2,104 matches
-
de cultură) rezultă că dimensiunile limbii în raport cu cultura se manifestă diferit în funcție de tipul de cultură și de aspectul limbii. Caracterizată prin sincretism, cultura pupulară atrage și limba într-o astfel de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen. Creațiile artistice populare, caracterizate și ele deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ci tentația de a surprinde acel nu știu ce ori nu știu cum al partenerei, misterul cu care adoratorul tinde să se întregească. Anticul androginism paltonician funcționează la el ca nostalgie a unei completitudini ideale, de substanță interioară. Dacă trei inși compun o treime, contopirea cu partenera dorită nu devine duo ci doime. "Noi de-atunci suntem doime / și în tine și în mine / și suntem Acela amândoi" (Jeu d'amour Daenă). Dincolo de schimbările de scenariu, năzuința fuziunii absolute, temă gravă, se repetă întruna; axa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la Nichita Stănescu (partener de generație), la autorul Baaad-lui citatul livresc de mare diversitate se înscrie într-o dialectică a contopirii regionalului cu universalul. Tentația dezmărginirii, peregrinările imaginare la nivel planetar, conexiunile cu psihisme extrem-orientale intră de drept în poetica sa personală. "Efortul meu de o viață lămurea el a fost să urmez calea de înțelegere deschisă de un Mare Maestru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau culturi mainstream. Misterium tremendum-ul acesteia se păstrează. Religia autentică e universală și atotin clusivă. Ca păpușa din zahăr a lui Ramana Maharishi, care s-a dus să facă baie în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
religii sau culturi mainstream. Misterium tremendum-ul acesteia se păstrează. Religia autentică e universală și atotinclusivă. Ca păpușa din zahăr a lui Ramana Maharishi, care s-a dus să facă baie în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
treacă de la viață la moarte. Rămîne doar unul care-și descoperă esența și are parte de sfîrșitul fără sfîrșit. Și încă mă tem că e o viziune prea optimistă aceasta. De fapt, toate ființele au același început, provin din aceeași contopire primordială și sunt legate de Sursa lor, fiecare are o cale pe care poate să o împlinească într-o îmbrățișare de taină. Dar este atîta rătăcire! Oamenii au nevoie să li se arate drumul de întoarcere către adevărata lor natură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
utopie. Or, "a fi fericit" este un pleonasm, deoarece "fericit" îl presupune pe "a fi", iar "a fi" înseamnă în sine "a fi fericit". Dar "a fi" înseamnă a avea o natură non-egotică, una a Sinelui profund, mergînd pînă la contopire cu aproapele pe orizontală și cu Dumnezeu pe verticală, în Ființă. Sfînta Cruce... Pînă de curînd, dar încă nu știu dacă m-am răzgîndit, credeam că Ființa e totul, că nu există non-existență pentru Ființă și nici existență pentru Neființă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu a cunoscut nici măcar o adiere plăpândă și chiar avea să atenueze din tăria acestor vântoase. Cuceritorii teritoriilor noastre și-au luat, cel mai probabil, soții dintre femeile învinșilor și, mai ales, ale localnicilor. Așa s-au amestecat până aproape de contopire în vasta masă compusă din aceste ființe docile. Sfânta simplitate țărănească Nimic nu putuse a-l sili pe Ion să-și părăsească glia strămoșească. Dacă trebuia, era pregătit să îndure cea mai aspră osândă. Iar pe deasupra, putea să mai ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
diferențe evidente. Figura nr. 7: Ramificații războinice (linii Hg R1b) Prin urmare, cea de a treia fuziune s-a produs prin migrarea grupurilor indo europene cantonate în zona de silvostepă, care s-au suprapus peste ansamblul balcano anatolian rezultat din contopirile anterioare (Hg I2, J2, G2, E3 și R1b1). Advecția balto balcanică (R1a1) a complexificat structura genetică din care făceam parte, mai ales ramura sa de miazănoapte. Impactul slav asupra ansamblului genetic din istmul ponto baltic a fost major în partea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
compoziția genetică a geto dacilor, a primat aportul indo european, având în vedere corespondentele identificate, în fază inițială, pe filiera Hg R1b1. Ulterior, pe fondul intensificării migrațiilor, s-a dezvoltat și componenta Hg R1a1, care a dobândit un caracter preponderent. Contopirea geto dacilor cu structura genetică a populației întâlnite pe meleagurile noastre a fost accelerată tocmai de faptul că înșiși traco ilirii reprezentau un amestec de grupuri umane diferite. Această diversitate s-a accentuat în timp, fiind rezultatul contactului invadatorilor indo
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tipuri de operațiuni subordonate strategiei de creștere externă. Întreprinderile dispun de numeroase posibilități de a prelua controlul asupra altor Întreprinderi. Acest lucru se poate realiza printr-un transfer de active sau prin achiziția de acțiuni. A) Operațiunea de fuziune presupune contopirea patrimoniilor și punerea În comun a ansamblului de active și pasive ale societăților implicate. Fuziunea reprezintă crearea unei noi societăți din două sau mai multe societăți distincte, prin dizolvarea sau lichidarea lor În acest scop sau absorbirea activului și pasivului
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
uneia dintre acestea, care reprezintă achizitorul, cu scopul de a crea o nouă entitate (Bancel și Duval-Hamel, 2008, p. 64). Societatea absorbantă este societatea nou creată, iar cele două societăți implicate În operațiune vor fi absorbite. Astfel, fuziunea poate presupune contopirea a două sau mai multe societăți comerciale Într-una singură, sub o nouă denumire și o nouă administrație, compusă din membrii societăților fuzionate. Un exemplu de astfel de operațiune este reprezentat de compania Aventis, rezultată În urma fuziunii societăților Hoechst și
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
rozmarinul, floare funebră, anunță, fără îndoială - așa cum o făcuseră și ofrandele Ofeliei -, moartea reală ce va urma. Dar oare cea de-a doua moarte a Julietei, cea adevărată, nu va avea și ea chipul „morții frumoase”? Ca și cum un fel de contopire s-ar produce aici între adevărata și falsa moarte, ca și cum nimic n-ar mai deosebi amăgirea de realitatea efectivă a morții. Înțelegem acum de ce vestea așa-zisei morți a Julietei, această minciună, în fond, are pentru Romeo o putere mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o oarecare măsură și încă instabil, suferințele induse de trăirea acestei stări de dependență și de procesele de apărare față de această suferință. Catherine este brusc absorbită în totalitate, fascinată de un obiect idealizat în legătură cu care dorește o relație de contopire. Atunci când se simte respinsă, imaginea de sine diminuată, distrusă este activată sub forma unei fete care nu se simte bine în pielea sa, care se auto-agresează, sau care este total supusă imaginii omnisciente și omnipotente materne. Ea nu se poate
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au loc contradicțiile vitalizante ale obiectivului și spiritualului, ale rațiunii și sentimentelor, este de preferat, fie și ca blestem sisific. Înfățișarea conceptului Mai este o caracteristică importantă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
spre nuanță coloristică, ceea ce dă împreună un complex de determinante deosebit de armonic, cu mănunchi simfonic de acorduri parcă prestabilite (Blaga, 1936/1985, pp. 284-285). Ca sentiment definitoriu al spațiului mioritic, dorul exprimă „armonia rațională [...] între opuși (durere și plăcere) prin contopirea de sensuri, iar nu prin compunere” (Ibidem, p. 289). La intersecția acestor forme diverse de adaptare s-a cizelat spiritul românesc. În spațiul spiritului românesc, a fi este o potențialitate nelimitată și poartă în el sensul permanenței; a deveni reflectă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); nuntași (2); prostie (2); reuniune (2); reușită (2); taină (2); unire (2); vornicei (2); -; afacere; albastru; albă; alegere; alibi; angajament; bătrîn; bea; bocete; bogată; bogăție; buchet de flori; buchet; buze; ca n-povești; căciulă; ceva frumos; cîntare; colectivitate; consimțire; contopire; criză; cumetri; dansuri; de aur; de cinci stele; de pomină; destin unit; destin; dispoziție; divorța; documentar; doi ani; elegantă; emancipare; faimoasă; fain; fast; fastuoasă; fată; feeric; fericit; festiv; flori; fondator; game over; găină; hotărîre; ipocrit; îndeplinire; îndrăgostiți; întregire; lac; logodnă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
biotehnologic trebuie înțeleasă însă în ambele direcții: ca trup fizic care are necesități biologice (somn, hrană, respirație etc.Ă și ca o conectare mașinică, acestea din urmă transformând corpul uman într-o entitate cyborgică. Relația organ-proteză este una dintre instanțierile contopirii biologicului cu tehnologicul; prin proteză, organul și respectiv organismul uman funcționează în termeni de fiabilitate și de adaptabilitate, termeni specifici unui discurs cyborgic. Spre exemplu, un sistem de navigare digitală pentru orbi înseamnă obținerea unei priviri protezice, care nu mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
percepția culturală că obiectele materiale sunt interpenetrate de patternuri informaționale (Hayles, 1997, p. 204Ă. Autoarea înțelege adesea prin subiect virtual conceptul de cyborg datorită simbiozei ființă umană - computer. În momentul când simțurile umane sunt interfațate până la protezarea virtuală care asigură contopirea granițelor corpului uman cu ecranul calculatorului, „coerența proprioceptivă în întrepătrundere cu protezele electronice joacă un rol important în reconfigurarea granițelor corpului perceput” (Hayles, 1997, p. 202Ă. Astfel, una dintre concluziile teoreticienei este faptul că simbioza om-ordinator produce interceptarea viziunii cyborgice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reflux (respațializareă a trupului în spațiul tehnologizat. Metafora raportului dintre corp și spațiu, dintre subiectul postuman și realitate virtuală este una mecanic-organică, o metaforă care reunește tehnologicul cu biologicul, despațializarea cu respațializarea într-o mișcare de întrepătrundere a lucrurilor, de contopire a fluidelor cu solidele sau de întrețesere a marginilor corporale. În ceea ce privește, pe de o parte, visele, iar, pe de altă parte, coșmarele întrevăzute prin domeniile inteligenței artificiale, ingineriei genetice sau nanotehnologiei, postumanismul temperat recunoaște atât oportunitatea cât și pericolul care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în momentele lui de înțelepciune. Cât de surprinzătoar, în fond, cât de neașteptat reproșul că oamenii nu aspiră la Dumnezeu și nu refuză să se manifeste. Finalmente, el însuși va refuza să se manifeste, dar ca o consecință nu a contopirii cu Dumnezeu, ci ca un refugiu din fața agitației lumii, consecință a naturii sale sfârtecate de contradicții. Uneori, însă, ieșirea din timp și asumarea insignifianței înseamnă o cucerire a extazului. După ce notează „Ideea de a trece pe pământ fără să lași
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
despre un „extaz al neantului” (I, 66), poate tocmai o confirmare a faptului că extazul aparține experienței mistice. Pe la începutul caietelor, își amintește astfel de experiențe: „«Delirul sfânt», despre care vorbește Tereza d’Avila pentru a numi una din fazele contopirii cu Dumnezeu Ă m-a apropiat de el uneori... acum o veșnicie, vai!” (I, 51). Și, deși proiectează astfel de experiențe în trecut, acel trecut angajant, Cioran, la numai câteva zile distanță, împotriva contactului cu realitățile imediate, notează: „Brusc, fericire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran o caută, perseverentă, conștiința alienării. La întrebarea „Cine sunteți?”, răspunde: „Sunt un străin Ă pentru poliție, pentru Dumnezeu și pentru mine însumi” (I, 307). La ce bun, atunci, antidoturile? Funcționează ele în mod real? Nici vorbă, fericirea cucerită prin contopirea cu obiectele și cu absolutul este reală. La fel, însă, sentimentul deșertăciunii. Într-un loc, vorbind de poemele lui Emily Dickinson, Cioran își reproșează că n-a avut curajul și nici energia să-și asume pe deplin singurătatea. Continuă: „Dar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu mesele întinse / Și cu fețele aprinse, / Tot cu casele-ngrijite, / Cu buni oaspeți locuite, / Și la anul să trăiți, / Să vă găsim înfloriți, / Ca merii, ca perii, / În timpul primăverii / Și ca toamna cea bogată / Și de toate-ndestulată."165 Aceeași contopire ființială dintre om și cosmos o întâlnim și în ceremonialul de trecere. Aici, cosmicul devine o metaforă a umanului, metamorfoza fiind posibilă în urma facerii și desfacerii legăturilor ritualice: "A nostru tânăr împărat / Fiind foarte însetat / La un izvor s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Probleme de literatură și estetică, Editura Univers, București, 1982, pp. 294-295. M. Bahtin consideră noțiunea de cronotop (ad litteram, timp-spațiu) ca fiind "conexiunea esențială a relațiilor temporale și spațiale, valorificate artistic în literatură".(p. 294); În cronotopul literar-artistic are loc contopirea indiciilor spațiale și temporale într-un ansamblu inteligibil și concret. Timpul, aici, se condensează, se comprimă, devine vizibil din punct de vedere artistic; spațiul însă se intensifică, pătrunde în mișcarea timpului, a subiectului, a istoriei. Indicele timpului se relevă în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]