1,443 matches
-
Lazarus, Folkman, 1984, pp. 299-327). Problema critică de ordin metodologic sesizată chiar de autori este cea a subiectivității autoraportărilor, ca sursă primară a datelor despre stres, mecanisme evaluative, emoție și coping. De aceea, ei recomandă utilizarea și a altor tehnici convergente: măsurători fiziologice, observarea comportamentului etc. În 1997, Susan Folkman, colaboratoarea lui Lazarus, revizuiește paradigma tranzacțională a stresului adăugându-i o serie de noi implicații specifice situațiilor de stres sever, apărute în urma pierderii persoanelor dragi, în bolile terminale (cancer, SIDA), în urma
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
toate modelele îl reprezintă accentuarea rolului caracteristicilor muncii, acestea din urmă fiind interpretate ca potențiali sau reali agenți stresori, deci ca surse de stres. Faptul acesta are o dublă semnificație, una teoretică și una practică. Semnificația teoretică provine din perspective convergente cu unele din teoriile/modelele motivației organizaționale care și ele subliniau rolul caracteristicilor muncii în producerea stărilor de motivare/demotivare. Paralela dintre motivare/eustres și demotivare/distres - cauzate de caracteristicile muncii − devine astfel perfect plauzibilă. Semnificația practică constă în faptul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grad (cel de-al doilea fiind interpretabil ca o eufemizare a celui dintâi), chiar dacă, din punct de vedere cronologic, biologizarea diferențelor tinde să facă loc, În a doua jumătate a secolului XX, unei „culturalizări” a acestora. Oricum, conform acestor analize convergente, se pare că nucleul dur al rasismului nu este reprezentat nici de „oroarea față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultură regională nu este subcultură decât În raport cu cultura națională, iar cea a bandelor de skinheads numai prin raportare la standardele urbane), de omogenitatea populației În cauză (orice melting pot este un conglomerat de culturi diverse) și de suma trăsăturilor culturale convergente care permit definirea unei identități de grup, În ciuda interferențelor generate de faptul că aparținem Întotdeauna mai multor medii sau ansambluri simultan (de exemplu, etnic: peul, iar religios: tidjane, În cadrul culturii din Guineea actuală), pe care antropologul le consideră În general
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sintaxa secolului al XX-lea, prin direcția analitică (structuralistă și funcțională) ce urmărește identificarea elementelor constitutive ale unui text lingvistic, consideră că unitatea de bază a obiectului ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul și semnificația unităților limbii. Această disciplină s-a dezvoltat ca o ramură a lingvisticii, a filozofiei, a logicii și a psihologiei, pe terenul fiecăreia avînd direcții diferite de evoluție, fără ca aceasta să presupună lipsa unor metode, mijloace și scopuri convergente. Pe terenul lingvisticii, semantica a fost inițiată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, fiind fundamentată îndeosebi prin lucrările lui M. Bréal și are caracter descriptiv, fiind orientată de specialiștii care au promovat tipologia schimbărilor de sens și au studiat cauzele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clase de mijloc dezvoltate, are mulți simpatizanți în cadrul electoratului cenzitar, trăsătură păstrată și în cazul sufragiului universal. Dar, pentru cele două partide legate direct de studiul nostru de caz, identitatea națională este legătura exterioară, supravalorizată, a unei poziționări politice adeseori convergente. Această lipsă de vizibilitate a altor conflicte, în ciuda unor logici de modernizare diferite, cu accente de o intensitate variabilă asupra industrializării sau menținerii agriculturii, în orientarea către piețe privilegiate de schimb, nu face decât să reîntărească ceea ce noi numim un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea cunoașterii). A le separa înseamnă a accepta existența cunoașterii inconștiente, ceea ce este o utopie "neuroștiințifică"". Această declarație raționalistă e completată cu două sugestii de abordare: (a) "din punct de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă, exprimată ca o integrală finită, pe când conștiința este o funcție divergentă, expresie a unei integrale infinite"; (b) "din punct de vedere filosofic, cunoașterea și conștiința realizează o unitate a contradicțiilor, de tip hegelian". Așa ajungem la ceea ce aș numi ecuația
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
subiectivitate, dintre empiric și rațional, dintre creier și gândire. Relația cunoaștere-conștiință este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea cunoașterii). A le separa înseamnă a accepta existența cunoașterii inconștiente, ceea ce este o utopie "neuroștiințifică". Din punct de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă, exprimată ca o integrală finită, pe când conștiința este o funcție divergentă, expresie a unei integrale infinite. Din punct de vedere filosofic, cunoașterea și conștiința realizează o unitate a contradicțiilor, de tip hegelian. Separarea lor artificială trebuie corectată. Cunoașterea și conștiința
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
antipasivului. Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în ergativ în poziția de absolutiv; marginalizarea pacientului în absolutiv în poziția de oblic (dativ, locativ, instrumental), precum și funcțiile acestuia: crearea de pivoți, detranzitivizarea semantică și sintactică. Observații convergente formulează Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244), care arată că antipasivul este motivat sintactic: acesta coboară obiectul direct inițial la un statut mai jos, asigurând o coreferință mai bună a "urmelor" în șiruri de propoziții; antipasivul nu elimină statutul de controlor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în care nu există pasiv. Antipasivul este mai vizibil în limbile cu construcție ergativă pentru că fenomenul e marcat morfologic. În limbile acuzative, destituirea pacientivului nu are nicio implicație asupra celuilalt termen nuclear al construcției tranzitive. Polinsky (2005) formulează o opinie convergentă: nu există o corelație de principiu între ergativitate și antipasiv. Alternanța tranzitiv−antipasiv este mai vizibilă în limbile ergative, în care presupune o schimbare de marcare a subiectului (din ergativ în absolutiv). Productivitatea antipasivului este legată de anumite grupuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
GB, unde deplasarea era liberă (unbounded move), deplasarea în PM este constrânsă, decurge din necesitatea de a verifica sau de a valoriza trăsături, se produce doar dacă e necesară pentru a crea un obiect sintactic corect format care primește interpretare convergentă la interfață. Deplasarea verbului este determinată de atracția către un centru flexionar mai înalt. Trăsăturile elementelor sintactice sunt fie interpretabile (numărul și persoana sunt trăsături φ inerente constituenților DP), fie neinterpretabile (o categorie funcțională din proiecția verbală poate să conțină
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a demonstra că, în studiul verbelor inacuzative/ergative, opțiunea pentru un singur model de analiză nu este profitabilă, pentru că, astfel, se scapă din vedere caracteristici importante ale clasei, evidențiate cu ajutorul altor teorii. În multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structura informațională, nu este nevoie să presupunem o sintaxă comună. Autorul observă că anumite clase de intranzitive (cele care redau activități nonagentive) au capacitate "prezentațională", dar selectează auxiliarul avere. Prin urmare, în italiană, cliticizarea partitivă și selecția auxiliarului nu sunt convergente. 6.2. Subiectul postverbal "nud" Mackenzie (2006: 70) arată că, în spaniolă, unde nu există testul selecției auxiliarului, nici testul cliticizării partitive, compatibilitatea cu subiectele "nude" este considerată ca fiind un diagnostic primar al inacuzativității − Aranovich (2003)27, Mendikoetxea (1999
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
236) susține că a fi și a avea sunt verbe inacuzative care subcategorizează pentru un singur complement, de forma unei predicații secundare de tip propoziție redusă (engl. small clause). Manzini și Savoia (2007: 175) nu sunt de acord cu interpretarea convergentă a celor două verbe și susțin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un predicat tranzitiv. 2. VERBUL A FI În această secțiune voi încerca să demonstrez că verbul a fi poate primi o interpretare unificatoare − de verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
religios) ar fi o consecință directă nu a ștergerii inegalităților sociale, ci o rezultantă a "incongruenței de statut". Transformările aduse în dezvoltarea societăților postindustriale ar determina o serie de nepotriviri între atributele individuale care, în mod clasic, determinau în chip convergent comportamentul de vot (nivel de educație, venituri, religie, ocupație, origine etnică etc). Slaba cristalizare a statutului la nivel social, cât și incongruența dintre diversele statute constituie principala explicație pentru volatilitatea electorală crescută și descreșterea importanței clivajelor în determinarea comportamentului de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ibidem, p. 150). Arta stilistică eminesciană este pe măsura viziunii cosmologice contemporane, poetul nostru fiind modern prin armonie: așa cum Dostoievski este modern prin polifonism. "Oglinzile eminesciene (reflexiile spațiale) și vocile lucrurilor (reflexiile sonore) tind către o armonie în mișcare-desfășurare proteică convergentă de sublimbaje către un limbaj unic, atoatecuprinzător eminescianismul" (ibidem, p. 168). În drumul anevoios spre această armonie Eminescu are de trecut mai multe praguri ale cunoașterii. Care sunt ele? În primul rând, disimetria universului, perspectiva morții termice a lui, entropia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-ne Spre adevăratul Eminescu (2 vol.), cu toții acreditând, în pofida unor puncte de vedere în conflict, teoria conspirației. Mai mult, între ei s-au iscat și ciudate polemici, o "războire inutilă", constata Theodor Codreanu; dar demersurile lor, de elan detectivistic, vădesc convergent și indubitabil "schimbarea paradigmei în biografia eminesciană". Dincolo de fricțiunile (inerente, am zice) din interiorul "curentului", noii exegeți, apăsând pe senzațional dar chemând la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în favoarea Intelligence Service, cât și pentru G.P.U. De la G.P.U. a primit misiunea să fure cifrul Legației albaneze, ceea ce, se pare, a reușit. Datorită activităților sale, Ivan Kavura a fost expulzat din România. Concluziile structurilor informative/contrainformative au fost convergente, în sensul că, deși exista o criză economică din cauza cărei creditele comerciale au fost reduse la minim, diferite persoane dispuneau de fonduri cu „origine suspectă”, utilizate pentru deschiderea unor localuri. Suspiciunea că aceste persoane aveau legături directe sau indirecte cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
este o informație confirmată din două surse când, practic, rezultatul reprezenta dezinformarea autorităților superioare de stat. Pentru penetrarea mișcărilor subversive care acționau împotriva securității naționale a fost conceput un plan de organizare a Serviciului de Informații, bazat pe două structuri convergente: 1. Aparatul Direcției Poliției de Siguranță, pregătit, îndrumat în întărit „la maximum” pentru a lucra eficient și a da randamentul scontat. 2. Aparatul informativ acoperit, care să penetreze prin infiltrare „în intimitatea” organizațiilor ilegale specializate în tulburarea ordinii și siguranței
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în aplicare a unor programe coerențe, prevăzând o succesiune logică de acțiuni politico-diplomatice, economice și în alte domenii, pe țări și grupe de țări, pentru promovarea într-o viziune unitară a intereselor naționale specifice ale României în corelare cu obiectivele convergente, clar identificate, ale partenerilor; - îmbogățirea conținutului concret al relațiilor României cu țările din arealul geografic propriu, acordând prioritate celor cu care împărtășim valori și aspirații comune; - adâncirea raporturilor, din ce in ce mai instituționalizate, ale României, în calitate de viitor membru al U.E., U.E.O. și
HOTĂRÂRE nr. 6 din 15 aprilie 1998 pentru acordarea încrederii Guvernului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120030_a_121359]
-
discurs sau îl construiesc pe acesta? mă încurc în sutana de preot al scrisului, Buhăești accelerează precipitat, jumătatea de minut pe singurul nod feroviar de pe traseu, ritual cîrmirea la dreapta, șine inutile lor însele concretizează cum am recreat mitul, mărturisim convergent harta, ruta, sensul curbei de fier cum le-a părut șinelor, luminile spre Negrești la locul știut, ca un slujitor al memoriei, ce-mi sînt, o pîine și jumătate în buzunarul stîng, neras, țepii albi, trăgînd ușa glisantă aplecat, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
manualele lui Melidon, Tocilescu și Xenopol, istoria românilor este manifest naționalizată. Progresele în această direcție se încununează în manualul lui R.G. Melidon (1876, Istoria națională pentru poporŭ), care nu scrie doar "istoria românilor", ci "istoria națională". Într-un sens oarecum convergent, G.G. Tocilescu (1889, Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe) scrie "istoria română". Însă principiul unității istoriografice își primește manifestul său programatic în manualele lui A.D. Xenopol, care urmărește să redefinească punctul de focus al istoriei de pe Oamenii Mari ai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secole în spațiul ardelean și în ținuturile maghiare situate la Est de Dunăre, eu însumi formându-mă în Ardealul Românesc, la câțiva kilometri de frontiera cu Ungaria. Din punct de vedere intelectual, eu sunt, prin urmare, produsul a trei culturi convergente: evreo-ebraică, română și maghiară. Din nefericire, Dictatul de la Viena din 1940, care a împărțit Ardealul între România și Ungaria, a provocat scindarea familiei noastre, încăpută aproape în întregime pe mâinile ungurilor care, în primăvara blestemată a anului 1944, cu eficacitatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
gânduri. Ele vor fi nu rezultatul unor himere politice, ele vor fi rezultatul observației și experienței. Aceste două puncte de vedere, sub care cutez să ating importanța fiecărei țări în conjunctura politică actuală, par să cuprindă toate condițiile asemănătoare luptei convergente, convenite de comun acord și ele însăși se oferă de la sine persoanei care face cercetări. La primul. La fel de primul rând și de la prima privire piezișă asupra naturii subiectelor, se îmbulzesc ideile și eu simt că subiectul de tratat este prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]