991 matches
-
facilitează dezvoltarea unor noi modalități de comunicare, capătă o nouă configurație spațială. Referindu-se la multitudinea consecințelor pe care fenomenul globalizării le produce la nivelul organizațiilor, Întreprinderilor, societății În ansamblu, A. Giddens și W. Hutton (2000) precizează: „Nu există nici un cotlon sau ungher al economiei În care schimbarea sau potențialul să nu se producă, mânat (ă) de tehnologie, piețe și corporații puternice, cu toate consecințele asupra tiparelor de muncă, acestea la rândul lor, reflectându se asupra vieții și relațiilor noastre personale
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
fâșia de control se renova. Timp de câteva săptămâni mama își lăuda băieții față de tata, când aceștia se întorceau din câmp: „Vezi ce băieți harnici și cuminți avem? Și caprele sătule, și pește, și hărmanul măturat, și lemne pregătite pentru cotlon...”. Într-o bună zi, la întoarcere de peste hotar, lui Ionică îi căzu din traistă o știucă chiar pe fâșia de control. Capra, văzându-și iezii, dar și țapul sătul, nu mai doreau să se întoarcă la iarbă. Au încercat să
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
fim de acord cu aprecierea lui B.Russell: Meditațiile au fost scrise la persoana întâia și o lectură empatică a lor îți dă sentimentul că ai întrat în spiritul lui Descartes și că împreună cu el îi cercetezi toate încăperile și cotloanele. Descartes era însă absolut singur cînd și-a început explorarea de sine și nu uită din cînd în cînd să atragă atenția că e vorba de un exercițiu personal. Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
între retorte și alambicuri, iar noaptea între armile și tabele de poziții ale planetelor. Poate mai mult ca oricare țară, Italia a fost inoculată de virusul tuturor practicilor oculte și interzise, iar când Renașterea le-a scos la lumină din cotloanele în care erau ascunse de secole întregi, această parte a Europei a devenit pepiniera de aprovizionare a continentului cu tot felul de doctori ai științelor viitorului. In universități (în special la Bolognia, Padova) catedrele de interpretare a temelor natale erau
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate prea mult de corp, și care ducea de sub un felinar, drept într-un restaurant. Într-una din serile în care ne pregăteam, eu și Andrei, să mergem să mâncăm într-
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. * Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
doar când acești oameni sunt tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce noi nu mai putem vedea: lucruri magice care se-ntâmplă în jur. Trei patru case risipite în cotloanele munților, pe piscuri sau văioage sălbatice ei încă mai trăiesc în locuri de munte unde ca să ajungi trebuie să urci pe poteci de munte de câteva palme, sau să traversezi păduri însingurate și munți nelocuiți „(idem). Un astfel de sat
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
unei construcții ridicate cu mari eforturi personale. Ce și mai ales cine este acest eu de care „se bucură” nu puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
biblioteci private, care mă atrăgeau uneori până la fascinație, dar despre care profesorii noștri sau adulții nu reușeau să-mi spună mare lucru, dacă nu, uneori, să-mi dea chiar false informații, tot astfel, față de acest nou și neinvitat „musafir” al cotloanelor mele psihice nu știam ce „atitudine” să iau. Toate acestea azi Își pierd total din „extravaganță”, iar, după decenii de coexistență cu acest „eu” care, lectorii mei, cel puțin, știu, a luat forme dintre cele mai surprinzătoare și mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile și mai vechi instincte, unele pseudo-calități, cum ar fi naționalismul, bazat nu pe valoare specifică și pe voință tradițională, coumună, ci pe excluderea „celuilalt”! Acest „celălalt” era exclusiv privilegiul Celui din vârf de a statua
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la sacrificarea asumată liber de poet se adaugă sacralizarea pe care vocea maioresciană o anunță. Dar relațiile celor doi, deseori tensionate, merită un examen amănunțit și, negreșit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rîzi dintr-un dinte, cît mai ai, pălărie, coatele au împuns aerul, vin de la muncă, de la oraș! termină sticla, ai băut mai mult decît etnologia, vie cît ruralitatea Dunării, ai băut etiologia, se bea la cîmp cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica la tren, he, he, he! mai aveam și jos un tovarăș, băltește în culturi carbonizate, lumina palidă de ploi fără vreme, imaș, măgarul trage de funie acasă, îi vine stăpîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente academice, și ironii mușcătoare. Călcând pe urmele pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei imagini generice asupra genezei și evoluției meandrice a conștiinței naționale în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios mascate, fante pentru arcași și mai tîrziu pentru flinte, terase pentru butoaiele cu smoală clocotită și o mulțime de mijloace de apărare făceau din apartamentul lui Hans o atracție și un îndemn spre meditație. Apartamentul era amenajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
piatră, acoperit cu un strat subțire de pămînt. Suficient însă pentru a crește iarbă și alte buruieni și chiar pentru pomi contorsionați ca într-un peisaj japonez. Se săpa în piatră și se adăugau pereți din aceeași piatră, se creau cotloane, nișe și cămări ascunse, se ciopleau scări și mici tunele. Este imposibil să desenezi aceste încăperi, scări și nișe care se situau la înălțimi diferite și care nu respectau decît legea utilității maxime. Cu certitudine că unele comodități au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează din nou la hîrjoa nă. Chelul are de scociorît prin alte cotloane de prin nas și tot mai face biluțe. Ochelaristul miroase și el tot mai des excavațiile făcute cu urechea ochelarilor. Se pare că este mulțumit de miros și insistă și-n cealaltă ureche. Tipa cu celularul vorbește și tună împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a tocit coatele și și-a mâncat tinerețile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic - îmi spun. Insul a făcut, totuși, de bine, de rău, un efort. Și, decât să nu știi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În creația spirituală față de aceea biologică, era să spun procreație, În orientarea spre hrană, sursa de energie, nu spre cotlonul În care zac deșeurile - sumețindu-i negentropia deci, l’a expus, așa cum se Întâmplă cu orice e negentropic Într’o lume entropică ca a noastră, riscului dar l’a și putut Împodobi. Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energia. Dar nu din planetă, lipsită de energie compatibilă biologic, ci din exterior, din Soare. Și avem „specialiști“ În a capta această energie, plantele, imobile și veșnic expuse Soarelui, alții În a o transporta În cele mai neașteptate și Întunecoase cotloane, animalele atât de mobile, alții care să facă curățenie, debarasând arena de victime și de gunoaie. Adică, În termeni ecologici, producători primari, consumatori și descompunători. Care, tustrei, Încheie un contract atât de ferm Încât unul - oricare - de-ar părăsi Înțelegerea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e, În acest caz, glontele care nimerește un ostaș În plin atac, respectiv pe unul legat de stâlp. Uneori, pisica mai și pierde. Un șoarece, de exemplu, cu care s’a jucat prea mult. Fără șanse, acela va muri În cotlonul În care s’a ascuns, devenind hrană pentru vietăți saprofage sau necrofage care nici vânători nu pot fi, dar nici coprofagi, căutând excrementele bine ascunse ale pisicii. Așa, istețimea devine chiar generozitate... Ei, apropiem de noi o pisică? Putem Învăța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conveneau - pentru pază sau asmuțirea Împotriva vecinului. Alt caracter - obediența - v’a convenit de asemenea: poate fi dresat... Păcat că toate acestea: calitățile lui, foloase pentru voi, ca și dorința lui - oleacă de mâncare, obținută astfel mai ușor și un cotlon, chiar dacă condiționat de lanț - n’au fost autentificate de notar. Voi n’aveați nici un interes, iar el nu credea că sunteți atâta de parșivi. Doare? N’ar trebui căci, În momentul În care v’ați izolat În apartamente și „locuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sură două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scufundări în neant. Este o diferență ca de la cer la pământ între atitudinile care vor urma de aici înainte și ceea ce a fost până acum; căci una este să te închini l-amanta [...] de lemn,/ În sfânta mănăstire,/ Într-un cotlon de sobă156, aruncată în foc pentru că nu-ți răspunde, și cu totul altceva să tânjești la o oră de iubire 157. În prima atitudine, era o simplă imitație nevinovată de copil, în a doua, credința că fata întâlnită în paradisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]