15,033 matches
-
Florian Gaba este un film dat cu încetinitorul", Eugen Noveanu este "un cap de Lenin pus pe un trup de tăietor de lemne", "Imaginați-vă un cap de șobolan cu pălărie și cravată la gât. Și mai imaginați-vă un costum de haine tăvălit prin praf, călcat de șenilele unui tractor, pus să-l ude ploile unui întreg sezon, apoi întins la uscat pe garduri și îmbrăcat direct pe piele. Acesta e Vasile Ștefănescu", "Un animal ciudat, perfect împărțit în două
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă în ele semnul universalității. Tocilescu a mizat pe asta și a cîștigat. Sînt sunete, ritmuri, priviri, gesturi, stări pe care iubirea le poartă cu ea dincolo de rostiri care particularizează, dincolo de frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul cel mai profund să descoperim farmecul unui basm și zbuciumul din fiecare. Ne învață să ascultăm ritmul interior
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
ore teoretice de maniere elegante în societate, ceasuri în șir, până la pauza de prânz. Într-o zi îi ceru lui Oreste s-o ducă în bărcuța cu motor la magazinele pentru turiști de prin hoteluri și se întoarse cu un costum de baie întreg, negru cu violet, ca o piele de focă, dar nu intră niciodată în apă. Se însorea pe plajă, în vreme ce noi înotam, și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot mai mult, pe mâna acestei mase de nesimțiți primitivi, pentru care nu există normă și limită. în costum alb și scuipând cuvintele ca dintr-o mitralieră deșucheată pe posturile de televiziune, sau în salopetă cenușie, insul infect brăzdează, de sus până jos, societatea românească. Același prieten îmi spunea că președintele asociației de locatari a blocului său e-un
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
de conducător, mondenități, vîlve. Egist, Clitemnestra, Casandra, Agamemnon pot fi nume generice care închid un tip cunoscut de dramă, de conflict, de tragedie. Actualizarea dorită în spectacol găsește sprijin în text și nu mi se pare nimic forțat în modernitatea costumelor de seară sau de jogging, de pildă. Dar cu asta nu se rezolvă esențial un spectacol. Piesa lui Petru Dumitriu suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
rezolvat un spațiu în care să fie amplasată drama (a găsit o singură soluție: locul Casandrei, care a rămas doar o prelungire, un apendice față de reședința principală), și asta este poate cel mai grav lucru care afectează miza montării. Și costumele mi s-au părut că poartă pecetea unei abordări în sine și nu al unui studiu de personaj. Alina Herescu este lipsită de experiență, nu de bune intenții. Mai are nevoie de timp ca să descopere ce materiale merg pe scenă
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
-i descopere ceva din natura ei, din esența orgoliului și neputințelor unui bărbat atins în vanitate. Singura care încearcă cîte ceva, cu mici izbînde, este Silvia Codreanu în Casandra. Pare că toată lumea a poposit mai mult lîngă acest personaj, de la costum și machiaj, pînă la cele cîteva nuanțe ale disperării, ale culpelor, ale unei iubiri contorsioante. Din păcate, și aici o prea mare agitație manifestată aproape de fiecare dată la fel ar fi trebuit epurată de surplusuri, de creste prea mari. Senzația
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - și "The Scarlet Letter") realizat de Roland Joffé (născut la Londra, dintr-un tată francez). Buget mare, distribuție internațională (Gérard Depardieu, Uma Thurman, Tim Roth, Julian Sands, Arielle Dombasle), sute de figuranți, costume, decoruri impresionante, muzică (compusă, orchestrată și dirijată) de celebrissimul (peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală) de a da viață unui anumit mod de a concepe lumea ca spectacol: de la aranjarea unui platou cu fructe până la elaborarea unui menu regal, de la culorile unei rochii până la magnifice focuri de artificii. Filmul lui Roland
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
rezervație șmecheresc-primitivă. Printre altele, făceam și retuș de fotografie, mai ales asta făceam. Statuii fotografiate, una chiar de alură sobră, clasică (atîtea în Iași!), trebuia să-i dau un aer optimist, îi întindeam comisurile pînă se ivea zîmbetul. Țărăncilor în costum național, fotografiate la căminul cultural, trebuia să le schimb opincuțele cu pantofiori. Veneau cei de la secția agrară "din teren" cu cîte o poză de muncă: nenorociților care scormoneau pămîntul cu săpăligi le dădeam jos căciula și trebuia să le ghicesc
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fel de realitate virtuală, ca să scape de conștiința - dacă e o conștiință - a manipulării în lumea în care trăiește, iar pe de altă parte, unica lui manieră de a găsi un fel de coerență, o falsă coerență, cum spuneam, este costumul, moda, sunt lucrurile care construiesc omul oarecum din exterior, care-i refuză, practic, întoarcerea către propria conștiință. Iar acest fapt cred că are consecințe și asupra modului în care vă compuneți cartea, în care vă construiți narațiunea. Căci mi se
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
ea, nu e construită într-un chip atât de stabil și de puternic... În Femeia perfectă, într-adevăr, personajul nu e nimic, în centru e un fel de puț fără fund, de neant, el nefiind decât cel ce poartă niște costume, mânuiește niște obiecte, conduce un automobil oarecare... Cred că din aceste raporturi cu o realitate care nu e tocmai o realitate derivă și o atitudine ludică, un fel de conștiință a jocului, care e în același timp joc al lumii
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
propună o versiune proprie, un punct de vedere, motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la indicațiile pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar fi decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
scena de la Ploiești, dincolo de cîteva imagini vizuale puternice, de miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular, de bîlci. Trupa Teatrului Toma Caragiu din Ploiești lucrează susținut de cel puțin doi ani încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
cinic, un macho, un trădător de profesie. Sînt multe de spus și, de aceea, voi reveni. Nu vreau să închei înainte de a remarca faptul că punerea "în pagină" a spectacolului, sugestia uniformizării și a automatismelor - de la decor, pînă la culoarea costumelor - se datorează meritoriu scenografei Liliana Cenean.
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
fost singurul. Toți cei prezenți au reacționat la fel. (Iar printre ei erau și cronicari de teatru...) Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo Cobzariu, Mihai Niculescu
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical și ușor spre kitsch, ca și lipitura spectaculoasă, "de efect", cu cei patru crai de Curtea-Veche în ninsoare de confetti. O contribuție importantă la frumusețea spectacolului o au decorurile, costumele, luminile și muzica. Știind cît de dificilă și trudnică e munca acestor profesioniști, s-ar fi cuvenit să numesc aici întreaga echipă. Dar nu mi-ar mai rămîne loc pentru actori, și ei fac, în primul rînd, evenimentul. Revelația e
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt stîngaci și replicile lor sună fals. Dar reușitele spectacolului sînt covîrșitoare. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo Cobzariu, Mihai Niculescu
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo Cobzariu, Mihai Niculescu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi, nu se mai găsesc meșteri decît cu mare, mare greutate. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo Cobzariu, Mihai Niculescu
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
cele mai noi tehnologii și cele mai vechi principii. Povestea din China imperială, preluată dintr-un roman de secol XX, constituie un omagiu etern adus artelor marțiale, reînnoit printr-un amuzant joc de complicitate a laureaților pentru imagine, coloană sonoră, costume cu personajele antrenate indiferent de sex într-o continuă cascadorie coregrafiată cu virtuozitate de același maestru care l-a propulsat în viitor pe Matrix, Yuen Wo-Ping. De unde și momentul dansant din spectacolul de gală, fără nici o legătură însă cu vraja
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
special pentru cele care privesc arta video, happeningul și performance-ul. În al doilea rînd, ea mai este, în același timp, un plastician cu o preocupare constantă pentru imaginea scenică, imagine pe care o abordează foarte diversificat, de la machiaj, la proiectarea costumelor și pînă la scenografie. Lucrarea expusă acum la Sofitel, compusă din șapte moduli asamblați într-un singur obiect, prin context și prin ea însăși cumulează toate dimensiunile artistice și sugerează multiplele interese ale Mirelei Trăistaru. Promovarea acestei lucrări, fiindcă nu
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
apare nuanța de scop; cum nu apare nici în construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la țol festiv; prin analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la bustul gol. Mai normală sintactic, expresia argotică la varice obține un
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la țol festiv; prin analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la bustul gol. Mai normală sintactic, expresia argotică la varice obține un efect comic prin saltul semantic și printr-o anume
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
care se alătură și antagonistul Peter Weller, părintele păcătos) prin prestații impecabile, indiferent de dimensiune: Claudiu Bleonț, Răzvan Vasilescu, Dan Bădărău, Radu Amzulescu, Claudiu Trandafir, Mircea Stoian, Orodel Olaru, Eugen Cristea, Șerban Celea. Cu toții discret caracterizați și prin vestimentație (autoarea costumelor, Oana Păunescu). O scenă se cere menționată neapărat, o dată pentru semnificația ei estetică, a doua oară pentru importanța etică. Jane March, interpretă sensibilă a celei dintîi soții a domnitorului, are o criză la vederea pîlcului de cadavre trase-n țeapă
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]