1,476 matches
-
reeducare”, în fapt de schimbare a atitudinii celor închiși față de comunism, au fost și conferințele despre realizările regimului, ținute de Burada și de un anume Ion Antonescu, declarat comunist încă din ilegalitate. Acesta din urmă era poreclit de elevi „moș Cozonac”, pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: „Tlăiască paltidu’ comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!”. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost și conferințele despre realizările regimului, ținute de Burada și de un anume Ion Antonescu, declarat comunist încă din ilegalitate. Acesta din urmă era poreclit de elevi „moș Cozonac”, pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: „Tlăiască paltidu’ comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!”. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!”, întrucât
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii cei mici. Nunta ieșise în uliță și bucătăresele aduseră cozonacii. Rupându-i bucăți, îi azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta ce facem, o mâncăm ? însoțită de nași și domnișoarele de onoare, mireasa aduse de la fântână o găleată cu apă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de parcă le-ar fi spus celor patru: „Îndrăzniți numai, că am eu ac de cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit. Drept răsplată Sorin și Sorina i-au dat toate bunătățile pe care le-au avut la îndemână: și cozonac, și cornulețe cu magiun, și clătite, și bomboane. După ce s-a ospătat bine, sărmanului Cuțulache nici prin cap nu-i trecea cât avea el să pătimească din această pricină; l-a apucat o sete cumplită; cu cât bea mai multă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ajută la nevoie nu-nseamnă că-ți e prieten? Iar prietenia trebuie răsplătită. Și-apoi, nu-ți face griji: de fiecare dată când îi ducem lui ceva, avem grijă să vedem și noi cât de bune sunt. Cornulețele, clătitele sau cozonacul sunt minunate, bunică, sărutăm mâinile care le-a făcut. Pe lângă faptul că păzește, cu mare grijă, ograda, Cuțulache îl ajută pe bunicul. Foarte mult, chiar. De exemplu, primăvara, când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
una și bună: întâi la masă, apoi la ohihnă. După ciorba cea gustoasă și aromată și după tocănița pe care nimeni altcineva nu poate s o facă mai bună decât bunica, Sorin și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gustoasă și aromată și după tocănița pe care nimeni altcineva nu poate s o facă mai bună decât bunica, Sorin și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bage mințile În cap și să scoată răul din mine cu bătaia. Ce noroc pe capul meu să o am În continuare drept lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a Încercat să-mi modeleze spiritul frământându-l ca pe un aluat pentru cozonaci. Și cu cât Încerca mai tare, cu atât eu semănam mai mult cu mama mea, sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu suficientă plăcere, stomacul nu mi-l puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această femeie că am să vin? Avea darul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această femeie că am să vin? Avea darul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăiat o vacă și i-a trimis și lui Pearl, în josul râului, mai multe bucăți de carne pentru friptură. În prima zi a fiecărei luni, Helena se înființa în pragul lui Pearl, cu canadiana rusească înfășurată în jurul trupului, cu un cozonac în brațe și un set de reviste de modă minunat de ridicole. Când ea și Pearl se așezau la masă să-și bea cafeaua, Helena repeta ceea ce spunea ea întotdeauna. Ceea ce spuneau toate. M-am măritat mai mult cu râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ani, tata, însărcinat cu aprovizionarea subterană, a intrat pe ușa din dos la Hotel Rusca. Avea pile. Era comandantul regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de protest. A zvârlit papucul în imaginea din televizor, fix peste gura tovarășului. Acest gest îl făcea să se simtă mai om sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu au venit. Apoi a trebuit să hotărăsc ce mâncăm, ce bem, fiind așa de mixați în puteri. Până la urmă am avut și Falafel, și salate, somon, humus, curcan, cașcaval, plăcinte cu spanac, avocado, guacamole, struguri cu brânzeturi franțuzești, baclava, cozonac, vinuri, sucuri naturale, bere. Adică, de toate și frumos, fără frustrații în afară de împrumuturi de tacâmuri de la eterna și solidara Adriana, căreia îi datorez patul în care dorm, vasele din care mănânc, televizorul mititel și, mai presus de toate, capacitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor și privind pe geam la zarzării cei strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
borta goală. Dimineața se apropie totuși cu răcoare și cu senzația de foame mult sporită. ...spre dimineață mi-am schimbat cămașa și m-am spălat și pe urmă, gospodina la care eram cantonat mi-a dat o bucată mică de cozonac și o bucată mică de brânză amestecată cu zahăr. Minuția cu care el inventariază și cântărește fiecare dar, adjectivul „mică“ pus de două ori lângă bucată - deși e vorba de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]