246,706 matches
-
Lilca Ditcov, au bătut clopotele de utrenie. Aruncă porumbul. Viedmele vor închide poarta. S-au încuiat preoții în casa ta. Glosar Dura! - Proasto! Milesianul doarme pe lijancî Milesianul stă pe lijanca pe care a murit bunicul tău, Tutov. Masează pielea copilului cu ulei de cătină, iar cu degetul în albie îți spune "Ninucika, apa e totul". Tu știi, apa e mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
e totul". Tu știi, apa e mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze în paharul pe care-l poartă pe umeri mai lasă un strop copilul nu mai plânge când simte miros de mamă. Glosar Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit din bătaie mama
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
în paharul pe care-l poartă pe umeri mai lasă un strop copilul nu mai plânge când simte miros de mamă. Glosar Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
plângeai. Nu știam dacă trebuie, mai întâi, să-i șterg lui nămolul din ochi sau ție lacrimile. și, până la urmă, ți-am șters ție ochii, el e mânz și tu ești mamă. Ești una dintre acele mame care-și fac copiii să dea de pomană după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se înece mâncând pâine. Ești una dintre acele mame care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
copiii să dea de pomană după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se înece mâncând pâine. Ești una dintre acele mame care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
dea de pomană după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se înece mâncând pâine. Ești una dintre acele mame care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se înece mâncând pâine. Ești una dintre acele mame care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cristali, cu glas de râușor și de mălin: "Ciciriga, vara, vara Cu cine mă prind eu văr Cu tine și cu Dumnezeu" Și cum se mai scutură ei prunii să-și lepede colacii și cum mai aleargă să-i prindă copiii, copiii cei blânzi precum mieii și apoi îmbujorați să cânte iar cu glasuri îngerești: " Să luăm pe Iuda de un picior să-l țipăm în cel pârâu" Și va fi vară Și va fi toamnă și verii greieri și văruțele
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
cu glas de râușor și de mălin: "Ciciriga, vara, vara Cu cine mă prind eu văr Cu tine și cu Dumnezeu" Și cum se mai scutură ei prunii să-și lepede colacii și cum mai aleargă să-i prindă copiii, copiii cei blânzi precum mieii și apoi îmbujorați să cânte iar cu glasuri îngerești: " Să luăm pe Iuda de un picior să-l țipăm în cel pârâu" Și va fi vară Și va fi toamnă și verii greieri și văruțele mierle
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
zi de sejur nu am cunoscut încă pe nimeni dintre cei care ne-au invitat: cine ar putea să nu-ți pară drăguț după crocodilii uriași și sângeroșii rechini ai acestor stabilimente? Dar cea mai grozavă impresie o produc vizitatorii: copiii. Sunt mii, zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
vacarm, că răgetele leilor îți ajung la auz ca niște jalnice chițcăituri. Oricare ar fi părerile cu care voi pleca de aici, una va fi dintre cele mai bune: cea cu privire la atitudinea statului față de populația viitoare. Un adevărat cult al copilului. (că i se inoculează în acest fel o anume ideologie și un anume soi de patriotism - e altă poveste, dar cunoaștem și alte metode care urmăresc același scop...) După masă avem liber. N. s-a volatilizat, așa că fac plajă în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2. Cine face totdeauna dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre noi? Cine alege care gesturi din urmă se vor cerne în firea copiilor noștri, care gânduri vor trece în aprigă luptă rostuindu-se-n voie pe buzele lor? 3
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
plătit aceste nume ca un joc de aruncat la țintă această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
puls de rugă dincolo de graiul nedeslușit din jur dincolo de înserare ori de lumină o altă prezență în mers gratuit mă molipsește peste hăuri cu un surâs * totul există și nu există în același timp, aici zace pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
sălbatice, ochiul sticlos al apei privindu-ne din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei. Toți am trecut pe acolo
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle zilei te visam în adâncurile mele ci din sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
mă așez pe marginea patului transpirația mea miroase a lut cartea miroase a clei de oase mă gândesc la conținutul vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid cartea fiecare cuvânt pare un punct ce frumos sună în gura copilului ciocolata ascult când primesc o scrisoare când primesc un sărut când văd o stea căzătoare apar zorile cum o femeie cinstită care habar nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu el mai și plângeam ca un copil orfan plecam fără să ne vorbim ca niște frați de vis
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]