3,537 matches
-
jos, să servim un pahar de apă. Bunicii mei, unchii mei, mătușile mele, mama au pășit pe aceste trepte, s-au sprijinit pe balustrada din fier forjat, au ridicat ochii spre fresca de pe tavan, au stat pe balcon și au contemplat forfota din stradă. În birourile comunității - arată ca o locuință cu mobilă veche si macrameuri (nu sunt sigură că erau macrameuri, dar era de parcă ar fi fost) - l-am întâlnit pe Dudi Lieberman, președintele Comunității, care și-a adus aminte
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
Impact > Analize > NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nichita Stănescu, viziune poetică în RĂU DE FRUMUSEȚE Iubirea ce mișcă „sori și stele„ este contemplată ca un principiu generator de frumusețe, emoții și sensuri vizionare, în volumul „Măreția frigului. Romanul unui sentiment„ , 1972, unde apare poemul cu un titlu surprinzător : „ Rău de frumusețe„. Frumusețea în întregul ei, formă și conținut , condensează înlăuntrul sinelui, într-un
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
un dezmoștenit în letargie nu face altceva privește abătut și pare că se bucură-n sine. Își fixează ochii într-un punct fix, fredonează un cântec pesemne unei femei rămase-n gând. Omu’-i singuratic, intră și iese din sine contemplând profund fiecare obiect, încât se confundă cu el. Referință Bibliografică: Omul în euforie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
Învierii totul este zadarnic, totul este praf și cenușă. De aceea, în această Duminică a Floriilor, să nu pregetăm a ne duce la Biserică - Ierusalimul nostru restaurat - ca să întâmpinăm intrarea Domnului nostru Iisus Hristos așa cum se cuvine; pentru că Iisus Hristos - contemplându-ne inimile - să nu poată zice cu întristare și jale, ca odinioară, când a plâns la porțile cetății: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lună plină Ana Podaru E timpul să mergem cu toți la culcare, Pe cer luna plină-și revendică Geea, E timpul ca omul ascuns după soare Să doarmă adânc contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistică noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... E timpul tăcerii urmași ai lui Ares... Nemesis renaște sub steaua dreptății, Coboară
LUNĂ PLINĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382878_a_384207]
-
Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Luna plină Ana Podaru E timpul să mergem cu toți la culcare, Pe cer luna plină-și revendică Geea, E timpul ca omul ascuns după soare Să doarmă adânc contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... Citește mai mult Luna plinăAna PodaruE timpul să mergem cu toți la culcare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... Citește mai mult Luna plinăAna PodaruE timpul să mergem cu toți la culcare,Pe cer luna plină-și revendică Geea,E timpul ca omul ascuns după soareSă doarmă adânc contemplând odiseea.Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapteCând demoni străbat universul, gândirea,Cănd iele dansează, descântec în șoapteatinge sorocul din pântec...menirea...... X. ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL ÎI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2227 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
străveche recomandare monahală, îl sfătuia pe starețul Sarovului: „Fii ca o mamă pentru călugării tăi” - Găsim relatat tot în lucrarea lui Olivier Clement. Părintele Andrei Scrima, în lucrarea sa „Despre Isihasm”, citându-l pe Sfântul Ioan Cassian, susține că „pot contempla divinitatea numai aceea care, cu ochi foarte puri, se înalță deasupra acțiunilor și gândurilor joase și pământești, se retrag și urcă împreună cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte înalt al singurătății, acolo unde Iisus Hristos, desfăcând sufletele din tumultul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava... și strălucirea chipului Său celor care au ochii inimii destul de puri pentru a le contempla...” Mintea, unită cu inima, accede la o formă înnoită de înțelegere, la o gândire plină de pace și de dragoste, purtată de rugăciune, căci de acum înainte aceasta nu se mai întrerupe în timpul gândirii. Practica invocării Numelui lui Iisus nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Uneori, nici nu e nevoie de el, pentru că imaginea glăsuiește, are farmec, îndeamnă la meditație, făurește o lume pe care ne-o dorim fără a simți că ne aparține. Este un fel de fata morgana, un dar de neatins. Îl contempli și e de ajuns. Rămâne, totuși, dilema existențială vis-a-vis de creație. Unde s-o căutăm și cum să procedăm atunci când o descoperim? Creatorul rămâne, o vreme, în umbră, victimă a propriei dorințe de a se consacra, prin devoțiune sfâșietoare, de
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
creație. Unde s-o căutăm și cum să procedăm atunci când o descoperim? Creatorul rămâne, o vreme, în umbră, victimă a propriei dorințe de a se consacra, prin devoțiune sfâșietoare, de sacerdot, artei. E prea timpuriu să și-o explice. Își contemplă împlinirea și se sustrage - esoteric - mecanismului prin care se metamorfozează în cel care devine. Zi după zi, fără ca lumea să observe, îndeaproape, acest farmec ce se derulează ca o magie. Drept este că tocmai de aceea, adesea, o pierdem, fiind
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală. Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situat, cum ar spune Marin Mincu în „interstițiile spațiului metalingvistic”. Am observat, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text), că
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai prețios al anului. Atracția lor irezistibilă îi smulge de lânga mama sau soția iubitoare, de lângă copiii care-și contemplă îngroziți tații, rugându-se să scape nevătămați. Unii aleargă pe ascuns. Cursele - las carreras - sunt iuți și periculoase; localnicii experimentați știu cum să evite învălmășeala și să se refugieze în ultimul moment, dar veneticii neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
pune problema unei indiferențe suverane a spaniolilor față de suferință, sânge și moarte, așa cum suspecta în mod eronat americanul Richard Ford. Nu uciderea taurului joacă rolul decisiv, ci momentul care precede moartea, secunda de dinainte de final. Țelul spectacolului nu este să contempli luarea în coarne a unui mozo, ci să te abandonezi admirației pentru talentul său inegalabil de se apropia de bestie până la limita supremei atingeri, rămânând, ca prin minune, nevătămat. Așa paradoxal cum sună, motivul pentru care spaniolii caută pericolul și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
întors, ca odinioară din Rusia, la casa lui din Umileni, pe care nu mai trebuise s-o înstrăineze înainte de plecare, ca alții, căci legea se schimbase între timp. Putea fi văzut pe balconașul de lemn al etajului, împovărat de ani, contemplând cu tristețe parcă, de la înălțimea acestuia, viața pulsând din ce în ce mai slab a Umilenilor. Își angajase o menajeră care l-a și găsit într-o dimineață fără suflare în patul său simplu de brad. Casa lui Hasenfuss s-ar fi putut vinde
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
intre, pentru că vântul îi adusese în nări miros de urină dinspre closetul public, numai ideea de a se așeza să bea bere împresurat de duhoarea aceea îi întorcea stomacul pe dos. Le promisese băieților să-i aștepte în fața unei librării, contemplând cele expuse în vitrina acesteia, trebuiau să meargă in corpore să-și predea la magazia secției echipamentul, Laci-baci, magazionerul, n-avea timp pentru fiecare în parte. Afurisitul acela de echipament! Pe stradă se simțise caraghios purtându-l, în grup, treacă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
am tren peste nici o jumătate de oră, i-am răspuns bâiguind profesorului. - Ce tren? N-a priceput el, adâncindu-și mai mult ridurile frunții. - Păi, tren. De întoarcere acasă!... Tohăneanu a rămas pe gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși coroana unui vișin pricăjit din fundul curții. În cele din urmă, s-a răsucit brusc pe călcâie și mi-a zis răspicat, neguros, privindu-mă adânc: - Nu mai trebuie să
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
avusese dreptate, ajunseserăm la destinație transpirați din creștet până în tălpi, dar cu buna dispoziție stăteam impecabil. La cabană se dansase în seara acelei zile mai mult la lumina lunii strecurată prin ferestrele sălii de la parter, abia atunci, stând deoparte și contemplând zbenguiala celorlalți, începusem să mă simt vinovat pentru că nu-mi ținusem promisiunea față de Angela. Ce-i cu tine, mă luase la rost Mary Zăvoianu, ți s-a spulberat cheful?, și mă luase la un damen-rock vioi, pe care tot ea
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumusețea unei povești nemuritoare de iubire prin măreția simbolului pe care îl poartă, căci în versurile poetului se contemplă peisaje de o frumusețe covârșitoare, unde tainele naturii se dezvelesc în tablouri mirifice. O altă mare iubire pe care o nutrește “cel care vine din brazi” este cea pentru Mihai Eminescu-poetul emblemă. Admirația și prețuirea veșnică pe care i-o
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut până atunci, aparent contemplându-și cupa de vin, ca și când povestirea despre soarta Damiettei l-ar fi plictisit. Dar apariția Antiliei Îi trezise și lui interesul. — Întocmai, Încă nu ne-ai oferit și nouă părerea dumitale despre frumusețea ei, exclamă Antonio da Peretola. De la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
multă otravă adunase În sine. Așa trebuia să se fi născut Gorgona. Un funcționar al Curiei Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era un bărbat, Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era un bărbat, Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să recunoașteți. Mai e un amănunt care ridică semne de Întrebare legate de aceeași problemă, a naturii divine ori nedivine a Creatorului. Vă amintiți că la sfârșitul fiecărei zile, ca și la sfârșitul lucrării, Biblia consemnează repetarea unei scene: constructorul contemplă rezultatul și Își declară satisfacția: Și a văzut Dumnezeu că este bine. Ne aflăm, parcă, pe un șantier dintre cele mai pământești cu putință, unde beneficiarul (care se identifică, În cazul de față, cu executantul) procedează la recepția - mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]