În timpul consistoriului secret din iunie 1893, papa Leon al X-lea l-a creat cardinal, iar trei zile mai târziu, în consistoriul public, a fost propus pentru patriarhatul Veneției, păstrând titlul de Administrator apostolic de Mantua. După moartea lui Pius al IX-lea, cardinalii, după mai multe scrutine, l-au ales pe Giuseppe Sarto la 4 august, cu 55 de voturi din
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
se va retrage în 28 februarie din funcția de suveran pontif, fiind, conform ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, primul papă din evul mediu până în prezent care a ales să renunțe la acest oficiu. Într-un discurs în limba latină, ținut în fața Consistoriului (întâlnirea formală a tuturor cardinalilor Bisericii Catolice) a declarat că în urma examinării conștiinței și-a dat seama că puterile sale nu mai sunt adecvate din cauza vârstei pentru îndeplinirea misiunii pontificale. Conclavul din 2013 ar urma să aibă loc încă înainte de
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
București (1885-1889), susținându-și lucrarea de licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului Superior (1909-1918). A predat între anii 1881-1918 (cu excepția anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului Superior (1909-1918). A predat între anii 1881-1918 (cu excepția anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae Roșca Codreanu” (la care a fost
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
de către arhimandritul Corneliu Jivcovici, starețul mănăstirii, primind numele de Vasile La 10 septembrie 1879 episcopul Ioan Mețianu l-a hirotonit ierodiacon, iar numai după câteva luni, la 1 ianuarie 1880, ieromonah. În anul 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1900-1916) și hirotesit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar nu a fost recunoscut de guvernul Ungariei, din cauza activității sale politice. La 24 iulie/6 august 1916 a fost ales mitropolit al Transilvaniei, înscăunat la
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
lângă balta Saon, unde și-au construit o bisericuță și câteva chilii, adică viitoarea Mănăstire Saon. După 60 de ani, clădirea s-a degradat din cauza infiltrației de apă din inundații. Potrivit propriei sale declarații, făcută la 3 septembrie 1857 la consistoriul duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisifenco (născut în Chilia, Basarabia) a intrat în 1837 în Mănăstirea Caracal de la Sf. Munte Athos, unde s-a călugărit în 1839. În 1841 a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, după care a plecat „în părțile
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
at, a reparat și extins atât bisericile, cât și casele parohiale. În același timp, a reconstruit biserică parohiala din satul său natal, Măgiresti, județul Bacău. În paralel, a fost și secretar protopopesc la Moinesti (1957-1967), deputat eparhial (1962-1972), președinte al Consistoriului eparhial al Episcopiei Românului și Husilor (1972-1978), după care, în urma bogatei experiențe acumulate în domeniul bisericesc, i s-a încredințat funcția de vicar administrativ al acestei episcopii (1978-1985). La câțiva ani după trecerea la cele veșnice a soției sale (1971
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
cursurile Gimnaziului în Albă lulia și Blaj, apoi cursurile Institutului teologic din Sibiu (1902-1905) învățător la școlile primare confesionale din Sebeș-Alba, Ludușș-Sibiu și Pâclișa-Alba (1905- 1908), preot paroh în Seica Mare-Sibiu (1908-1919), confesor militar (1917-1918), consilier referent economic la noul Consistoriu eparhial din Cluj (1919-1920), secretar general al Asociației clerului `Andrei Șaguna" din Transilvania (1920), duhovnic la lnstitutul teologic din Sibiu (1920- 1921 ), director al Oficiului de Statistică al Mitropliei Ardealului (1921), redactor al `Revistei Teologice" din Sibiu (1921-1922), director al
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
a fost cea din 5 decembrie 1903. Aprecierea criticilor se regăsesc din nou în presa vremii, Octavian Smigelschi fiind comparat cu celebrul pictor maghiar Carol Lotz. Această expoziție a fost urmărită și de Adalbert Berzeviczy, ministrul al Cultelor și Instrucțiunii. Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a publicat în 30 noiembrie 1903 anunțul concursului de executare a picturilor catedralei din Sibiu. La acest anunț s-au prezentat încă 14 concurenți dintre care comisia, formată din G.D.Mirea, directorul Școlii de Belle-Arte din București
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria să, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
candidează pentru poziția vacantă de episcop al Aradului, alături de Nicolae Popea și Miron Romanul, dar nu a fost ales deoarece era mai puțin cunoscut în acele părți. La 13/25 aprilie 1874 a fost ales, însă, vicar și președinte al Consistoriului eparhial de la Oradea În anul 1875 candidează, din nou, pentru scaunul eparhial de la Arad, iar la 2/14 februarie 1875 a fost ales ca episcop cu 43 de voturi, din cei 55 de deputați prezenți în catedrală. Un vot a
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
ani după apariția revistei "Biserica și Școala", la propunerea lui Ioan Mețianu, apare primul număr al "Calendarului diecezan" care, de asemenea, a supraviețuit până în anul 1948. În anul 1877 a asigurat elaborarea "Planului de învățământ pentru școalele poporale din districtul Consistoriului român ortodox din Arad", prin care a întărit statutul limbii române ca obiect fundamental în procesul de învățământ. A creat burse pentru formarea profesorilor și a mărit salariile profesorilor de la 600 la 1000 de florini. A instituit mai multe premii
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Numai în primii zece ani de arhipăstorire au fost construite 30 de biserici noi și au fost reparate 140. S-a îngrijit de starea fundațiilor și a creat altele noi. În anul 1876 episcopia Aradului dispunea de 17 fundațiuni în Consistoriul arădean și 12 în cel orădean. Fondurile și fundațiile și-au sporit veniturile în așa fel, încât Episcopia Aradului era considerată la acea vreme una dintre cele mai bogate eparhii din cuprinsul Mitropoliei Transilvaniei. La 16 octombrie 1898 moare mitropolitul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Cucoară, primul stareț al mănăstirii. A fost înmormântat în curtea bisericii. Noul stareț a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru. Ieromonahul Calistrat Chifan, acuzat de neascultare și care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iași la 1 martie 2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
de neascultare față de ierarhi, tunderea în monahism a unor tineri minori fără respectarea canoanelor bisericești, folosirea necanonică a bunurilor aduse mănăstirii de către credincioși, clevetirea și discreditarea ierarhilor și a preoților. După un canon de șase ani, la 1 martie 2009, Consistoriul eparhial a hotărât să-l dezlege de canon, mutându-l la Mănăstirea Vlădiceni. Planul arhitectural al Mănăstirii Bârnova este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, ea făcând parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care sintetizează din acest punct
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
Carmel la Strasbourg și Frankfurt, unde s-a hotărât trimiterea unei solii la Paris. Întorcându-se la Lausanne, Beza a fost foarte tulburat. Împreună cu mulți clerici și profesori din oraș și împrejurimi, Viret se hotărâse în sfârșit să întemeieze un consistoriu și să introducă disciplină ecleziastică capabilă de excomunicare, în special de la celebrarea Euharistiei. Dar bernezii nu doreau un guvernământ bisericesc calvinist; aceasta a cauzat numeroase dificultăți, iar Beza s-a hotărât că ar fi mai bine să stabilească la Geneva
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
lui Calvin, Beza s-a bucurat de un succes deplin, nu numai în îndeplinirea muncii sale, ci și în pacificarea Bisericii Geneveze. Magistrații își însușiseră ideile lui Calvin, iar guvernământul în chestiunile spirituale, ale cărui organe erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum ar fi supremația magistraților asupra pastorilor, libertatea în predicare și obligația pastorilor de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp. De asemenea, tot atunci s-a supraînălțat cu un etaj turnul clopotniță. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846. Prin decretul nr. 1176 din 1904, Consistoriul arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei și Dalmației a declarat Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava ca mănăstire independentă, scoțând-o din administrarea Mănăstirii Dragomirna. În urma Decretului 410/1959, s-a admis ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. A fost zeci de ani a fost deputat în Congresul Național bisericesc din Sibiu, membru în Consistoriul Diecezan din Arad și în Sinodul protopopesc din Timișoara. Împreună cu primarul Timișoarei, Stan Vidrighin, la 27 martie 1921 a organizat consfătuirea privind înființarea Parohiei Ortodoxe Române din Cetate. A fost cetățean de onoare al Timișoarei și membru de onoare al
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
al nostru". La Arad își regăsește dragostea din adolescență, croitoreasa Luiza, care însă îi complică situația financiară, iar neînțelegerile cu Mircea Stănescu, pe care-l considera un nepriceput, fără cunoștințe literare îl fac să accepte un post de arhivar la Consistoriul ortodox de la Oradea. Acestă muncă de arhivar și drumețiile prin satele din jur îl inspiră pentru scrierea nuvelei "Popa Tanda". Refuză oferta din partea episcopului Miron Romanul de a se întoarce la Arad să lucreze ca redactor al foii bisericești " Lumina
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Dunării de Jos (1864), aici fiind intronizat eruditul ierarh Melchisedec Ștefănescu. Ea acoperea județele Ismail, Bolgrad, Covurlui și Brăila, în timp ce județul Cahul depindea de episcopia de la Huși. La început, situația bisericii din ținut fusese mai mult decît precară: în 1857 consistoriul ecleziastic pentru Basarabia socotea nu mai mult de zece preoți corespunzător pregătiți. În același an s-a deschis la Ismail o școală primară și seminarială, în limbile română și rusă. Seminarul de pe lîngă Episcopia Dunării de Jos s-a deschis
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
scrisă și nescrisă a mănăstirii, a fost Pavel Bufanu, aflat la conducerea mănăstirii între 1891 - 1905. Din documentele vremii păstrate în Arhiva Episcopiei din Caransebes, și consultate de noi, reiese că Pr. Pavel Bufanu a întreținut o vie corespondență cu Consistoriul Diecezan al vremii, în care își justifică acțiunile contestate de alții prin reclamații și acuze grave la probitatea sa morală. Din documentele aflate în posesia Arhivei Episcopiei Caransebeșului, reiese că Atât Pavel Bufanu, cât și Pr. Valeriu Dabiciu succesorul lui
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Biserica Nașterea Maicii Domnului este o biserică ortodoxă din cartierul Iosefin, Timișoara. La 25 ianuarie 1902 Iacob Marian și-a donat întreaga avere Consistoriului Diecezan Arad în scopul zidirii unei biserici parohiale în cartierul Iosefin. Constituirea parohiei ortodoxe din cartierul Iosefin se face în urma adunării parohiale din 17 aprilie 1921 convocată de av. Emanuil Ungurianu, înființarea parohiei fiind aprobată de Episcopia Aradului prin hotărârea
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]