1,120 matches
-
o palidă licăreală; dar tot ceea ce munții înconjură nu-i decît un hău de nedeslușit; și în sînul beznelor și al tăcerii auzi, de la o mie de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de mal, și ale căror zgomote romantice parcă răsună într-un prelung murmur în abisul de nedeslușit. În sonuri firea a adunat cea mai înaltă expresie a trăsăturii romantice
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucni înăuntru. Domnu Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoială, că între cei doi, Nechifor nu se afla. Pîn-aici nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moartea. La drept vorbind, am mai spus-o, păgubitul a fost Nichifor Lipan. Spune și femeia: „Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos, în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoială că, între cei doi, Nechifor nu se afla”. Așadar, după cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a fugit spre corturi să-i scoale pe ceilalți. Au venit și când au văzut crapul, au început să sară în sus de bucurie. Căci la unii pescari, așa cum sunt tovarășii mei, nu există invidie. Se bucurau sincer și nu conteneau cu laudele la adresa mea. - Crapul ăsta merită udat, zise Gabi. Tarzan, adă molecula. Am făcut câte o cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut fiecare câte două căni. S-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în lemnul porții, fără să-l biruie. Urletul de afară nu contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcând politică și căinându-i pe săracii greci care n-au voie să bată clopotele nici de Paște, povestind despre pirații arabi care prind creștini și-i vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între ei fără milă. Printre flăcările lumânărilor îmi privegheam mortul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că se gândește la omul de lângă sine nu ca la Constandinul Stancăi, ci ca la măria sa, domnul țării. Trapul cumpănit al cailor încetini, bidiviii mergând la pas pentru că se apropiau de destinație. Considerațiile voievodului privind nestatornicia firii omenești nu mai conteneau, când mâna spătarului galbenă ca ceara prinse ferm mâna lui Brâncoveanu: — Să nu primești, măria ta, să nu primești! Ce să primesc? — Scaunul Moldovei, vor să ți-l dea ca să te încerce! — Mie? — Amână-i, zi-le că vrei să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fiu mâna tatălui. — M-am întors sănătos, sfinția ta, șopti abia, abia domnul, uitând de data aceasta să folosească pluralul. — Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi reluă cu voce tare. Am îmbătrânit și uite, când bate vântul îmi lăcrămează ochii... Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se va interveni cu material didactic: diafilme, albume și cu cântece Închinate patriei. Textele analizate trebuie să ducă la evidențierea că pământul acesta a fost din totdeauna bogat și frumos, iar moșii și strămoșii noștri, În ciuda vicisitudinilor vremurilor, nu au contenit să-1 apere și să-i sporească măreția. De aici elevii trebuie să Înțeleagă că și lor le revine sarcina sa păstreze valorile care au fost lăsate de Înaintași și să contribuie totodată la sporirea lor. În lecția Strămoși noștri (clasa
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
cădeau ca bolovanii zdrobindu-se de pământ. Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat morții. RĂZBUNAREA FANTOMEI Certurile numai conteneau. Totul se derula ca într-un infern monstruos. Totul părea greu și imposibil de suportat. Familia Morel nu era întemeiată decât de cinci ani și acum după această scurtă vreme, criza dezlănțuită părea fără soluții salvatoare. Totul pornea de la lucruri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
beznă. Cosmin și Odet își puneau întrebări stupefiați: -Ce-o fi acest fenomen? -Cine ne pedepsește?Cine se răzbună? Dacă începeau cearta, mobilele se mișcau ca la cutremur, se auzeau bubuituri, după care apărea mingea de foc levitând nervoasă prin cameră, necontenind bubuiturile. Erau pur și simplu ridicați în aer până la tavan, după care erau scăpați de sus. Ziua diverse obiecte se mișcau pe masă, prin aer, ușile și ferestrele se deschideau singure. Noaptea apăreau ciocănituri sacadate în pereți, trosnituri inexplicabile ale
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
petreacă și ținea adesea divan. Coconii domnești Bogdan și Alexandru fiind mici se zbenguiau și jucau pe plaiurile moșiei. Totul decurgea normal în liniște, pace și armonie, când într-o noapte țipetele de groază și disperare a principesei Anastasia numai conteneau. -Gărzi-strigă Roman, alergând spre budoarul Doamnei, întrând văzu zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor, tăia aerul, tătarii rămâneau întregi, fără să se sinchisească
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai mult teama ca Bucureștii să nu împărtășească aceeași soartă ca Iașii, cu toate că o treime din locuitorii săi s-au și împrăștiat și că fuga nu contenește defel. Într-adevăr, toate ulițele sunt năpădite de căruțe încărcate cu obiecte prețioase, cu mobile etc. și drumurile sunt pline de fugari; dar, cum boala bântuie aproape peste tot, se văd locuitorii alergând în toate părțile, fără a ști unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în cadrul combaterii maladiei în Rusia și Polonia, la 1831. Concepția medicului în ceea ce privește răspândirea bolii era dintre cele mai originale, tributară totuși vechii teorii miasmatice: dacă vântul bătea dinspre Turcia sau Țara Românească, boala începea să se întețească, iar dacă acesta contenea, atunci se micșora și virulența maladiei, după cum raporta el la 20 mai/1 iunie 1848 lui "starșîi doctor colonel Czihak" din Iași220.. De altfel, mai târziu maiorul Abegg, doctorul "garnizonului miliției" din Galați, a fost înălțat la gradul de colonel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
servească, printre altele, la redactarea în iarna apropiată a unui serios studiu anatomo-patologic asupra holerei, proiect a cărui realizare avea să fie posibilă doar în perioada postbelică. La "vremea holerei", preocupările științifice ale celorlalți bacteriologi și imunologi români n-au contenit de fel. Elevii lui Cantacuzino s-au străduit în permanență să scoată concluzii practice și chiar teoretice din experiența pe care o acumulau în cursul activității lor de fiecare zi. La fel procedau Babeș și colaboratorii apropiați ai acestuia. În
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
devenit aici o amenințare efectivă. Într-adevăr, în 1913 s-au înregistrat în București 41 de cazuri de holeră, cu 19 decese 564. Departe însă de a exprima recunoștință Serviciului Sanitar al Capitalei pentru reușita campaniei antiholerice, presa n-a contenit, în toată această perioadă, atacurile împotriva medicilor comunali pe care îi acuza fie de incurie, fie de exagerări în aplicarea măsurilor antiepidemice. La 27 august 1913, Consiliul de igienă și salubritate publică al Capitalei s-a întrunit, sub președinția primarului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Urcam după atâta amar de vreme în autobuz. În acel autobuz. Simțeam căldura cum îmi învăluie picioarele. Nu mă gândeam la nimic. Eram ca o stană de piatră într- un colț, la umbra unui copac. Era cald. Femeile nu mai conteneau să vorbească. Fiecare își împărtășea trăirile din ziua precedentă, din ziua curentă, din viața lor. Spuse, răs-spuse, trăite și de mult apuse. Toată lumea vorbea și nimeni nu asculta. Își răspundeau veseli, scurt și continuau să povestească d’ale lor cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și pe asta a lu’ Florin a lu’ Hușanu, să se lălăie pe scenă. - Ah, unde să fi fost eu bărbat să vezi ce mi-o luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ca să vadă Dacă moșul s-o sculat și la târg el o plecat. Aș face niște sarmale Da ia stai, că eu n-am oale. Vasile, când mergi încolo Să-mi cumperi și o oală nouă. Cântecele ei nu mai conteneau să scoată la suprafață partea rușinoasă a satului. Cu jumătate de gură, fiecare mai râdea la nunți sau cumătrii de ce auzea prin cântec de la Mariana despre vecini. Nimeni nu îndrăznea însă să facă mare tămbălău. Florin o iubea, iar el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stânga pe podul lui badea Vasile Ducu, peste pârău în jumătatea cealaltă de sat a răzeșilor. Va fugi până la capătul satului și de acolo se va întoarce pe răzășie spre casa de Crăciun. Fulgii de nea, vântul, copii, nu mai conteneau să apară. Va ajunge acasă. Ieșise din sat, fugea, iar fuga lui îl apropia de Crăciun. Alunecă, dar nu a avut timp să stea să își plângă vânătaia pe care o simțea cum crește cu fiecare pas. - Stai Andrei. Andrei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu mai conteneau. Varvara a văzut-o o singură dată plângând, dar a lăsat-o în pace și nu au vorbit niciodată de ziua aceea. Plânsul nu era pentru ele. Se aveau una pe alta și era deajuns. Rarița lipea prispa și se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fac nimică să te ajut. Fata lăsă capul în pământ. Ultimele lacrimi s-au lăsat sparte de pământ. Varvara zâmbi pentru ea a doua oară, pe ascuns. Focul se înălța până la stele, iar țiganii continuau să cânte. Horele nu mai conteneau să fie învârtite și nimeni din sat nu avea stare să se ducă acasă. Dimineața nu povestea nimic nou. Era poate un mai răcoare și o zarvă de câini mai în jos prin grădină pe la Rarița. Soarele nu luase încă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Totuși dacă vrei să treci mai sigur, trebuie să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De ce să ne atace tocmai azi? ― Bologa, e sigur, reluă căpitanul mai plângător. Crede-mă... O patrulă mi-a adus de aseară știrea că se fac pregătiri grăbite... Ai să vezi, Bologa!... Așa e totdeauna... Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, încît Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. Afară însă, în tăcerea frământată de vânt și în întunericul necăcios, îi veni inima la loc și-și zise că Cervenko a început
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mă mai gândesc la nimic și să trăiesc așa... mulțumit? Uneori îmi zic că sunt ridicol și totuși nu mă pot opri... Asta-i nenorocirea! Klapka se simțea foarte bine aici. Se împrietenise aievea cu colonelul. Toată iarna luptele conteniseră, așa că nici o primejdie nu-l mai amenințase. Se mai gândea, chiar deseori, la înflăcărările sale naționale și se stima în sinea lui din pricina lor, dar avea grijă să le ascundă și să le păstreze pentru alte vremuri... Și acuma, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]