2,168 matches
-
și Maria vor primi premiul I. b. Ion, Vasile, dar și Maria vor primi premiul I. Alăturarea celor două conjuncții este problematică, întrucât se afirmă, în general, că două conjuncții nu pot fi alăturate (este motivul pentru care unele elemente corelative, ca și...și.., nici..., nici..., au fost încadrate la adverbe). Soluția este să considerăm că dar și formează o conjuncție compusă (un cuvânt compus), diferită de cele două cuvinte luate separat, sau că și este adverb în această asociere, la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de întărire și antecedent/subsecvent, contribuind la identificarea semantico-referențială a celor două entități coreferențiale". Prin urmare, acordul acestor forme este de tip pronominal, nu adjectival. 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... Grupul corelativ nici... nici... are un rol cumulativ, aditiv, exprimând o excludere a ambilor termeni, nu doar a unuia dintre ei. Prin urmare, din punct de vedere logico-semantic, acordul la singular nu este justificat (deși este indicat ca singura posibilitate corectă în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau femeia ales sau aleasă președinte al SUA la toamnă a'. *bărbatul sau femeia aleasă președinte al SUA la toamnă b. ...solicită ca elevul sau eleva menționat/ă să fie admisă în unitatea de învățământ (www.educa.jccm.es). Elementele corelative disjunctive (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...) admit doar acordul la plural sau la singular (prin atracție): (265) Ar trebui să returnezi fie covorul, fie masa cumpărate / cumpărată. 3.11. Coordonarea adversativă de adjective este posibilă în GN/GD: (266
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primul termen coordonat este acceptat de normele limbii literare. Argumentul este acela că mesajul nu este anticipat, se construiește "din mers". Nu poate fi acceptat în limba standard acordul doar cu primul conjunct dacă sintagma coordonată este construită prin elemente corelative, deoarece acest tip de construcție presupune anticiparea mesajului (a subiectului). Totuși, în limba vorbită se face acordul la singular și în astfel de contexte: (56) S-a salvat la acel moment și partidul, și președintele. (Antena 3, 2007) ce spunea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
s-a sesizat, în același timp, și mama, și pacienta (Realitatea TV, 8.V.2007) a provocat-o și Traian Băsescu, și Parlamentul, și liderii politici (Realitatea TV, 11.V.2007). Acordul la singular când sintagma coordonată formată cu elemente corelative este antepusă predicatului este mai greu de explicat. Nu poate fi vorba de o greșeală accidentală, întrucât exemplele înregistrate nu sunt foarte puține. Probabil că e vorba de un acord prin atracție cu cel mai apropiat conjunct, deoarece acest acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inclusivă se apropie mai mult de coordonarea copulativă, decât de disjuncția exclusivă. 126 În condițiile în care nu sunt alte elemente lingvistice care să modalizeze altfel enunțul. 127 Exemplele cu acord la plural sunt ușor anacolutice (din cauza sensului exclusiv al corelativelor disjunctive). 128 Adverbul numai poate fi înlocuit cu doar, fără diferențe sintactice sau semantice. 129 Varianta cu cât a apărut, probabil, prin suprapunerea cu structura corelativă cumulativă atât..., cât și... 130 Enunțul este corect dacă prima propoziție (Ion nu) reia
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
enunțul. 127 Exemplele cu acord la plural sunt ușor anacolutice (din cauza sensului exclusiv al corelativelor disjunctive). 128 Adverbul numai poate fi înlocuit cu doar, fără diferențe sintactice sau semantice. 129 Varianta cu cât a apărut, probabil, prin suprapunerea cu structura corelativă cumulativă atât..., cât și... 130 Enunțul este corect dacă prima propoziție (Ion nu) reia conținutul unei propoziții anterioare (N-a venit Ion / Ion nu, dar Maria a venit). Însă independent de context, fără alte elemente din contextul lingvistic anterior, enunțurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
evaluărilor sale. Pentru a demonstra potențialul clasificărilor aproximative și al scorurilor am selectat patru exemple din literatură. Primul dintre acestea este extras din articolul lui Phillips Cutright, "National Political Development: its Measurement and Social Correlates" ("Dezvoltarea politică națională: măsurarea și corelativele sale sociale")42. Acest articol este unul dintre cele mai citate in literatura din politica comparată și unul din acele puține articole publicate cu trei decenii în urmă care mai sunt relevante și astăzi. Cu ajutorul experților, Cutright a construit un
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un "geniu auditiv", cu o unică percepție a straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția specială a criticului, domiciliat în provincie, departe de Capitală, de marile orașe și de marile provocări culturale. Simplă ipoteză cu tâlcul la urmă. Corelativ, criticul pare angajat într-o bătălie complexă cu sine, asumând un pariu existențial și creator, de recuperare a timpului pierdut. Așa se explică febrilitatea, neliniștea, agitația editorială din ultimii ani, viteza de publicare a cărților grele, unele reeditate rapid, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doveditoare are și scriptură făcută de creditor pe dosul, marginea sau în josul duplicatului unui act sau chitanță, dar numai când duplicatul va fi în mâinile debitorului. 3. Despre răboaje Articolul 1187 Răboajele, cănd crestăturile după amândouă bucățile sunt egale și corelative, sunt un mijloc de probare între persoanele care au obicei de a se servi cu un asemenea mijloc de probațiune. 4. Despre copiile titlurilor autentice Articolul 1188 Când originalul există, copia legalizata nu poate face credință decât despre ceea ce cuprinde
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice și istoriografice, program care poate fi numit naționalism cultural. Faza B - perioada "agitației patriotice" în care intelectualii adepții ai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea de sub "jugul îndoit de stăpânire străină și de barbarie" este posibilă doar prin întemeierea statalității românești. În acest fel Aaron pune bazele a ceea ce va evolua și se va rafina în reflecția istorică românească sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principat și-a edificat propriul său panteon al figurilor eroice, în centrul cărora au fost plasați Mihai Viteazul în Țara Românească, Ștefan cel Mare în Moldova, respectiv Iancu de Hunedoara în Transilvania. O altă consecință a Unirii principatelor din 1859, corelativă unificării istoriografice, a constat în construirea unui panteon național unitar, în care "Mihai, Ștefan, Corvine", după cum răsună versul imnului național compus de Andrei Mureșanu în zorii revoluției din 1848, au fost aduși în același cadru de referință istoric. Asistăm în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1918-1947 stă sub semnul "consensului naționalist". Autoritățile statale investesc masiv în infrastructura educațională în efortul de românizarea ideologică a teritoriilor alipite trunchiului reprezentat de Vechiul Regat. În acest sens, perioada interbelică cunoaște o "explozie școlară": rețeaua unităților de învățătâmânt și, corelativ, bazinul populațional prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Gradual, pe măsură ce manualele au început să abordeze subiectul regimului comunist (prima generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe et al., 1999, p. 135; Mitu et al., 1999, p. 115), Elisabeta Rizea din Nucșoara (Dumitrescu et al., 1999, p. 188), Mircea Dinescu (Dumitrescu et
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu secolul al XIX-lea (Breen și O'Neill, 2010, pp. 2-3). În epoca postnaționalismului ce a prins a se contura după cel de-al Doilea Război Mondial, statul-națiune și ideologia sa legitimatoare - naționalismul - au pierdut teren în fața forțelor globalizării. Corelativ, identitatea națională, înainte vreme tronând suverană ca identitate supremă, este tot mai afectată de configurarea unor forme alternative de identificare socială, atât supraordonate identității naționale (i.e., europenism, cosmopolitanism, umanitarism), cât și subordonate acesteia (i.e., regionalism și chiar localism). O expresie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-le însuși; totuși, el este, în fapt, toate acestea la un loc; și este, se-nțelege, dar în ultimă instanță, obiectul intențional al oricărui act de gândire autonomă, adică al oricărui act judicativ (constituit, formal, prin judecată, ca act constitutiv corelativ timpului), dar unul care are în propria sa obiectualitate structuri operaționale ce pot fi numite generic "habitualități timporizatoare" prin care timpul însuși constituie în sens judicativ. De aceea, căutarea celor ce apar înșiruite aici, în ceea ce ele sunt, trebuie să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ceea ce capătă importanță din perspectiva ultimei afirmații este faptul că temeiul la care este redusă întreaga bogăție a orizontului dictaturii judicativului logos-ul formal (judecata, ca act constitutiv pentru tot ce se află în acest orizont) și timpul (obiectul intențional corelativ) funcționează ca atare nu pentru reducția judicativă, ci pentru toate "obiectele" dictaturii judicativului (supuse reducției): gânduri, rostiri, fapte fel de fel (toate "formate", desigur, judicativ), socotite, de la cele mai simple până la cele mai complexe, drept "lucrurile însele". Dacă, totuși, o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiință, ea însăși dependentă ființial, cumva, de "ființarea privilegiată", omul. Cel dintâi, datul, este fenomenul în calitatea sa de "obiect" recunoscut ca atare de o conștiință, ca fiind ceva, înlăuntru-i sau în afară; cel de-al doilea, nimicul, este corelativul obiectului, în măsura în care acesta se legitimează (sau măcar tinde să capete un sens prin conștiința însăși) pe temeiul propriei identități "obiectuale", ca nefiind ceva. Fenomenul însă ține în propria sa ființă dat și nimic, unitatea sa ființială fiind înaintea acestora. Desprins
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespondență între lucruri (stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise: lucrul și cuvântul, iar pe de altă parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și pentru corelativul lor, "obiectele intenționale"; perspectiva aceasta, doar indicată aici, este cea care poate oferi un răspuns coerent problemei despre relația onticului cu lingvisticvul în "logic", dar nu oricum, ci după regulile reducției judicative a judicativului constitutiv. Pe acest fond de stabilire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele determinate prin a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul corelativ al tuturor acestor principii, luate fără a distinge între ele după felul în care timpul operează (determină, constituie), este reprezentat de natură. Desigur, fiecare "obiect", ca instanță fenomenală, poate fi justificat printr-o operație temporală (printr-o determinare de timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simple concepte, la existența altui obiect sau la modul lui de a exista"139, și modul "critic", adică transcendental de operare, potrivit căruia cele trei niveluri de constituire fenomenală trebuie să fie prezente continuu, așadar în orice ipostază a obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie din grupa celor ale relației, ci un tip de constituire fenomenală, care trebuie luat numai împreună cu operația (temporală) corespunzătoare. Ipostaza fenomenală ultimă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de asemenea, în acest context, evidența trebuie luată drept existențial, fiindcă sensul ei depinde de însăși constitutivitatea existențială a Dasein-ului. Evidența este o caracteristică a rezultatului operării în sens constitutiv; ea nu vorbește despre actul care operează sau despre obiectul corelativ, ori despre amândouă. Dar ceea ce poate cuprinde într-o unitate toate cele trei elemente acestea fiindu-i constitutive este adevărul. Acesta din urmă se arată acum, însă numai într-o reprezentare formală asupra actelor intenționale de (auto)constituire a Dasein-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
starea-de-deschidere a Dasein-ului reprezintă un fel de structură care, odată descoperită, funcționează ca un prealabil al "mișcării" sale către constituirea de sine deplină; ea este ceva ce trebuie "umplut". Dar cu ce? Cu ceea ce capătă sens (constituire) tocmai ca "obiect" corelativ al stării de deschidere: o altă ființare, ființa însăși etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]