1,606 matches
-
la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
literatura și mi se face scârbă. Aș vrea să fiu agricultor sau delincvent sau toxicoman sau predicator și să mi se rupă. Azi am (pre)simțit de câteva ori poemul, dar l-am lăsat să scâncească-n creieri, întârziind, la crâșmă, cu prietenii". Sarcasmul explodează peste câteva pagini și rezultatul ar fi fost notabil dacă autorul ar fi renunțat la inflexiunile facil-publicistice: "îi înțeleg i-am înțeles totdeauna pe aceia care/ cu inima curată și înăuntrul propriei limbi/ își detestă poeții
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
educația sentimentală", boema, slujbele, "iubitele", colegii, prietenii. Pentru a defini "ideea de Bacău" și pe cea de "provincie", de pildă, am cercetat, în arhive, istoria locală, mișcarea populației, instituțiile administrative și culturale, bisericile, cazărmile, străzile, cinematografele, grădina publică, muzica militară, crîșmele, iarmaroacele, cimitirele, calamitățile (inundații, incendii), starea sanitară, iluminatul public etc." E, cum se vede, un program vast, de întinsă anvergură. Și lucrurile se opresc, în acest prim volum al biografiei lui Bacovia, cam pe la momentul 1928, cînd s-a petrecut
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
Munceam pentru un ideal, discutam și beam"). Neasimilabil, n-a făcut purici nici în cercul de la Literatorul, nici în cel de la Vieața Nouă. Nu era, observă biograful său un cenaclist adevărat. S-a complăcut în atmosfera birturilor, tavernelor, grădinilor, mustăriilor, crîșmelor cu lăutari, tratîndu-se cu vin (nu și cu bere). Devenise, cum îl conduceau predispozițiile, un boem greu de adunat acasă. Îi plăcea și novitala care era, atunci, cinematograful, frecventat și în Capitală și la Iași, ca și teatrul. Și, cum
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
câte o imagine, așa-zicând, vectorială, intențională, vrând să fie ironic, arătând că își calculează efectul. Rezultatul este fie un hai-ku cu skepsis, în genul glumițelor lirice gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
pânze multicolore, asemănătoare călătoriei lui Pantagruel. Oferim cititorului român povestirea de față, din volumul Opera celor trei cerșetori, prefațat de Vasili Aksionov. Omul de litere Gdov a ieșit de la restaurantul "Bavaria" către ora unu noaptea. Regretând că nu luase de la crâșmă o scobitoare, își vârî degetul în gură pentru a se scobi între dinți după o cină copioasă, din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
-le că protestează față de o lege (noul Cod al Muncii) care îi apără. "Îl apară pe cel care muncește și îi spune celui care a lenevit că s-a terminat. Nu mai stai de la 10.00 până la 13.00 în crâșmă și la 14.00 ești obosit și ai 25 de ani. Te duci la muncă! Și vine cel care muncește și îl susține pe cel care stă și bea în crâșmă. Eu nu înțeleg lucrurile acestea", a spus Ioan Botiș
Botiş: Din buzunarul celor care muncesc se duc bani către cei care nu muncesc prin 202 canale () [Corola-journal/Journalistic/26970_a_28295]
-
mai stai de la 10.00 până la 13.00 în crâșmă și la 14.00 ești obosit și ai 25 de ani. Te duci la muncă! Și vine cel care muncește și îl susține pe cel care stă și bea în crâșmă. Eu nu înțeleg lucrurile acestea", a spus Ioan Botiș. În opinia acestuia, dacă nu ar fi încurajată munca România s-ar întoarce în comuna primitivă. Ministrul le-a atras atenția oamenilor de afaceri cu care s-a întâlnit asupra competiției
Botiş: Din buzunarul celor care muncesc se duc bani către cei care nu muncesc prin 202 canale () [Corola-journal/Journalistic/26970_a_28295]
-
războiului ruso-turc. Se zice că pe atunci locuitorii din zonă aveau două oiști la car, ca să schimbe cât mai repede direcția de fugă. Fugind astfel, băjenarii au găsit un loc de popas în marginea pădurii numită Braniștea lui Nășoi, lângă crâșma lui Turiță. Împreună cu Mușat au mai venit încă șase moși de legendă, considerați întemeietorii satului Covei, și anume Durlea, Iordache, zis Geică, moș Ștefan, Barbu Busuioc, Marcu Vâlcan și Mărin Sclipcea.Numele de familie ale acestora se mai întâlnesc și
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
așa cum ar fi jocul de table, canasta sau țintarul. Care va să zică, nu profesioniștii scrisului, ai scenei sau ai culorii aveau vreo legătură cu energiile creatoare ale poporului, ci poporul însuși rezolva această problemă după ce ieșea din schimb, din șut sau din crîșmă. În pauza dintre mese ori în așteptarea tacîmurilor de pește, pe la cozile ce deveniseră și ele una dintre cele mai serioase instituții naționale. După aceste experiențe, pe jumătate dramatice, pe jumătate hilare, de pe vremea cînd arta se făcea în fabrică
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
spațiul deschis destramă. Cel mai "casnic" dintre junimiști e, de departe, Slavici. Ideea de comunitate, de spațiu cu reguli și cu îngrădiri pe care o transmite nu poate exista în afara casei, care-și păstrează funcțiile și cînd e transformată în crîșmă, spațiu al tuturor libertăților. Casa și generațiile care cresc în ea formează o "celulă" din care se construiește lumea satului, cu gospodarii și nelegiuții ei. Respectiv, cei în stare să-și ridice o casă, și cei care n-au. Pe
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
ci felul cum este ea prezentată, ca și ritualul mesei luate, plus rugăciunea... pîinea noastră cea de toate zilele... Întîi, apropiindu-mă de ușă birtului, - era pe la orele prînzului - auzisem de-afară niște zbierete puternice în interiorul localului. Normal. Nu-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra ușii. Care trebuia să sune, - acela era rolul său, să sune - dar care înțepenise și el o dată cu aerul crâșmei, prefăcut într-un uragan... Dar Budapesta mea este ultima văzută, în vara lui 2005. Ședeam la un hotel central împreună cu o familie de români, care vedeau prima dată orașul. "Mai lasă-mă, nene, să-l mai văd o dată" - îmi ceruse
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
electric și tramvai; Mehala se învecina cu Pădurea Cioca (cea plină de ciori), dar și cu splendidul conac Fântâna Pașei, care, între 1732 - 1740 devenea lazaret pentru bolnavii de ciumă și, mai apoi depozit pentru gogoșile viermilor de mătase și ... crâșmă. Economia, cultura, bisericile, podurile, sănătatea și arhitectura exterioară și interioară a orașului își au, fiecare, povestea de privit și de citit. În 256 de pagini, albumul găsește cuvânt pentru tot ce vibrează în acest burg viu, aer de metropolă și
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
cu pașii-i Își netezește părul cu mâna-automată Și pune-o placă la gramofon Cântecul ăsta a trecut pe lângă mine, plutind pe ape' Și-n lungul Strand-ului, în sus pe Queen Victoria Street O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
norii de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e fata din aburi de rachiu, Galateea crîșmarului, limpede, neștiutoare, din furtuna dedicată lui Tașcu Gheorghiu. După șapte ani de tăcere, tăcerea războiului, iese la iveală Femeia de aer, o demonstrație de iluzionism și un cîntec de dragoste. O
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
provenind de la universități de mare prestigiu. Pervertirea valorilor, iresponsabilitatea și incompetența s-au impus, ce e drept, cu binecuvântarea, directă sau indirectă, a multora dintre români. Și nu mă gândesc doar la semi-analfabetul pentru care forma supremă de socializare e crâșma sordidă de cartier și rafinamentul în materie de băutură tescovina. Mă refer la așa-numita elită culturală, la artiștii și creatorii ce constituie mândria oricărei națiuni. Or, bătălia respingătoare pentru ordine și medalii, înghesuiala jenantă la finanțări acordate de ciocoimea
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
și Bidigaie. Deși, la prima vedere, fac parte din lumi diferite, clienții lui Bicuță vorbesc aceeași limbă a oamenilor dispuși să piardă câteva ore pe zi discutând, cu un pahar în mână, nimicuri mai mult sau mai puțin hazlii. La crâșmă, timpul se dilată, nimeni nu este presat de obligații urgente, fiecare poate să asculte până la capăt povestea celuilalt. Excelentă este introducerea în scenă a personajelor. În loc de multe cuvinte explicative, Liviu Nanu reproduce foaia din caietul de datorii ținut de Bicuță
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
Cu zâmbetul pe buze, într-o stare de permanentă bună-dispoziție, printre anecdote și farse făcute prietenilor de pahar, sunt rostite adevăruri grave sau dintre cele rostite la colț de stradă, știute de toată lumea, dar greu de probat. Din discuțiile de la crâșma lui Bicuță nu puteau să lipsească subiectele politice. La fotbal și la politică se pricepe toată lumea (nici nu e greu în condițiile în care presa cotidiană, emisiunile informative ale posturilor de radio și televiziune, puzderia de talk-show-uri cu specialiști apăruți
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
îndîrjirea tulpinii de grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul meu Ioachim și le strigă celor de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim. Iar și iar" (ibidem). Grație alcoolului vizionar dilatat (Stelaru: "Șapte Două elemente domină această producție tenebroasă, izvorîtă parcă din pana unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
modernizare. Tonul este cu totul diferit de, bunăoară, Bucureștii ce se duc, și Bacalbașa are și de ce să fie un susținător al transformărilor. Găsise, ca tânăr licean la Sf. Sava, un oraș nerânduit, fără marile hoteluri, fără magazine, cu niște crâșme insalubre în loc de restaurante, fără locuri de promenadă, fără piețe. Vede, sub ochii lui, cum toate se fac și toate se schimbă. Mai puțin sărbătorile și firea oamenilor. Însă tipurile bucureștene care odinioară colorau o lume mult mai mică, cvasi-rurală, redusă
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
este și un splendid poem din volumul Porcec (1996), în care tragicul ia parcă pe nesimțite locul comicului grotesc. Iată numai strofele de început și de final, cu regretul de a nu-l putea cita in integrum: „peste drum de crîșma unde stau și beau/ e biserica. eu și părintele ne pîndim de mulți ani./ aș vrea să-l slujesc și eu pe dumnezeu dar mi-e teamă./ ar vrea și el să bea cu mine dar n-are curajul.// atunci
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]