6,862 matches
-
o doză bună de noroc. Dacă ar fi sosit doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri erau Încă vii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Baphomet, zeul imund cu două capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea pierdută În mlaștinile de pe Arno. Voi Înveșmântați În noblețe ceva ce nu e decât o cale a ereziei și a pierzaniei. - Așadar, a ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
întregi. Era singur în toată povestea asta. Nebunia e un tărâm în care nu intră cine vrea. Totul se merită. Oricum, în acest tărâm el devenise stăpân, rupând toate legăturile cu lumea cu aerul unui căpitan care își scufundă singur corabia, rămânând în picioare la proră. În fiecare seară, se plimba țopăind de-a lungul canalului. Vorbea singur, spunea cel mai adesea cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea, se oprea pentru a lupta cu o nuielușă de alun împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gemetele, răsuflarea celor gazați, tânguirile, râsetele nebunilor, numele murmurate ale soțiilor și ale mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna a observat‑o pe mămica în cadă. Contrar obiceiurilor ei, mama purta atunci niște chiloți albi vechi, care se umflaseră în apă ca o pânză de corabie. Aveau niște pete roșii pe ei. Dezgustător. Un asemenea corp este o anexă perisabilă a omului și nicidecum cel mai important lucru, cu toate că poți cumpăra atâtea chestii pe care să le introduci în corp sau să le atârni pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia păgână deja se scufundă... în acest timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce pe oameni spre virtute făcând mai degrabă apel la rațiunea lor decât prostindu-i cu istorioare care le încurajează gustul pentru miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bine sintaxa haiku-ului cu accentele puse pe vizual și muzical deopotrivă ( ... Motivele lirice care structurează tematic morfologia haiku-urilor din volumul „Nisipul umbrelor” sunt: norii, curcubeul, fulgii de nea, pescărușii, cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morții la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereții mă apasă. / Mor anii mei” Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
ei verzi se măresc. Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu că pânzele corăbiei nu mai au catarg, pasărea înălțimii rotindu-se prezice furtunile din gânduri care se ițesc, noaptea care se apropie și stelele care vor privi cum pietrele îi dăruiesc sufletul și-n urma ei se rostogolesc. Referință Bibliografică: Femeia-n suspin
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
le-aș da soldaților ruși vodka înapoi cu care generalul Nikita a pășit aici și pe tine Stănescu Nichita te-aș sechestra într-o "altă matematică" ce nu știe a calcula "un inorog ori o pară un nor fără o corabie un munte împărțit la o capră o plapumă înmulțită cu un iepure" poate doar tu Poete vei afla aritmetica unei căderi a frunzei fără o stea cerului fără o pasăre. https://www.youtube.com/watch?v=eFwpG2lwxjI Referință Bibliografică: Lui
LUI NICHITA STĂNESCU de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364356_a_365685]
-
2013 Toate Articolele Autorului Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele... Pământul e un arhipelag minimal în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru om; e trup viu, uriaș, care percepe lumea pe retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca ziua și noaptea primăvara inimii și toamna trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IUBIREA NOASTRĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Noaptea, precum un fluviu cu ape cristaline, ducea spre veșnicie iubirea noastră, corabie de aur si rubine, cu toate pânzele desfășurate pe calea spre Eternitate. Sub înfloriri de roze romantice-n visare, am străbătut milenii trecând peste hotare de lumi celeste... Iubirea noastră sublimă își risipea în noapte dulceața-i divină și la
IUBIREA NOASTRĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364502_a_365831]
-
Acasa > Versuri > Farmec > GÂNDUL MEU, CORABIE... Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Gândul meu, corabie... Plouă de s-a umplut cerul de apă și jos s-au golit fluvile toate, pînă
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
Acasa > Versuri > Farmec > GÂNDUL MEU, CORABIE... Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Gândul meu, corabie... Plouă de s-a umplut cerul de apă și jos s-au golit fluvile toate, pînă și căprioarele se-adapă din norii saturați de râuri, pădurea și-a trimis rădăcinile-n cer umplându-și frunzele de sevă pentru animalele ei
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
zare și se-ntoarce în aripi cu-o mare. Plouă dinspre izvoare de un an de s-a transformat cerul în ocean iar gândul meu -corabie plutește în larg alături de-o vrabie. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Gândul meu, corabie... / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
rațiuni strategice și economice. De aici se putea supraveghea frontiera cea mai amenințată a Dunării de Jos și în același timp dușmanul persan. Schimburile comerciale dintre orașele din bazinul Mării Negre și Grecia nu se puteau face decât pe aici; nici o corabie nu putea trece dintr-o parte în alta, fără asentimentul locuitorilor din Bizanț. Mai puțin de șase ani au fost necesari între decizia de construire a noii Rome și inaugurarea din 11 mai 330. În jurul palatului, al bisericii și al
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
minte. Când doresc și eu să gust dintr-un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna Pe corăbiile cu vele pe marea de (f)-raze, Suflând dinspre pupa, având la bord luna A turnat în gânduri, uneori, și raze. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ascuns în cuvinte / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361290_a_362619]
-
prin oul apelor / și El e cu mine / de la nașterea lumii / în arborele gânditor / din steaua urechii drepte». În această remarcabilă direcție paradoxist-negulesciană se relevă și alte poeme din «Nunta Cuvintelor»: «Arde marea / de nu pot s-o scot / din corăbiile înecate / Uită-te: îmi cade umbra !» (Mă doare gândul); Mi-am luat mireasă noaptea / [...] / de mi s-a învârtit inima / ca roata universului; / până și vântul ardea / luminându-ne cu smaraldul / ochilor...» (Nunta cu noaptea); «parcă s-ar ascuți pe
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
artă, considerând că-i prea lungă, ci ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine, așa cum sunt, romantic întârziat, străin pribeag și nefericit. Ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine să mă jertfească pe altarul vieții în focul zeilor pentru această corabie a sufletului fără frontiere, care în loc de catarg are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de Vis și Coloana Îngerii Melancoliei. Fie că măcar această corabie a artiștilor fără frontieră să navigheze în infinitul speranței unei lumi în care
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
pe mine să mă jertfească pe altarul vieții în focul zeilor pentru această corabie a sufletului fără frontiere, care în loc de catarg are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de Vis și Coloana Îngerii Melancoliei. Fie că măcar această corabie a artiștilor fără frontieră să navigheze în infinitul speranței unei lumi în care visul, dragostea, libertatea și respectul pentru lumea divină să ne fie călăuze pentru noi toti! Dumnezeu să-i binecuvânteze pe artiștii care fac o artă din familia
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
pe acest pământ, și după aceea mă îmbrățișează veșnicia. Dar... unde mă aflu eu? Mă aflu pe un pământ blestemat iar deasupra mea este cerul infinit din care ar putea să izbucnească oricând o mare furtună pe care să naufragieze corabia vieții mele. Și - unde mă aflu? Mă aflu într-o lume în care stăpânesc și mișuna demonii, într-o lume în care există mereu războaie și vârșari de sânge. Într-o lume în care domnește desnădejdea, brutalitatea și frica. Unde
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
clipă, cu o lăcomie fecundă, întru aceeași risipă. Sunt lucruri de care ne-am atins o singură dată privirea, sau poate deloc. Și totuși le-am pus la păstrare. Poate odată vom avea trebuință... Sărmană ființă! Nici de noi în corabie nu mai avem loc... Referință Bibliografică: Aruncăm peste bord... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]