10,875 matches
-
într-un fel anume, un gest al nostru, "e minunat". "Continuă", a spus, "vreau să știu ce crezi". I-am pus mâna pe fața mea, mi-am plecat capul spre umăr, în contextul în care ea credea că se desfășoară conversația, asta însemna "Nu pot s-o citesc așa, aici. O iau cu mine-n dormitor, o s-o citesc încet, atent, o să-i dau poveștii vieții tale ceea ce merită". Dar în ceea ce știam eu că este contextul conversației noastre, însemna "Te-
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
că se desfășoară conversația, asta însemna "Nu pot s-o citesc așa, aici. O iau cu mine-n dormitor, o s-o citesc încet, atent, o să-i dau poveștii vieții tale ceea ce merită". Dar în ceea ce știam eu că este contextul conversației noastre, însemna "Te-am dezamăgit". Cât e ceasul? Prima oară când Anna și cu mine am făcut dragoste a fost în spatele magaziei tatălui ei, fostul proprietar fusese fermier, dar Dresda începuse să înghită satele din jur și ferma era împărțită
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Așa să fie, bărbate." (p. 144) În ultimă instanță Sabia lui Mihai poate fi interpretat și ca un roman al limbajului. Autoarea are un formidabil simț al limbii, schimbă cu ușurință registrele și se adaptează tuturor tipurilor de limbaj, de la conversațiile dezarticulate cu sugarii și animalele, până la limbajul mass-media sau cel diplomatic. Fiecare om are particularitățile sale de exprimare, în funcție de educație, vârstă, profesie, mediu în care își desfășoară activitatea, iar autoarea suprinde cu deplină dezinvoltură toate nuanțele. Nici un sunet nu îi
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
desfășoară activitatea, iar autoarea suprinde cu deplină dezinvoltură toate nuanțele. Nici un sunet nu îi scapă, fiecare erou al său se definește mai degrabă prin felul în care se exprimă decât prin faptele și gândurile sale. Iată cum arată, de pildă, conversația cvasi-suprarealistă dintre o mamă și țâncul ei de nici doi ani: Ridică o mânuță către ceasul demult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: - Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta-ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: - Co-co-do? Nu-i, nu-i
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
vecinii de compartiment, niște oameni de la țară care mergeau la feciorul lor aflat În armată. Vorbeau de-ale lor, despre iarnă, nutreț, făină, bocanci și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
încercase cu stângăcie să se apropie de primar și fusese uimit și nedumerit de antipatia acestuia. Ceilalți îl tratau cu amabilitate și chiar cu prietenie: îi răspundeau când le vorbea, dar singurul demers pe care-l făcuseră ca să lege o conversație cu el fusese acela de a-i adresa un salut. După un timp ajunse să i se pară de-a dreptul îngrozitor faptul că i se adresa un salut în închisoare. „Bună ziua“, rosteau ei și „Noapte bună“, ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui avocat; pașii ei inegali aduceau mai degrabă cu un șir de interjecții. Charlot își dădu seama că viața lui de acum imită cu multă exactitate viața pe care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere“ mai mult decât politicos. Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel rabatabil, cu trei picioare. Folosesc ca momeală porumb cu aromă de căpșuni. — O zi perfectă pentru pescuit, constată Claude, ca să anime atmosfera. — Nici că se putea mai bună, întreține Clovis focul conversației. — De mult voiam să te-ntreb: de unde-ți vine numele ăsta - Clovis? — De la un rege al Franței. — Asta o știam și eu. Cine ți l-a dat? — Nașă-mea, a făcut liceul la seral. Atunci se explică, pune Claude punct
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Ilarie mi-a spus că nu se simte bine. Peste o lună a murit. Era prin toamna lui 1972... Mai târziu,o prietenă vârstnică mi-a confirmat pitorescul marelui scriitor. Era un mare iubitor de viață, de cărți, de conversații subtile, dar și de femei frumoase, mâncăruri alese și vin bun. Prietena de care vă vorbesc, Cătălina, fugită la Paris prin 85-86, a avut prilejul să se numere printre sutele de vestale iubite de Eftimiu. Într-o zi moșul o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lu’ Vadră, nepotul lu’ Stăncel a lu’ Căldare, de-i zice lumea Fluierici și-l cunună naș Pantelică a lu’ Marin Juvete”... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări ...oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica „arta conversației”, histrionul Gicu, mereu nemulțumit că nu prea joacă („Gicule, am găsit Într-o piesă nouă un rol grozav pentru tine, dar am să-l joc eu!” -Îi spunea mereu, Radu Beligan), dramaturgul Baranga, care-i oferea Marcelei Rusu, la fiecare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o adevărată școală În Japonia. Erau selectate Încă din copilărie, pentru a fi instruite În diferite arte tradiționale. Mergeau la cursuri, Învățau să umble pe tocuri, să danseze, să privească bărbații În anumite feluri, să cânte și să poarte o conversație, toate acestea În așa fel Încât să stârnească atenția bărbaților, dar să nu fie stridente. Kimonourile gheișelor erau decoltate, dar nu În zona sânilor, ci la spate, pentru că, În lumea japoneză, ceafa și gâtul intrau În ritualul seducției bărbaților. Aveau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dispoziție socială ca pe un lucru extrem de rafinat și plăcut, lipsit de prejudecăți, prin care actul sexual era considerat un deliciu implicit, pe care cineva și-l putea oferi Între două lecturi, Între două pahare de vin sau Între două conversații filosofice, fără a-și face griji, sau fără a Încerca vreun regret. Epoca a fost Încântătoare și acest lucru rezultă și din afirmațiile contemporanilor vremii privind plăcerea de a trăi În Franța de dinainte de Revoluție. Acest lucru nu Înseamnă Însă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și erudiție, unele din ele fiind studente sau licențiate, superioare din acest punct de vedere celorlalte colege. Într-un anume sens sunt echivalentul hetairelor de altădată, nefiind numai partenere de sex, ci și Însoțitoare „spirituale”, cultivate, capabile să Întrețină o conversație elevată. Sexualitatea Însăși este oferită În cele mai diverse și sofisticate forme. Aceste prostituate sunt contactate de clienți prin intermediul telefonului, numele lor proprii nefiind accesibile decât unui cerc restrâns de „cunoscători” din Înalta societate, la care ajung Într-o manieră
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
țigări. te duci până în colț? fac eu între timp ceva ușor de mâncare. apusul scârțâie în coborârea discului galben telefonul sună oricum indecent și mâine e o zi în care trebuie să facem mai mult decât poate imagina această biată conversație. te iubesc atât de în detaliu și atât de încet încât te rog să fii prietena mea. minune Țasta spun cu o cuvioasă plecăciune). nouă în primul loc: prietenia noastră, la poarta dragostei pure. fără nici o umbră de bănuială, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
semințe de petunii magice, care dă dumnezeu și te mai liniștește puțin. șase în al treilea loc: în jurul tău roiesc treizeci de fetițe cu cap de crizantemă, iau măsurători la toate nivelurile, calculează în becuteci dimensiunile tale perfecte, zâmbesc, fac conversație și îți oferă ceai, te afli doar la unul dintre cele mai serioase magazine, cu blazon afișat afară, tu te perpelești tare, nu ai timp pentru aceste amabilități, dar, în egală măsură, trebuie să te porți precum o prințesă, unică
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare impas în conversație. - Ai văzut ce-a făcut Villarealul? tușește ăsta bătrân, iar întrebarea despre un meci mai mult decât obscur are darul să-l surprindă puțin, întrucât domnul din fața sa, în aproape 65 de ani de viață, nu și-a manifestat potențialitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ăsta liber, io mă ocup cu inventatul. Aș inventa o mașină de oprit timpul, sper, domnu’ reporter, că ați gustat gluma, pentru că, trebuie spus, noi, muncitorii, muncim, dar mai și glumim“. Probabil interviurile aveau o bază reală, plecau de la niște conversații absolut autentice, după care Monciu le îmbunătățea, adăuga câte o perlă de gândire schimonosită și ceea ce rezulta era absolut superb. După asta, Monciu a fugit prin Suedia și, la fel ca despre Salinger, de pildă, nimeni n-a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aștepta să iasă de la oră și, abordând-o politicos pe culoar, îi spuse că ar dori să-i dea câteva ore de limbă engleză. Tânărul îi spuse că ar fi interesat mai ales ca aceste ore să fie axate pe conversație curentă. Îi mărturisi că are o șansă unică de a se încadra pe un TIR și că i se cer câteva noțiuni de limbă, fie franceză sau engleză, oricum una din două. N-o să vă supărați, dar timpul nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Pe parcursul primelor două săptămâni Gicu se dovedi a fi excesiv de corect. Își achitase toate orele, ba pusese chiar ceva în plus față de convenția inițială. Era deosebit de conștiincios. Începuse a rupe câteva propoziții uzuale care-i puteau servi la o scurtă conversație, fără pretenția de a respecta acordul gramatical. Apoi lipsi o săptâmână întreagă. Când bătu sfielnic la ușa profesoarei, cu teama firească de a nu i se deschide, motivă că a fost trimis de șef tocmai la Tulcea să aducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în toată firea, un intelectual, dar ești încă naiv ca un copil. O să-ți pară rău. O să-ți pară foarte rău, o să vezi!... Și Simona părăsi camera de gardă și mai înfierbântată și mai înrăită decât venise, ca urmare a conversației avută cu Teo. Teo arăta, după discuția din seara aceea cu Simona, ca un om terminat. La rândul ei, Simona, mergând pe aceeași parte a șoselei, gândea că toate impedimentele trebuie înlăturate și va trebui să ajungă acolo unde stabilise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste ultime cuvinte ale Mariei, nimeni nu mai vorbi deloc: bărbatul, fiindcă nu mai găsea nimic adecvat, după toate cele ascultate, cu care să completeze conversația, iar femeia, fiindcă o socotea ca și încheiată. Ea explicase acum în întregime de ce ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum în întregime de ce ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deoarece cărțile știu cel mai bine să păstreze tainele omului, căci ele însele sunt taina! Și dânsa citea cu drag, atât de atent și de aprofundat, pe cât mai era ea în stare, iar apoi se porneau adesea între cei doi conversații însuflețite, hrănite parcă de cele citite adineauri. Odată, de pildă, începuseră să se contrazică, fiindcă, asemenea unui erou din nu știu ce roman sentimental, nici Victor nu putuse să-și explice multă vreme în trecut, de unde anume i se trăseseră lui anterioarele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în permanență să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]