2,124 matches
-
în încheiere că unele întrebări au rămas deocamdată fără răspuns. Consolarea mea este că „petele albe” din mitologia română, pentru a fi cercetate, trebuie întâi descoperite. „Formularea unei probleme - spunea Albert Einstein - este adesea mai importantă decât soluția ei.” Mă consolez, de asemenea, cu speranța că am reușit să dau puțină culoare unei „pete albe” și cu convingerea că descifrarea valențelor speciale cu care a fost încărcat paltinul ar putea duce la aprofundarea înțelegerii și la îmbogățirea semnificațiilor unor texte folclorice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Crey nu-i plăcu vestea asta. Fusese vorba ca mașinile alea să coboare, să-și facă treaba, să se urce în transportor și-apoi să plece cu toții de pe planeta aia blestemată. Mai privi o dată aparatele de supraveghere și apoi se consolă cu gândul că schimbarea asta de planuri nu făcea decât să-i demonstreze că exista mai mult austral decât se așteptase. Ceea ce, până la urmă, era minunat. ― Nardar, du-te până în apropierea Templului și încearcă să vezi ce fac acolo clonele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a dispărea. Fuseseră pregătiți dinainte și demontaseră emițătorul care permitea identificarea navelor, așa încît pentru calculatoarele tactice de pe crucișătoare, nava lor dispăruse în luptă. - Ne angajasem demult pe un drum, bătălia asta nu a schimbat nimic... Încercă Șestov să-l consoleze. - Nu e vorba de asta. Mă întreb ce soartă o fi avut Oksana. Când am plecat rămăsese să o neutralizeze pe femeia aia. Ori nu era ea spionul, ori... - Îți faci griji degeaba. Ai să vezi că Oksana o să ni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Eșecul fixează cu atenție condițiile reușitei, așa cum o face patologicul cu normalul. De fapt, cei cîțiva ani de întîrziere în programa noastră de studiu nu au prea mare importanță. Ne ferim mai degrabă de riscul sosirii înainte de vreme. Ne vom consola cu gîndul că mediologia este o disciplină care se învigorează odată cu trecerea timpului. Este știința socială a viitorului, pentru că secolul XXI va fi secolul medierilor tehno-culturale, în care luna va conta din ce în ce mai puțin și degetul care o arată din ce în ce mai mult
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a obligațiilor fiscale. Acolo, aristocrația a luat asupra ei sarcinile publice cele mai împovărătoare, tocmai pentru a i se permite să guverneze; aici [în Franța, n. tr.], i-a ținut cu dinții până la capăt de imunitatea fiscală pentru a se consola, neplătind impozite, că a pierdut guvernarea (Tocqueville, 1856, pp. 159-160). Tocqueville conchide că pierderea credibilității de către nobilimea franceză ca elită purtătoare a unei anumite forme de excelență a fost cea care a contribuit la angajarea țării pe calea schimbărilor sociale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În lupta cu slaba sa voință, pentru a obține astfel compasiunea celorlalți și justificarea pentru viitoarele lui greșeli sau insuccese). * „Dacă nu ne-ar susține ideile false ne-am pierde curajul.” (Fontenelle) În drumul nostru spre obținerea desăvîrșirii sufletești ne consolăm, de fapt, cu ideea că nu există drum sau cale dreaptă spre virtute: Însăși „virtutea”, cînd este prost aplicată, devine viciu (ex: excesul În considerarea de sine devine „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
obținerii onestității În raporturile cu noi Înșine.) „Înțelegerea răului este o parte a Îndreptării.” (T. Maiorescu) Dacă nu bați la ușă, nu ți se deschide. (Un adevăr, de exemplu, nu-l vom putea afla decât În măsura În care-l vom dori.) „Acțiunea consolează. E dușmana gândurilor deșarte și a iluziilor măgulitoare. Numai În Înfăptuirea hotărârilor noastre avem senzația că suntem stăpâni pe soartă.” (J. Conrad) Urciorul nu merge de multe ori la apă. (Norocul nu trebuie forțat. În plan psihologic, efectele negative ale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Amicus est tanquam alter idem.” - „Prietenul este ca și un al doilea eu.” (Cicero) Este o fericire să ai un adversar deștept. (El ne va da satisfacția unei competiții stimulative, dusă cu arme nobile. În caz de Înfrângere ne vom consola, cel puțin, cu ideea că nu am pierdut În fața oricui.) Nu e bun prieten acela care nu vede pentru tine ceea ce vede pentru el. (Într-adevăr, „sinceritatea este oglinda prieteniei”: ce prieten este, de exemplu, acela care vede Într-o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
incertitudine sau o anumită doză de risc, Îl amânăm pentru a-l perfecta sau pentru a aștepta un moment mai favorabil; când un prieten la care ținem foarte mult nu ne poate vizita azi, așa cum am dori, trebuie să ne consolăm cu ideea că l-am putea vedea mâine etc. Desigur, și un om aflat Într-o situație critică, ce-l face să fie cuprins, de exemplu, de panică, de furie, de frică etc., poate răspunde după modelul psihologiei animale, adică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
grave - sunt recuperabili, pentru a-i recupera. Să-i recuperezi apoi pentru ce? Tinerii burghezi filantropi (care, desigur, niciodată n-ar vrea să se audă definiți astfel) vor fi gustat cu siguranță amărăciunea cumplită a deziluziei și a ceea ce o consolează. „Neadaptații” își vor fi urmat calea în continuare, iar acum or fi încă acolo, ducându-și viața amărâtă în straturile culturale inferioare, în nopțile unui oraș devenit iremediabil urât, gol și feroce. Doi dintre ei au murit tragic. Despre unul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ambele pe măsura vremurilor În care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o mulțime de stăpîni. Noi eram chiriașii tuturor. LÎngă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era În război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un respect teribil. CÎnd venea acasă, toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum Îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile Înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul Max s-a consolat cu sora ei, care locuia În odaia cealaltă”. Un fragment extraordinar, care, dacă l-am descifra din punct de vedere simbolic sau filmic..., dar nu cred că face să fim atît de inteligenți. În jurnal intervin de două ori pauze
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Blaga. De la început, el are preferință pentru poemul-panou ori gravură și o poezie nu-i decât comentariul unei icoane primitive în tonuri tari, galben, albastru, roșu, negru [...]. Ca și Th. Gautier, Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se consolează în poezie. Dar de ar fi ales paleta, n-ar fi fost un Delacroix, ca poetul francez, ci un pictor din secolul XIV ori un iconar bizantin, însetat de aurărie, coloare focoasă și hieratism liniar. G. CĂLINESCU SCRIERI: Figurile de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faimosul literat păgân din secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pus-o și Boethius, atunci trebuie să mergem pe firul afirmațiilor sale; trebuie să înțelegem esența atitudinii sale și acceptăm un fapt, și anume acela că și filosofia nu numai credința părea, pentru creștin, să aibă capacitatea de a-l „consola”, adică de a-i oferi răspunsuri pentru întrebările fundamentale: care e sensul răului din lume, de ce permite Dumnezeu ca un nevinovat să fie persecutat, care ar fi funcția sau chiar cum s-ar manifesta liberul arbitru al omului dacă Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, preluate din literatura consolatoare antică, la speculația complicată și subtilă în jurul unor teme ce provin în totalitate și exclusiv din filosofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să-l consoleze pe Boethius arătându-i că nenorocirile prezentului nu l-au împiedicat să aibă în trecut mari satisfacții, pentru a trece apoi la un examen al instabilității și inconstanței norocului ce guvernează întreaga lume: înțeleptul nu trebuie să se minuneze de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din cauza multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate până și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme de mare actualitate, cum se întâmplă atunci când îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africani pentru că suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. Între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfântului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuitorilor din Emesa pentru a respinge teza unui membru al acelei comunități care nega faptul că Logosul înviase cu trup de carne. Din scrisorile privitoare la evenimente contemporane, trebuie amintită, de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sunt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Justin și dispersați în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sunt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios care îi pusese lui Sever o serie de întrebări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până când bărbatul se potolește, la a chema apropiați în ajutor și ajungând la a-l „seduce” prin vorbă și faptă pe cel înfuriat, activitate care nu este nici ea, de obicei, plăcută). Și chiar dacă mijloacele strategice nu reușesc, femeile se consolează cu gândul că așa le-a fost soarta. Această justificare, numită mai pretențios în literatura de specialitate „învățarea neputinței”, a neajutorării (learned helplesness - Walker, 1979), are în spate însă o serie de motive mai concrete, ce determină ca în aproape
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
așa ne lasă să înțelegem acest poet ce nu trece prin starea de umilință a așteptării. Singura umilință, transformată ușor într-o expresie a orgoliului personal, este aceea de a nu fi profet. „Însă ceva magic în mine există”, se consolează și ne consolează, imediat, autorul. Asta-l îndreptățește să spere că „mugetul” cântecului său se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în doi, pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
să înțelegem acest poet ce nu trece prin starea de umilință a așteptării. Singura umilință, transformată ușor într-o expresie a orgoliului personal, este aceea de a nu fi profet. „Însă ceva magic în mine există”, se consolează și ne consolează, imediat, autorul. Asta-l îndreptățește să spere că „mugetul” cântecului său se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în doi, pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași, 1971; Favoare, București
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
către experiență. Cel mai adesea suntem deschiși atunci când am trecut noi Înșine prin greutăți și eforturi În experiențele noastre individuale. Greutățile - atât cele individuale, cât și cele colective - pe care le Îndurăm, ne deschid către situația celorlalți, penntru a-i consola și a lupta pentru cauzele lor. Toate acestea dau sens aventurii umane pline de eșecuri și suferințe enorme. „Să ne purtăm cu ceilalți așa cum ne-ar place ca ei să se poarte cu noi” este expresia operațională a empatiei. La
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsînd fără încetare rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]