8,430 matches
-
mine când vin Împreună la Buru. Ciudat e că, pe măsură ce mă gândeam la povestea asta, o luam tot mai mult În serios. Uneori, la școală copiii mă tratau de indo, știi, eurasiatic. și-a lipit brațul de al ei de la cot până la Încheietura mâinii. Vezi? Pielea ta e mai albă, eu sunt mai negru. Margaret nu vedea vreo diferență, totuși nu l-a contrazis. El a râs și-a ciupit-o de obraz. Ți-am spus că-i o poveste stupidă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
colegiul militar. O vreme Johan n-a zis nimic. S-a aplecat, i s-a scurs apă pe frunte, i-a intrat În ochi și și-a strâns pleoapele. Da, așa cred. S-a aplecat și Farah, și-a rezemat coatele pe genunchi și și-a pus bărbia În palme. Ești necăjit? El a clătinat din cap. Întunericul Îi convenea, știa că ea nu-i vede bine fața. Oricum, a zis ea, Sungai Besi nu i așa departe. Tata zice că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întorc la treburile mele de conducător al acestei țări. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. A Împins plicul spre marginea mesei, iar tânărul aghiotant l-a luat repede, i l-a dat lui Margaret și i-a atins ușor cotul ca să o conducă afară. — Vă rog, a zis Margaret, Întorcându-se spre președinte. Nu doriți să oferiți nimic În schimb țării mele, vă Înțeleg. Dar mie ați putea să-mi oferiți ceva? Un semn de bunăvoință. N-am nimic să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-l găsesc pe tata, a zis el. Bine, a zis ea În Întuneric. O să-l găsim. Câteva momente mai târziu, În vreme ce continuau să vor bească, a simțit că se Întărește În mâna ei și s-a ridicat Într-un cot să o sărute. și-a spus că era pentru prima oară În viață când făcea ceva Întru totul conștient de ceea ce dorește să obțină. S-a ridicat din pat și a tras perdelele. Z le Închisese probabil Înainte de plecare ca să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte de liniște, ci doar de o cumplită nesiguranță. Iar asta numai și numai din vina ei. Vina ei. S-a gândit și la Adam. Pe fereastra deschisă privea maghernițele mahalalelor prăfuite și mulțimea celor care umpleau străzile dând din coate să-și facă un locșor al lor. Gândul că Adam ar rătăci de unul singur prin locurile astea și că ea Îl lăsase În voia soartei o frământa și știa că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina farurilor mașinii. — Margaret, slavă Domnului că ați ajuns, a zis Bill ieșindu-le În Întâmpinare. A Întins mâna și a luat-o de cot, s-ar fi zis că vrea să se asigure că e acolo. În fața ambasadei a avut loc o manifestație care s-a prelungit până la căderea nopții. S-au aprins focuri, tensiunea creștea, așa că m-am gândit c-ar fi mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-o însoțească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura care i se servea. El ar fi vrut să fie, mă, ca hopa Mitică, cade jos și se ridică. A profitat înainte, iar acum dă din coate și vrea nici mai mult nici mai puțin decât să intre și în ierarhiile pe criterii morale. Mare noroc are că astea nu prea se fac așa cum ar trebui să se facă. Ninei îi jucau ochii în cap și păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
genul lui, mă, să fie un exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la niște prețuri cu atâta siguranță încât rămâi mască și nici nu mai ai timp să-ți revii. Ei, lasă, Nik, o să trecem și prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună, trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile și folosea orice prilej, la masă, pe terasă sau oriunde se încrucișau, ca să-i mai plaseze câteva fraze folositoare, picături acide de știință în circumferințele dezinteresate ale creierului său, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile și folosea orice prilej, la masă, pe terasă sau oriunde se încrucișau, ca să-i mai plaseze câteva fraze folositoare, picături acide de știință în circumferințele dezinteresate ale creierului său, Dumnezeule, ce tremurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persoana care să se poată hrăni cu amintiri, cu himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece, să se atingă de ea, ai înțeles? Clipi către ea de câteva ori. Părea foarte hotărât. Stătea cu cotul pe volan, pe jumătate întors spre Sidonia. Pe urmă privi plafonul mașinii. Părea să zică: Tot ce era de spus a fost spus. Mâna Sidoniei șovăi. Da, în felul tău ai dreptate. Nu-i poți cere unui om să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să citesc! Știu să citesc! Cad în plexul solar dinspre trup cu mâini până la cot, dinspre pulpe cu picioare până la rotulă, merg pe fractura deschisă și respir gura cu gura de astmatic, o victorie memoria, eu însămi în oglindă o victorie. Cum să fac Prințesă, spune tu... Ți-a spus Pinochio că vrea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
altul, ca automobilele pe banda de productie dintr-o uzina. Or, asta îl face să n-aibă o clipă de răgaz în care să-și mai și evalueze calitatea produselor. Dacă se-alege cu o cronică nefavorabilă, îl doare-n cot, fiindcă deja lucrează la un proiect nou. Cei pentru care lucreaza nu-l judeca obiectiv. Pe ei nu-i interesează decât cheltuielile de producție, termenele de predare și estimarea profitului. Aici intru eu în scenă - și pun sub semnul îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o să-l citească. Ce vrei să spui? — Astăzi nimeni n-o să mai citească ziarele de duminică - în afară de ceea ce scrie despre Diana. Toată lumea o să se uite la televizor, o să asculte radioul și-o să aștepte ziarele de mâine cu limba de-un cot. În clipa asta lumea e interesată de-o singură poveste, iar această nu-i povestea mea despre dumneavoastră. De fapt de asta am și venit - ca să vă spun acest lucru. Iar acum o să plec. Vă mulțumesc pentru micul dejun. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care se amestecau mila, disprețul și o bucurie răutăcioasă. Și-apoi ce să auzi? Că nu-s În Parlament. Noi musai să ajungem acasă! Încolo, treaba lor. Cum o să plece trenul fără șef? Întrebă domnul cu Magazinul. Mă doare În cot de șef, domnule! Vorbeam de bărbatu-meu. Datoria șefului e să se asigure că toți călătorii sunt În tren Înainte de a porni. Ce vorbești? N-am rămas eu acum o săptămână la Beclean? Puțin Îi pasă șefului de noi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]