2,265 matches
-
repede face ceva etc.). O probă este validă dacă măsoară ceea ce și-a propus și nu depinde nicidecum de subiectivitatea profesorului care o aplică. Validitatea poate fi determinată pe linia conținutului (raportarea la conținuturile de învățat stabilite anterior), validitatea de construct (întrebările puse să epuizeze conținuturile stipulate în mod uniform și relevant) și validitatea de criteriu de apreciere (ce indică eficacitatea testului în ceea ce privește prognozarea performanțelor într-un domeniu corelat cu domeniul de conținut verificat sau cu rezultate obținute de subiecți la
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
comparării unor rezultate), știut fiind faptul că pot fi determinate etnoși sociocultural. Trebuie ținut cont și de eventualele efecte perturbatoare în momentul aplicării lor unei populații nefamiliarizate, sensibile sau stresate de supunerea ei la niște probe atipice. Testul este un construct configurat în raport cu obiectul ce trebuie măsurat. Este un produs al unei activități de cercetare, dar în strânsă corelație cu o realitate factuală determinată. El poate fi utilizat în mai toate circumstanțele evaluării școlare (evaluarea inițială, pe parcurs, finală) atribuindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a se proteja. Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind confundată în evoluția să cu dezvoltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la nivelul psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare (Tap, 1998). Ch. Cooley (1998) avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
op. cit., p. 6). În melodramă există, pe de altă parte, o relație directă între plăcere și ideologie, plăcerea fiind dată de identificare și recunoaștere, prin acțiunea decriptării unor simboluri comune. În concluzie: plăcerea nu e un fenomen natural, ci un construct cultural, dependent de epoca în care se manifestă; plăcerea recunoașterii este plăcerea derivată din cultura de masă (ibidem, p. 20), care creează și iluzia confortabilă că poți integra elementele ficționale în realitate. În altă ordine de idei, melodrama satisface atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că suntem ființe mai ales întrebătoare, ale căror răspunsuri se află încă sub zodia nehotărârii, a spaimelor și trăirilor noastre ancestrale. Reafirmăm părerea lui Sedlacek că " Această credință își păstrează puterea și în economia de azi. Omul economic este un construct mecanic care funcționează după principii matematice infailibile și prin acțiuni pur mecanice, iar economiștii sunt capabili să-i explice până și cele mai intime motivații"831. Savantul român Spiru Haret, la rândul său, "a conceput socialul ca parte intrinsecă a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pentru sociologie un câmp explicativ nou: variațiile structurilor produse de factorii politici devin mult mai ample decât în societățile stabile. Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională?tc " Producerea strategiei\: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională?" Strategiile de acțiune sunt un construct social care utilizează, în ponderi diferite, două tipuri de cunoaștere: cunoașterea științifică, produsă de sistemul academic, și cunoașterea instituțională. O analiză mai atentă a modului de constituire a strategiei tranziției scoate în evidență faptul că ea nu a fost produsul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tot mai accentuat realist-critică. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Spre o teorie explicativă a tranzițieitc "Spre o teorie explicativă a tranziției" Câteva elemente ale constituirii unei sociologii a tranziției au fost deja formulate în capitolele anterioare. Strategia tranziției este atât un construct cognitiv, cât și unul social, rezultat al interacțiunii unui larg număr de actori sociali, cu interesele, percepțiile, temerile lor. În capitolul de față mă voi concentra asupra a două probleme: pe de o parte, analiza critică a strategiei tranziției, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Kress, van Leeuwen [1996] 2006: 154) a stabili adevărul absolut sau neadevărul unor reprezentări. Obiectivul acestei teorii este de a arăta dacă un text (non)verbal este reprezentat în cadrări adevărate sau nu. Astfel, adevărul în semiotica socială este un construct al semiozei, iar adevărul unui anumit grup social se axează pe valorile și credințele respectivului grup. Acceptarea multitudinii în reprezentări (non)verbale și a fluxului cognitiv în procesul de interpretare rămâne o caracteristică importantă a semioticii sociale. Lumea în care
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
curgerea de la iconicitate către indexicalitate sau simbolicitate. Imaginea corporatistă nu face excepție de la acest "baleiaj" semiotic, fiind "suma totală a semnelor care implică identitatea organizațională" (Christensen, Askegaard 2001: 304). Deși Curtin și Gaither (2005) echivalează imaginea cu identitatea corporatistă datorită constructelor complexe de semnificații, care sunt supuse unei negocieri sociale prin procesele de producție și consum (Curtin, Gaither 2005), Vos și Schoemaker (2006: 55) consideră cele două concepte într-o relație de reciprocă determinare, care poate fi analizată din trei perspective
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Managing Global Communication, Slănic-Moldova, 23-25 octombrie 2008 Cmeciu, Doina (2003), Signifying Systems în Literary Texts, Bacău, Editura "Egal" Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul mass-media, Iași, POLIROM Coman, Cristina (2001), Relațiile publice principii și strategii, Iași, POLIROM Coman, Cristina (2007), "Constructe teoretice folosite în relații publice", în Balaban, Delia Cristina, Rus, Flaviu Călin (coordonatori), PR Trend, București, "Tritonic" Coman, Cristina (2009), Comunicarea de criză: tehnici și strategii, Iași, POLIROM Comrie, Bernard (1976), Aspect: an Introduction to the Study of Verbal Aspect
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
despre inteligență, cea existentă în momentul construcției sale, la începutul secolului trecut. Când Binet (1905) a fost întrebat ce este totuși inteligența, el a răspuns că „inteligența este ceea ce măsoară testul meu de inteligență”, dând astfel o explicație tautologică, explicând constructul prin test și apoi testul prin construct. În mod similar, testele ulterioare de atenție, memorie, inteligență etc. au fost construite pe baza unor teorii deja depășite. Între timp, psihologia cognitivă, prin cercetările teoretico-experimentale întreprinse, a dezvoltat noi modele și teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
sale, la începutul secolului trecut. Când Binet (1905) a fost întrebat ce este totuși inteligența, el a răspuns că „inteligența este ceea ce măsoară testul meu de inteligență”, dând astfel o explicație tautologică, explicând constructul prin test și apoi testul prin construct. În mod similar, testele ulterioare de atenție, memorie, inteligență etc. au fost construite pe baza unor teorii deja depășite. Între timp, psihologia cognitivă, prin cercetările teoretico-experimentale întreprinse, a dezvoltat noi modele și teorii despre funcționarea mintală, mult mai valide decât
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a reușit acest lucru a fost următorul: cele mai relevante și mai valide sarcini cognitive au fost standardizate și etalonate, devenind teste. În consecință, fiecare test are în spate zeci și sute de cercetări experimentale, ceea ce garantează validitatea sa de construct. Spre exemplu, pentru măsurarea capacităților de concentrare a atenției s-a renunțat la „anticul” test Praga și s-a construit un test bazat pe datele recente privind relația dintre inhibiție și activare în procesualitatea atenției (MacLeod et al., 2000). Flexibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Alegerea unui instrument de măsurare/diagnoză a SO este în mod clar dependentă de scopul investigării și orientarea paradigmatică a cercetătorului. O problemă cu care se confruntă multe dintre instrumentele de diagnoză este legată de definirea conceptuală, operaționalizarea și măsurarea constructului de „stres ocupațional/profesional, organizațional”, precum și de îndeplinirea criteriilor științifice riguroase de fidelitate și validitate a scalelor utilizate. În abordările timpurii ale stresului muncii s-a adoptat o perspectivă unidimensională (unele ocupații erau considerate ușoare, altele grele, deci mai stresante
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
este între 0,88 și 0,94 (conform manualului testului). Conștiinciozitatea și deschiderea spre nou au fost măsurate cu scalele corespunzătoare din Inventarul de Personalitate NEO-PI-R (Costa, McCrae, 1992). Fiecare scală conține 48 de itemi, cuprinzând subfactori ce descriu fiecare construct. Cei șase subfactori ai conștiinciozității cuprind: competență, ordine, responsabilitate, autorealizare, autodisciplină și precauție. Deschiderea spre nou cuprinde, de asemenea, șase subfactori: imaginație, interese artistice, reactivitate emoțională, spirit aventurier, interese cognitive, valori. Consistența internă la cele două scale ce vizează conștiinciozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
1990), „Modeling the performance prediction problem in industrial and organizational psychology”, in Dunnette, M.D.; Hough, L.M. (eds.), Handbook of industrial and organizational psychology (2nd ed.), vol. 1, pp. 687-732, Consulting Psychologists Press, Palo Alto, California. Chan, D. (1996), „Criterion and construct validation of an assessment center”, Journal of Occupational and Organizational Psychology, 69, pp. 167-181. Cooper, C.L.; Rousseau, D.M. (1994), Trends in Organizational Behavior, John Wiley, London. Costa, P.T. Jr.; McCrae, R.R. (1992), Revised NEO Personality Inventory manual. Psychological Assessment Resources
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și modele despre cum arată dragostea adevărată, ceea ce se întâmplă începând din copilărie - „Albă ca Zăpada” -, îndeosebi prin mass-media. În interacțiunea cu efectele mediatice, socializarea în familie, observarea și interpretarea experienței celorlalți, într-un cuvânt, învățarea socială conduce la un construct cognitiv al dragostei, mai mult sau mai puțin personal. Reprezentarea despre ce înseamnă iubirea și cum ar trebui să arate persoana de care merită să te îndrăgostești generează un fel de expectanță pentru „când va fi întâlnit omul potrivit”. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lucru dificil de realizat. Etapele următoare sunt din ce in ce mai grele, presupunând învățarea compasiunii și empatiei și încercarea de a le aplică în practică de zi cu zi. 2.4.Valoarea inteligenței emoționale la locul de muncă Martin Seligman a dezvoltat un construct pe care îl numește ’’optimism învățat’’<footnote Ticu Constantin Curs Psihologie inginereasca, ăn III, Psihologie footnote> și care se referă la atribuirile cauzale pe care oamenii le fac atunci când se confruntă cu eșecuri sau obstacole. Astfel, pesimiștii tind să facă
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
a asculta povești este inexorabil legat de ființa umană, în timp ce narațiunea este plină de sens pentru oricine, indiferent de parametrii particulari legați de cultură, spațiu și timp ce caracterizează o persoană sau alta. Mai mult, notează Burgchardt, poveștile constituie autentice constructe morale, la care oricine se poate raporta, pe temeiul propriei raționalități, o raționalitate, însă, cu caracter particular, proprie paradigmei narative. În acest fel, paradigma narativă reprezintă un fundament cât se poate de solid al egalitarismului. În ce privește cadrele criticismului de factură
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Fisher de a înlocui modalitatea tradițională de cercetare a fenomenelor comunicaționale, care presupunea acțiunea unor agenți raționali, într-o lume ce reprezenta "o mulțime de dileme logice care pot fi rezolvate printr-o analiză adecvată, cu ajutorul rațiunii, concepută ca și construct argumentativ"576, cu abordarea garantată de paradigma narativă, constituie un imperativ teoretic și metodologic, întrucât paradigma rațională prezintă o anumită incompletitudine fundamentală. Concret, Fisher subliniază incapacitatea paradigmei raționale de a "sesiza modul în care (are loc - adăugirea mea) simbolizarea, caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
trebuie să-și conducă destinul încât cele două pietre de moară să nu-l sfărâme. - Intelectualii sunt responsabili pentru modul în care arată lumea. Este strigătul puternic al lui Karl Popper. Lumea noastră socială este opusul lumii naturale. Este un construct apărut nu de nicăieri ci din mintea celor mai inspirați dintre noi, adică a intelectualilor, a intelighenției. Lumea civilizată, lumea instituțiilor este plăsmuirea unor intelectuali a căror forță, talent, abnegație față de propriile lor idei au biruit natura. Popper are în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reprezentarea mintală” a omului concret, transpus În idee. Ideea de om presupune un model de referință În raport cu care se definește și se construiește omul. Modelul poate fi simpla reproducere a omului real, o pură reprezentare mintală, sau poate fi un construct intelectual, un concept, rezultat sintetic al perceperii calităților omului real. Tot În acest context este discutată atitudinea față de om, care poate fi obiectivă sau subiectivă, fiecare dintre acestea conducând către anumite direcții ideologice. Ideea de om este concentrată În idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
confunda, acesta nu are decât un caracter formal, exterior, pe când cea la care ne referim are un caracter de structură interioară, de natură valorică. Din punct de vedere valoric, persoana este dublă. Această stare este Însă numai o aparență, un construct al conștiinței individului. Eul personal este unic. Când vorbim despre dublu nu ne referim la o stare duală a Eului. Această dedublare a Eului este Întâlnită numai În cazuri patologice (depresie melancoliformă, alcoolism, toxicomanii, schizofrenie etc.Ă. În condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un anumit „punct slab”, care limitează metodologia și Încarcă cu subiectivitate gândirea psihiatrică. Se pune astfel Întrebarea dacă este sau nu autentică nebunia? Mai mult chiar decât atât, dacă nebunia există oare În realitate, sau dacă nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din sfera medicală, care au contestat existența bolii psihice. Pentru curentul de gândire antipsihiatric ne găsim În fața „mitului bolii psihice”. Aceasta este considerată o invenție a psihiatrilor, o etichetă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai multor tipuri de comportamente de conducere a căror eficiență depinde de numeroase variabile specifice situației în care se acționează. Și totuși, între cele două abordări există și diferențieri. Astfel, în timp ce la Școala de la Ohio cele două dimensiuni comportamentale sunt constructe de sine stătătoare, opuse, chiar dacă nu independente, după cum am văzut mai înainte, la Școala de la Michigan cele două „centrări” (pe angajați și pe producție) reprezintă extremele unui continuum, deci ale aceleiași dimensiuni. Aceasta înseamnă că am putea descrie mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]