4,884 matches
-
devine stridentă, iar încântarea în fața imaginației poetice dispare, lăsând cititorul pradă unui sentiment de lehamite. Concomitent cu reportajul, P. profesează eseul publicistic, prezent în paginile din Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei (1973), România - convergențe la universal (1975), alcătuiește culegeri de interviuri - Poezie și politică (1972), Literatură și națiune (1986) ș.a. În poezie debutează editorial în 1974, cu Bunica Beps, volum integrat ulterior în mai amplul Mausoleul bunicii Beps (1999). Nota caracteristică e o tandrețe
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
noi înșine, București, 1966; Focuri în junglă, București, 1967; La Roumanie, București, 1967; Poezie și politică, București, 1972; Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei, Craiova, 1973; Asaltul, Craiova 1974; Bunica Beps, București, 1974; România - convergențe la universal, București, 1975; Încă 3 kilometri până la Apele Vii, Craiova, 1976; Paralaxe la „Miorița”. 30 de sate în 30 de ani, București, 1978; Planuri în lut, Craiova, 1979; Marșul de August, București, 1980; Țara Loviștei - oameni și locuri, București
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
spre noi înșine”, F, 1966,10; Boris Buzilă, „Escale spre noi înșine”, „Romanian Review”, 1967, 1; Dana Dumitriu, „Bunica Beps”, RL, 1974, 40; Dorin Tudoran, „Bunica Beps”, LCF, 1974, 44; Valentin Tașcu, „Bunica Beps”, F, 1974, 12; Mihai Pelin, „România - convergențe la universal”, LCF, 1976, 26; George Arion, „Încă 3 kilometri până la Apele Vii”, RL, 1977, 4; Voicu Bugariu, Fiorul materiei, LCF, 1978, 52; Grigurcu, Poeți, 278-280; Dan C. Mihăilescu, Semnele perenității, LCF, 1980, 1; Marcea, Varietăți, 261-262; Marian Vasile, „Geografii
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
autenticitate sunt două lucruri distincte, la fel cum „fluxul conștiinței” - mai apropiat de constelațiile inconștientului decât de caracterul disociativ al intelectului - nu suportă operația de echivalare cu ideea de conștiință. Dacă autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
care opune literaturii realist-mimetice („tradiționale”) - finită, masivă și static-convențională -, și chiar modernității înseși (într-un interviu din „Floarea de foc”, 1932), devenirea, polimorfismul și „nervozitatea” literaturii „substanțiale”, textul este suprafața fenomenală, aflată într-o permanentă expansiune, generată de procesele de „convergență” și „precipitare” fenomenologică, e textura eterică și învăluitoare, lingvistică și ideologică în aceeași măsură, a unei strategii (postmoderne) de tip carismatic. Dacă romanele Ion sau Răscoala ale lui Rebreanu conving, cele camilpetresciene seduc. Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Ethos”, 1944, 1; Cornel Mihai Ionescu, „Călătoriile Renașterii și noi structuri literare”, VR, 1967, 12; Streinu, Pagini, IV, 236-237; Biberi, Lumea, 171-177; Martin, Generație, 166-173; Balotă, Labirint, 417-421; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 317-324; Sorianu, Contrapunct, 235-239; Vlad, Convergențe, 143-148; Constantin, Prozatori-critici, I, 24-28; Raicu, Structuri, 192-197; Tomuș, Răsfrângeri, 203-208; George, Sfârșitul, I, 36-49, 272-276, II, 308-311; Martin, Metonimii, 351-354; Al. Călinescu, „Poezia lui Eminescu”, CREL, 1975, 4; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 96-101, 310-320; Balotă, Arte
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
să sufăr, București, 2003. Repere bibliografice: Călinescu, Aspecte, 315-319; Martin, Generație, 49-61; Regman, Cronicari, 48-55; Martin, Poeți, I, 245-255, II, 223-230; Constantin, Despre poeți, 151-155; Felea, Poezie, 89-93; Grigurcu, Teritoriu, 214-218; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 95-105; Vlad, Convergențe, 292-297; Stănescu, Poeți și critici, 7-17; Constantin, Prozatori-critici, 109-114; Raicu, Structuri, 339-342; Andriescu, Disocieri, 73-77; Pop, Poezia, 223-244; Poantă, Modalități, 179-187; Tomuș, Istorie, 227-230; Cristea, Un an, 154-159; Iorgulescu, Rondul, 64-74; Martin, Pro Patria, 132-135; Dimisianu, Valori, 87-89; Felea, Secțiuni
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
și cu celelalte scrieri ale eseistei: Un Gorgias de București - în care se afirmă „coincidența uluitoare” dintre metafizica autorului și concepția școlii sofiste - e preluat din Jocurile manierismului logic, în timp ce Țara tatălui, țară de fier relevă, la rându-i, o convergență cu modul de construcție a imaginarului din ultimele culegeri de versuri publicate de P. Diferența este că, în cazul lui Eugen Ionescu, se accentuează nu izomorfismul biografico-religios, ci, prin aplicarea unei grile psihanalitice, acela dintre revolta împotriva fantasmei paterne și
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
1968, 7-111; Al. Tonik, Diplomele de înnobilare ale lui Nicolaus Olahus, RA, 1969, 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 58-62; G. Mihăilă, Nicolaus Olahus, LRV, I, 250-255; Dicț. lit. 1900, 643-644; Ștefan Pascu, De la umanism la luminism, ST, 1993, 3-4; Popa, Convergențe, 7-12; Maria Capoianu, Nicolaus Olahus europeanul, București, 2000; Dicț. scriit. rom., III, 513-514; Dan Horia Mazilu, Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001, 60, 99-105. A.Sm.
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Rejtő Jenő), Freg-Jeg, căpitanul, București, 1991 (în colaborare cu Victoria Olariu); Lucian Magdu, Confesiune, Budapesta, 1991. Repere bibliografice: Beke, Fără interpret, 455-464; H. Adrian, „Apa iubirii”, AST, 1978, 3; Alexandru Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 251-257; Ion Ianoși, Convergențele poeziei, CNT, 1979, 23; Mircea Zaciu, Tamási Áron, „Obșteasca înviere”, RL, 1980, 6; Dicț. scriit. rom., III, 514-517. I.D.
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
prin analiza critică a marilor teorii care se înfruntă în sociologia contemporană. Fără doar și poate, o asemenea abordare este foarte utilă. Ea prezintă însă și două dezavantaje. În primul rând, inevitabil, sunt supraestimate divergențele și subestimate continuitățile, punctele de convergență, complementaritățile. Acest efect este datorat însuși „obiectivului” analizei. Fiecare autor de teorie sociologică, vrând să-și promoveze punctul de vedere, este tentat să-l privilegieze, să-l opună celorlalte, îngroșând liniile de separație. Riscul este, în consecință, ca sociologia să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pot converge în jurul unui interes general real. Aici, atitudinea echidistantă a sociologiei devine nu numai posibilă, ci și necesară. Ea exprimă, într-o modalitate atentă la diversitate, interesele generale care se constituie nu prin ignorarea diversității, ci prin realizarea unei convergențe organice a acesteia. Presupoziția convergenței totale și automate a intereselor, a omogenității sociale complete, este de natură să ducă la o sociologie de tip tehnocratic. Acceptarea diversității sociale presupune în schimb o sociologie de tip democratic. Pentru a ilustra condițiile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
general real. Aici, atitudinea echidistantă a sociologiei devine nu numai posibilă, ci și necesară. Ea exprimă, într-o modalitate atentă la diversitate, interesele generale care se constituie nu prin ignorarea diversității, ci prin realizarea unei convergențe organice a acesteia. Presupoziția convergenței totale și automate a intereselor, a omogenității sociale complete, este de natură să ducă la o sociologie de tip tehnocratic. Acceptarea diversității sociale presupune în schimb o sociologie de tip democratic. Pentru a ilustra condițiile și posibilitatea unei poziții echidistante
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
social global, cu logica sa specifică, cât și în calitate de mulțime depersoane. Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant ideea că optimizarea unui sistem oarecare nu poate fi realizată „pe seama” nici a societății globale și nici a oamenilor, ci în convergență cu interesele acestora. Discuțiile din jurul problemei productivitate/satisfacție sunt o ilustrare înacest sens. Prin anii ’30, sociologia industrială occidentală a propus o mulțime deargumente în favoarea ideii că există o convergență între productivitatea muncii și satisfacția muncii; mai mult, satisfacția muncii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici a societății globale și nici a oamenilor, ci în convergență cu interesele acestora. Discuțiile din jurul problemei productivitate/satisfacție sunt o ilustrare înacest sens. Prin anii ’30, sociologia industrială occidentală a propus o mulțime deargumente în favoarea ideii că există o convergență între productivitatea muncii și satisfacția muncii; mai mult, satisfacția muncii, s-a spus, reprezintă o sursă importantă a productivității. Analizele ulterioare au argumentat că relația nu este atât de clară și netă după cum le plăcea sociologilor să creadă pe atunci
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a sociologilor? Ar putea ea să reprezinte o formă „mascată” a opțiunii umaniste a sociologiei, o modalitate de a convinge patronatul că este în interesul său să ofere oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al colectivității care trebuie pus alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proprii, dar și pregătirii profesionale, posibilități de promovare, apropierea de locuință, posibilitatea de a introduce mai multă variație în viața personală, independență în raport cu un grup sau o autoritate. Sociologul va trebui să recunoască în acest caz o situație tipică de convergență/divergență de interes, ambele îndreptățite. Conducerea întreprinderii susține un interes global - eficiența economică ridicată asigurată de eliminarea fluctuației. Indivizii susțin un interes uman care nu este mai puțin general: necesitatea ca toate persoanele să se poată mișca liber în sistemul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este mai puțin general: necesitatea ca toate persoanele să se poată mișca liber în sistemul productiv, nu numai în funcție de interesele acestuia, ci și de interesele individuale ale personalului muncitor. Sociologul va găsi, în primul rând, aici un teren comun de convergență a intereselor: eliminarea cauzelor „negative” ale fluctuației (climat de muncă dominat de conflicte, indiferența față de om, deficiențe ale stilului de conducere, munci neinteresante, condiții dificile de lucru, orientare profesională deficitară); de asemenea, acceptarea faptului că utilizarea mijloacelor corective de a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dificile de lucru, orientare profesională deficitară); de asemenea, acceptarea faptului că utilizarea mijloacelor corective de a scădea fluctuația este negativă nu numai din punctul de vedere al persoanelor, ci, prin efectele sale contraproductive, și din cel al întreprinderii. Dincolo de această convergență, rămâne și o sferă a divergenței. Aici, sociologul încearcă să realizeze un „compromis” în care fiecare parte să se adapteze parțial la cerințele celeilalte. El trebuie să susțină în fața oamenilor punctul de vedere al întreprinderii, care este de fapt al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fenomene similare care se manifestă în instituții diferite, sau în situații diferite. De exemplu, globalizarea sporită ar putea fi reprezentată printr-un număr de trenduri distincte privind economiile naționale care ar începe să prezinte în mod gradat un model de convergență. Pasul următor în modelare constă în construirea unui lanț cauzal complex care să încorporeze mai multe variabile și interacțiunile lor ipotetice. Numele acestui proces este modelarea path, iar scopul nostru este să stabilim structura relațiilor cauzale prin care operează aceste
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fi mai lesne Înțeleasă În contrast cu modelul concurent, cel dezvoltat, În principal, de Alex Inkeles (dar subscriind, În același timp, la aceasta, printre alții, și Huntington, Portes, Treiman, Almond și Verba). Potrivit acestei abordări, modernitatea per se este un factor de convergență În primul rând prin intermediul multiplelor canale de comunicare În masă, de asemenea, prin „cultura Împărtășită” și larg răspândită a marilor organizații și, În același timp, cu ajutorul unor sisteme de educație din ce În ce mai asemănătoare și mai omogenizante, În timp aceste sisteme converg
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e o figură secundară, chiar dacă inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Tudor George ș.a.). Nu e vorba atât de înrâuriri propriu-zise, cât de convergențe ori coincidențe, explicabile prin apartenența la un context și prin alimentarea dintr-un patrimoniu cultural (și temperamental) comun, dar ele sunt scoase în evidență de relativul deficit de originalitate și de puținătatea operei lui P., altfel un talent real și
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
scriitori contemporani, mulți dintre ei încă netraduși în românește, sunt avansate considerații interesante despre realitățile latino-americane, dincolo de cele strict culturale sau literare. Un alt filon eseistic, cel vizând istoria, abordat în Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei (1988; volumul al doilea a rămas în manuscris), se situează, în parte, în continuarea tematicii din romane. Nu e vorba de o operă de istoric, ci de meditația unui scriitor în marginea istoriei, cu implicare
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre anul 1437, București, 1948; Exerciții pe texte de Villon, în Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Antologia literaturii precolumbiene, îngr. și pref. trad., București, 1973
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]