6,500 matches
-
sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea citește asta." "Lumea e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile altora sînt cele mai bune știri, ele vînd ziarele." Mehmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intră în natura ființei lor, adevărul era altul. Șerban Pangratty era aproape sigur un bărbat cu totul nevolnic și din punctul acesta de vedere nu se putea spune că ar fi un adept al proletariatului. De aceea l-a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sentimentul care mă pune în armonie cu lumea înconjurătoare. Ca și pe dumneata, de altfel!" Adăugase repezit, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie oprită în a spune acele cuvinte. Pe oricine altcineva Radul Popianu l-ar fi contrazis, însă pe K.F. a lăsat-o, ba, mai mult, a încuviințat aplecîndu-și privirea. Într-adevăr, se împăca cu lumea numai cînd avea sentimentul deplinei singurătăți. Cred că veți fi de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anecdote, povești, care încet, dar sigur se împămînteneau în lutul galben al Vladiei, încît după o vreme, trecuseră de acum cinci ani, păreau a fi la fel de adevărate pe cît de adevărată era Vladia însăși. Așa după cum promisese, niciodată nu a contrazis, nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-ar fi spus despre domnișoara K.F. în cele trei crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul lor, cu vagoane de mărci devalorizate, iar după ultimele știri neoficiale "i camerati" zburau cît îi țineau puterile de pe aeroportul de la Luck. Dar nu se făcea să intervină, erau totuși oaspeți și pe deasupra n-ar fi vrut să-l contrazică și apoi să-i ceară o favoare. Balbo vorbea însoțindu-și cuvintele de gesturi meridionale, din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbulzeală, încercă să se țină aproape, dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca din senin inginerul Corvino. Avea un zîmbet șiret, de vulpiță agreabilă, "excelența sa prințul Pangratty este un pilot de elită". Nu avea de ce să-l contrazică deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar prințul voia să participe el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine nouă la Vladia." Aici nu avea cum și nici interes să-l contrazică. Își putea închipui în ce hal arată. Noroc de uniformă, ea, săraca, ține piept la toate. Dacă ar fi fost îmbrăcat civil, probabil că ar fi fost dat pe ușă afară de proprietarul stabilimentului, așa murdar și prăpădit cum era. "Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din, cum să spun, din fabulație. Dar cazul Vulturul Alb nu e nicidecum un caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea fotoliului îl împiedica, îl făcea să fie moale, leneș, delăsător. Dar în acest punct nu putea lăsa nimic, mai ales dacă ținea cont de valoarea adversarului. "Domnule director, îmi permit să vă cer o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția că paralela dumneavoastră între adevărat-neadevărat și realitate-imaginație este absolut greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din oamenii săi a spus sau a făcut altceva decît ceea ce trebuia să facă. Chiar dacă vreunul ar fi făcut o tîmpenie, o gogomănie, poate chiar o măruntă trădare de secret, directorul Serviciului va susține (și cine ar putea să-l contrazică în propriile sale afaceri?) că tot ce s-a întîmplat s-a petrecut conform planului instrucțiunilor date, că tot ce a fost înfăptuit ori spus a fost executat conform ordinelor date de el însuși. Poate și de aceea, Mihai Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce vreo lege, sub nici un pretext. Se întoarse spre cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem, răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
satisfac, atunci când doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am spus că ultima parte nu depinde de mine. Vahíne Auté și Vahíne Tipanié sunt foarte frumoase. Și tu ești foarte frumoasă, remarcă Tapú Tetuanúi. Haide, fii serios! îl contrazise ea amuzata. Am aproape douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o mare familie, în care totul aparține tuturor. —Eu nu l-am văzut niciodată pe RoonuíRoonuí să-și împartă casă cu un manahum 1, și nici nu cred că, dacă o să te afiliezi, o să te poți scufundă mai adânc, îl contrazise prietenul lui. Dacă într-o zi o să găsești o perla mare, inseamna ca Tané a pus-o acolo pentru tine, nu sectă. Știu, recunoscu celălalt, dar, cu toate acestea, sunt curios în legătură cu lucrurile pe care le fac ei. — Curiozitatea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre Tapú Tetuanúi. Ar trebui să ne-apucăm și noi să învățăm legile, ca să le putem apoi schimba după bunul nostru plac, spuse cu o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât să devină Navigator-Căpitan, căci altfel nu i-ar fi fost greu s-ajungă rege. —Eu nu amăgesc pe nimeni, replică Tapú Tetuanúi la fel de serios. Nu fac altceva decât să gândesc, pentru că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Victor pentru repetiții. Câteodată, fetei nu-i plăcea cum sună chitara. Victor încerca zadarnic s-o convingă că e bine. Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cele ce v-am spus și vă asigur că cetățenii acestui oraș nu vor mai citi "Ochiul" doar pentru rubrica sport și programul de la televizor. Bărbatul dădu din cap nemulțumit dar inhibat de prestanța femeii nu avu curajul s-o contrazică. Amână discuția pe mai târziu, știind că hotărârea pe care trebuia s-o ia nu era alta decât aceea de a renunța la serviciile ei. Mânat de o pornire pe care nu și-o putea explica, redactorulșef, la punerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la școală copiii mă tratau de indo, știi, eurasiatic. și-a lipit brațul de al ei de la cot până la Încheietura mâinii. Vezi? Pielea ta e mai albă, eu sunt mai negru. Margaret nu vedea vreo diferență, totuși nu l-a contrazis. El a râs și-a ciupit-o de obraz. Ți-am spus că-i o poveste stupidă, a zis. Presupun că tu n-ai imaginat atâtea chestii când erai copil. Ea a clătinat din cap. Nu, nu-mi amintesc nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împins, ea doar... Nu știu. M-a ajutat, e tot ce spun. Margaret l-a observat În vreme ce vorbea. Stătea cu ochii aplecați spre masă, doar din când În când Îi arunca o privire de parcă s-ar fi temut s-o contrazică. I-a pus o mână pe braț. Îmi pare rău, i-a zis. Eram doar Îngrijorată pentru tine, asta-i tot. — Fiți fără grijă, a zis Adam. Nu din vina dumneavoastră s-a Întâmplat totul În felul ăsta. Margaret voia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi erau degetele reci, nici nu-și mai recunoștea toarta poșetei. Porni spre ușă împovărată de-o vină neînțeleasă, cei doi soți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și tot atâtea păcate. Nu-i adevărat, contrazise ea pentru prima oară și glasul îi tremura aproape de lacrimi. Eu cred că ar fi bine dacă ar exista mai mulți oameni ca el. Da, ar fi bine, replică Alexe dar n-ar fi suficient. Ceea ce face el nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu lăsa celuilalt nici o posibilitate, nici o bază, pur și simplu, dacă era mai slab de înger, trebuia să renunțe la ideea că ceea ce susținuse ar putea fi întemeiat, sau să accepte că pot exista două opinii la fel de valabile, chiar dacă se contrazic una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o ezitare, mi-am golit sacul, am mai aruncat și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator să contrazică, să apere. La început m-a ascultat zâmbind sardonic, pe urmă a căutat să găsească resorturi, scuze, părea de astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]