3,642 matches
-
femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să dovedească pe ucigașul doamnei Iuga, luă repede pe noii veniți să-i spuie ei adevărul, fiindcă în satul lor s-a întîmplat omorul și nu se poate să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar mai aproape, prefectul Baloleanu ieși din curtea plină de țărani, urmat de primul-procuror Grecescu, de maiorul Tănăsescu și de căpitanul de jandarmi Corbuleanu. (Căpitanul Lache Grădinarii, care ar fi dorit să se asocieze ca unul ce a cunoscut pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ștergîndu-și ochii, parc-ar fi vrut să-și înăbușe lacrimile. Gestul i se păru atât de nesincer, că renunță să mai răspundă și continuă mersul întrerupt câteva clipe, iuțind pașii, ca să ajungă din urmă carul care nu se oprise. Convoiul intră curând în curtea bisericii. Preotul mai cântă puțin, apoi coșciugurile fură coborâte pe rând în mormântul deschis, lângă care stăteau cei trei argați trimiși de logofătul Bumbu să ridice, cu băgare de seamă, lespedea și pe urmă sa o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că el vorbea ungurește, iar dumneavoastră romînește! ― Dar nici să tolerăm revoluția... ― Legea învinge revoluția. Numai fărădelegea provoacă și propagă revoluțiile! zise Titu Herdelea cu mândria omului care a făcut o mare decoperire. 4 A doua zi, înainte de amiazi, un convoi de vreo cincizeci de țărani fu pornit spre Pitești, încadrat de soldați cu armele încărcate, sub comanda unui plutonier bătrân și rânzos. Dovediți sau bănuiți a fi fost capii răzvrătirii și a fi săvârșit diferite crime, erau ferecați în lanțuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adunată pentru o înmormântare. Cum șoseaua era plină de oameni, n-am vrut să claxonez pentru a mi se face loc de trecere cu mașina, așa că am tras pe dreapta, lăsând farurile aprinse, cum se obișnuiește când treci pe lângă un convoi funerar și am intrat în vorbă cu niște persoane venite să-l conducă pe ultimul drum pe consăteanul lor. Erau în majoritate femei în vârstă, bătrâni și foarte puțini tineri. Aveam să aflu că unul Vasile Cumpătaru a fost chemat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ca să-i spele rana, și au avut întotdeauna de mâncare... - Porumb uscat, rădăcini, câțiva pesmeți, o întrerupse Darie zâmbind. În a cincea zi, o bucată de ciocolată, pe care a găsit-o Iliescu în buzunarul unui soldat german, mort. Treceau convoaie de prizonieri pe șosea, și erau mulți răniți, cădeau și rămâneau pe marginea șoselei, până se îndura Dumnezeu sau vreo santinelă din convoiul următor și nu se mai chinuiau. Iliescu învățase acum unde să caute și cum să găsească lucrurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o bucată de ciocolată, pe care a găsit-o Iliescu în buzunarul unui soldat german, mort. Treceau convoaie de prizonieri pe șosea, și erau mulți răniți, cădeau și rămâneau pe marginea șoselei, până se îndura Dumnezeu sau vreo santinelă din convoiul următor și nu se mai chinuiau. Iliescu învățase acum unde să caute și cum să găsească lucrurile folositoare: apă, pesmeți, chibrituri, tutun. Numai pâine nu găsea. - Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din nou Darie. Nu se vede nimic... Locotenentul ridică din umeri. - Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de fel de poduri pe lume. Acesta de-aici, din fața dumitale, duce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mi-ați răspuns. Ce se întîmplă după ce ajungem acasă? Ar fi îngrozitor să nu ne putem odihni niciodată... Cobora alături de locotenent, și când ajunse foarte aproape, își dădu seama că mulțimea aceea tăcută, ale cărei convorbiri le auzea totuși, convoaiele acelea care i se păruseră că așteaptă semnalul de plecare se mișcau deja, înaintau, și încă destul de repede, pe deasupra fluviului, ca și cum ar fi trecut pe un pod nevăzut. Ajunsese acum chiar pe marginea fluviului. - Vii și dumneata, Darie? îl întrebă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vârful picioarelor, cu fața gravă, de parcă părăsea, reverențios, o ceremonie în biserică. Atingerile lui Tom și ale lui Hector reînsuflețeau, unul câte unul, oaspeții pietrificați și îi trimiteau pe drumul lor. Unii chiar își înclinau capetele când se retrăgeau în convoiul lung ce se îndrepta spre poarta din spate. În cele din urmă plecară cu toții, chiar și Bobbie Benning care a fost găsit adormit pe banca din grădină, unde se destăinuise părintelui Bernard. Plecă până și Hector, iar cântecul îngeresc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lase întregul incident să se stingă, fără nici un comentariu. George, care lui i se părea atât de important, ar putea să nu însemne absolut nimic pentru Hattie. Și, fără îndoială, Hattie nu putea crede că Tom adusese după el tot convoiul de cheflii, doar ca s-o necăjească pe ea. Poate că râdea de toată întâmplarea. O scrisoare de scuze ar da impresia că se acuză singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină de bucurie și speranță, căci știu că iubirea este mai puternică chiar și decât moartea. Dacă nu credeți, abandonați-vă lui Dumnezeu, cereți-i să iubiți cu iubirea cu care El ne iubește, și veți experimenta acest lucru. Toate convoaiele de suferinzi veniți la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că iubirea este mai puternică chiar și decât moartea. Dacă nu credeți, abandonați-vă lui Dumnezeu, cereți-i să iubiți cu iubirea cu care El ne iubește, și veți experimenta acest lucru. Toate convoaiele de suferinzi veniți la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rostit discursuri sentimentale). Cum plecarea din Los Angeles a fost fixată pentru 1 septembrie seara, avem timp pentru încă o excursie. Și suntem gata s-o pornim spre Las Vegas, trecând prin celebra Vale a Morții, pe unde au trecut convoaiele căutătorilor de aur. Doamna Speranța umple portbagajul cu provizii (sandvișuri și, mai ales, sucuri, puse la frigider), în vreme ce doctorul Costin ne dă pălării de soare. "Acolo (se referă la Valea Morții) va fi o căldură ucigătoare", ne previne el. E
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se încărcase vreo patru colege ale Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor de-i nevoie să meargă la cimitir și ajungea la concluzia că nu e necesar. Porunci întîi șoferului să încetinească; astfel spațiul, pe care treptat îl câștigase, creștea din nou, despărțindu-1 de cortegiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Elena ședea între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege amintirea lui, venită în memorie pe alte căi, de ceremonia funebră. Vorbea calm de sfârșitul lui apropiat si ae iluzia lui statornică. Vorbele ei erau blajine și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dau turcii!”, cristale de istorie vitregă rămase în circuitul lingvistic românesc. Numai Dimitrie Cantemir, după lupta de la Stănilești, 1711, în retragere și în preajma Țarului a putut crede, în drum spre Iași și după, că va putea aduce la vatră convoaiele de români pe care i-a văzut mânați de tătari peste Prut spre Crimeea. Trecutul prin foc și sabie, Gheorghiță Savel, ajunge în țară și în scurt timp pe frontul eliberării Transilvaniei, obligat fiind de sovieticii care ne ocupaseră Țara
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura de armată în care se aflau și cei câțiva ostași amețiți de situație, se găsea și Maricel Dumistrăcel. Pumnii de ostași,întâlniți, ici și colea, erau, rând pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru ce se duce, până ce omida a ajuns, undeva, când, i s-a comunicat că acolo este Siberia. Prizonierii au fost dispersați:în cohorte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un polițist le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului ca să-l vadă pe președinte de aproape și seara o să se Îmbete Într-o cîrciumă și la un moment dat o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a doua, iar ca s-o ia spre sat, trebuia să treacă peste câteva linii. Pe unele din ele se aflau vagoane. Mai avea numai puțin până la drumul cel mare, până la șosea. O singură linie. Aici, însă, se afla un convoi lung de vagoane, la capătul căruia o locomotivă pufăia alene de vreun sfert de oră. Nici un pericol, deci, să plece imediat. Se chirci, așadar, pe sub unul din vagoane, urmând să treacă dincolo; pe neașteptate, trenul porni, iar omul aflat sub
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
odată în patul fascinantei femei: Acest D. însă, după cum mărturisește doamna T. În cea de-a doua scrisoare, "nu formează nici pe departe centrul preocupărilor de acum", iar a vorbi despre "înfrântul" D., "este asemeni acelui care a impus un convoi (...) ca să ia un trecător izolat." Ea nu poate să nu-și trădeze marea pasiune pentru un alt bărbat, notat doar cu X, care i-a refuzat însă iubirea: " Scriitorul, ale cărui comentarii directe se află, nu întâmplător, în subsolul paginii
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nu-i mai aranjă haina, o săltă pe Ruth pe brațul stîng și se uită lung spre Cathkin Braes. Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în Arabia. — Ce-i aia convoi? Autobuzele cu o singură platformă sosiră brusc pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ruth pe brațul stîng și se uită lung spre Cathkin Braes. Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în Arabia. — Ce-i aia convoi? Autobuzele cu o singură platformă sosiră brusc pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume fără frică, Dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]