1,399 matches
-
a fost, atunci Helen a auzit Alarma și s-a dus Într-un adăpost, probabil. Poate că s-a dus În adăpost, de dragul meu, măcar de data asta... Ajunsese În Buckingham Palace Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o urma, dar soldatul care scotocea printre păpușile de plastic s-a Întors să zbiere la mine. — Acceso prohibido...! S-a aplecat peste parbrizul meu, mînjindu-mi geamul cu o mînă unsuroasă, și a salutat-o pe tînăra femeie, care tocmai cotea să intre În parcarea poliției aflată În spatele punctului de control. M-a privit de sus cu răceală, dînd din cap ca pentru sine și vizibil convins că prinsese un destrăbălat de turist În plin act de hărțuire vizuală a soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
port plin de iahturi de curse și vase de croazieră. Vile tihnite se Întrezăreau În spatele palmierilor și eucalipților, iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își scutură praful de pe mîini, bucuros să ne exonereze de orice complicitate imaginabilă. — Știu, Charles. Totuși, nimic nu te satisface mai mult decît să mărturisești o crimă pe care n-ai comis-o... Din cimitirul catolic ieși o mașină și coti În direcția noastră. La volan era Paula Hamilton, iar pe locul de alături stătea David Hennessy. El ne făcu cu mîna, dar doctorița Hamilton continuă să privească fix Înainte, tamponîndu-și colțurile ochilor cu un șervețel. Pare supărată, am remarcat, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i zic? — Încă nu știu. A fost un recital actoricesc... toți i-am admirat stilul. Acum, unde-anume e casa lui Sansom? — În orașul vechi, mai sus de port. Ia-o pe Calle Molina și-ți arăt eu pe unde să cotești. E o fațetă surprinzătoare a Estrellei de Mar. — Surprinzătoare? Locul ăsta parcă-i un aranjament de cutii chinezești. Poți să tot deschizi la ele fără să dai de-un capăt... Hennessy se pregătea să Închidă casa lui Sansom și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
œil Îmbiau, dar nu duceau nicăieri. Aș fi putut sta cît era ziua de lungă să tot Învîrtesc scenarii care să dovedească nevinovăția lui Frank, dar țesătura se destrăma de cum o lăsam din mînă. În căutarea Plazei Iglesias, am tot cotit pe diverse străduțe și nu după mult timp m-am rătăcit În labirintul de alei. M-am oprit Într-un scuar cît o curte modestă, cu o fîntînă plasată lîngă o cafenea În aer liber. Mă tenta să merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un fișic de pesetas, lustragiul urcă Împreună cu el În Porsche. Dădură ocol pieței, cotiră pe o străduță Îngustă și opriră În fața restaurantului libanez Baalbeck, un popular loc de Întîlnire pentru arabii bogați care navigau de-a lungul coastei dinspre Marbella. Crawford rămase să aștepte În mașină, În timp ce șoferul intră În restaurant și ieși după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușor cît să nu-și Întindă rujul și lung cît să mă lase gîndindu-mă la ea Încă o oră după ce ușile liftului se Închiseră În urma ei. 18 Nopți de cocaină/Nopți de praf alb (!! a se vedea titlul cărții) Porsche-ul coti pe Calle Oporto, oprindu-se să cerceteze razele soarelui, ca un rechin care se orientează pe deasupra unor ape necunoscute. M-am lăsat pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
firișoare de fum. Frustrat de faptul că Sanger Îi scăpase printre degete, Crawford avea să ajungă În scurt timp Într-o stare de tensiune pe care doar un foc iute o mai putea domoli. Am pornit motorul Citroënului, pregătit să cotesc pe alee și să-i blochez Porsche-ului calea de scăpare. Foc-și-pară era semnătura pe care Crawford avea s-o scrijelească o dată În plus pe cerul Estrellei de Mar. Timp de zece minute am stat cuminte sub ziarul meu, aproape dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i unicat. Enclave de-astea fortificate există peste tot În lume. Așezări compacte de soiul ăsta aproape că se Îmbină pe toată coasta de la Calahonda la Marbella și mai departe. Ne depăși o mașină cu o femeie la volan, care coti apoi de pe bulevard și pătrunse pe o șosea tivită de copaci și de vile de dimensiuni ceva mai mici. Privind În urma ei, mi-am dat seama că tocmai văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rămînem aici. Ia-o prin zonă, pe ce traseu dorești. Vreau să văd cum stau lucrurile. Am traversat piața, cu magazinele ei pustii, apoi am trecut pe lîngă port, cu flota lui fantomă de iahturi practic scoase din uz. Am cotit la Întîmplare pe una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-am condus mai departe, traversînd piața către club. O altă mașină coti Înaintea mea și intră pe poartă, parcînd aproape de intrare. Două cupluri de vîrstă mijlocie, Îmbrăcate În costume de tenis apretate și orbitor de albe, ieșiră sprintene din mașină, legănîndu-și rachetele În mîini. — Domnul Prentice? Bună dimineața. Unul dintre bărbați, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care-mi puneau piedică Încă din copilărie și pregătit să mă Înfățișez din nou fără teamă. Drumul de cornișă se bifurca, brațul dinspre plajă ducînd la portul din Estrella de Mar și la barurile și restaurantele din buza apei. Am cotit către Plaza Iglesias și am urcat șoseaua abruptă care ducea spre Clubul Nautico. Undeva deasupra, carcasa mistuită a conacului Hollinger prezida peste Întinderea peninsulei. Un rug de citații nominale arsese Între resturile ei incinerate, un foc iute nutrit cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby Crawford, sprijinindu-i brațul cînd convoiul de vehicule cotea În jurul pieței. Părul blond Îi era acoperit cu petale de trandafir, ca și cămașa neagră din batic, iar pe fața transpirată i se lipiseră confetti argintii, dar era prea Încîntat ca să și le scuture. Cu un zîmbet vast, le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
însă în aceeași clipă mintea ei sesiză cu întârziere ceva ce nu observase când își rotise privirea de jur împrejur: pereții albi erau plini de tablouri. O expoziție de pictură, constatase ea la început, indiferentă, dar, atunci când mintea ei o coti brusc îna poi, își dădu seama că nu erau picturi. Erau crochiuri în cre ion și în cărbune și toate erau portrete. Portrete care, odată ce îți captau atenția, te trăgeau înapoi. Te ademeneau irezistibil. Fata de la recepție se apropie și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să văd dacă mai e cineva În casă, ajung față În față cu puștanul. Îi zic: - Am venit după banii lui Adelin. Blondul face un pas În spate, eu sunt sigur că l-am speriat. Înaintez. El, mergând cu spatele, cotește ușor spre bucătărie. - Am vorbit cu el la telefon. Adineaori am vorbit. - Știm. Îmi place. Am o voce sumbră. - I-am zis să mă mai lase o lună, nu v-a zis c-am vorbit? Ăsta chiar ne crede recuperatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima oară astfel de manifestări din partea aliatului german, în special la cadrele inferioare. Lasă grăbit în urmă forfota obositoare a bulevardului și cotește spre o stradă mai liniștită, cu multe prăvălii mici, înghesuite între case ridicate pe verticală într-un etaj sau două, cu mansardă și lucarne. Fațada unei bodegi, acum închisă, este în lucru și pășește cu grijă printre bucățile de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimeni. Ești singur. Încercasem în mod ridicul să întorc cu mâna mea înapoi această oglindă, dar n-o puteam întoarce, cum nu poți întoarce înapoi un râu al cărui curs ți-a convenit un timp, clar pe urmă el a cotit pe unde nu vrei tu și curge dracului în altă parte... Cotitura asta o făcuse Matilda fără să-mi spună. Mi-o spusese acum, după ce ascultase cu nepăsare târzia mea confesiune. Ce plăcut e totuși când descoperi un adevăr! " Ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și arăta grozav atunci când soarele a apus. Gosseyn urmări cu ochii direcția indicată de deget și văzu că era direcția în care curgea râul. Distanța până la locul arătat era cam de o milă. Acolo, în locul unde râul și valea o coteau la stânga, dispărând din vedere, se afla o zonă întunecată de zăpadă, aparent chiar la marginea râului care dispărea. Să fie fost oare prima locuință care fusese localizată dincolo de curbă? Lua ceva timp să ajungă acolo și să afle. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spună, odată ce fusese stabilit contactul verbal. El intenționase o abordare politicoasă. Concluzia părea să fie că inamicul se aștepta în mod automat la o comportare agresivă - sau, cel puțin, dirijată într-un anumit scop - din partea lui. Pe când gândea astfel, Gosseyn coti la dreapta și continuă să meargă de-a lungul coridorului larg, slab luminat. Cam la 150 de picioare înaintea sa, se vedea o barieră; și probabil, acela va fi momentul adevărului. Bariera se dovedi a fi o ușă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe care o întăream cu sare), „Butoiul cu vin“ (ăsta chiar nu mai avea nevoie de recomandare). Abia după ce coteai de pe Magheru pe Calea Victoriei, veneau numele mari, piesele de rezistență, frecventate doar de profesioniștii drojdiei și-ai etilului: „Cina“ (mese rotunde de tablă, pe care ne înghețau mâinile iarna); „Lido“ (de unde ieșeam cu sticlele ascunse în hanorace) și „Trocadero“ (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
detalii), îi „băga bucăți“ cu ea în cap. Se auzeau plesniturile de deasupra, prin parchet și tavan. Domnul Cocă încasa în tăcere. Atunci era moale, călduț, tocmai bun de bușit; și doamna Cocă știa asta. I-am ocolit cu grijă, cotind după bloc. Cartierul fermenta la locul lui: banal, trist, intact. Nici Sadoveanu nu l-ar fi descris mai bine. Am traversat bulevardul, printre mașini și gură-cască. Le zăreai răsuflările umede, aburi portocalii în lumina stâlpilor. Maria mă ținea de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de metri: veneau echipele cu pickamere, pentru a scoate canalele și gurile de gaz la suprafață. Între timp, străduțele laterale pocneau de gropi, iar șoferii înjurau de mama focului, cu bucșele rupte sau parbrizele împroșcate de criblură. Din Unirii, am cotit la dreapta pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcasem special să dăm noaptea la pompe (scena mai fusese descrisă de cineva). „Uite-acolo, imediat după panou.“ Am încetinit și-am observat un drumeag între două case, chiar la intrarea în sat. L-am ascultat pe Mihnea și-am cotit pe el, convins că nu fac bine. Dar parcă aveam de-ales? „A patra casă, pe stânga. Aia cu gard verde.“ Nu se zărea nici casa, nici gardul, cu-atât mai puțin culoarea. Farurile orbecăiau prin apă și beznă. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesei și mulțimea se înghesuia la cantina de-o sută de metri, în formă de hală vitrată. Am ieșit cu spatele din curte și Mihnea a coborât să închidă poarta. Apoi am luat-o ușor prin mocirla drumului și-am cotit în șoseaua principală. Ceața se înfășura în suluri de vânt și umezeală, iar ploaia nu se mai oprea. Am aprins regulamentar luminile și-am pornit pe banda întâi, constant, fără grabă. Tot drumul până la Neptun am condus în tăcere, ignorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]