1,043 matches
-
o dobândă de 1000/100! Tot șmecherul de la „centru” a mai propus „...să se înscrie și o femeie sau 2 în celulă” și a reamintit „tovarășilor de luptă proletară” de la Moara Domnească despre: „...înființarea Comperativei”. Acestea au fost doar două crâmpeie din viața de atunci a locuitorilor din Moara Domnească dar mă miră faptul că prin aceste procese verbale nu se sufla o vorbă despre i a Dacă Postul de jandarmi Valea Rea (Văleni) era subordonat Sectorului de jandarmi Codăiești, atunci
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
rândurile cărții aleargă năvalnic, căci este desfășurată cronica acelei perioade înnegurate, începută la sfârșitul celui De-al Doilea Război și culminată cu instaurarea regimului proletar și urmările sale nocive. Multiple ipostaze apar înaintea noastră, ilustrând vremuri de tristă amintire, precum crâmpeie veridice din viața evreilor din Vaslui și Huși și contribuția unora dintre ei la „ungerea” noului regim comunist și la întâmpinarea armatelor sovietice, ajunse degrabă pe aici, încă din după-amiaza zilei de 22 august 1944. A urmat repatrierea în URSS
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
din sudul țării, canapeaua ,,Biedermeier românesc" acoperită cu o scoarță cu motive naționale (de asemenea, lucrată manual), lada de zestre (de secol XIX), sobița portabilă care se utiliza atât pentru încălzirea cât și pentru iluminarea iatacurilor de odinioară tot atâtea crâmpeie apte să glăsuiască despre acest mare patriot și cărturar român. Mulți vizitatori, în special cei foarte tineri, află abia acum despre talentul de pictor al lui Gheorghe Asachi, admirând tabloul ,,Cap de bărbat" (ulei/carton). Sunt expuse, de asemenea, volume
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
neliniști, m-am hotărât să Întrerup pentru o vreme lucrul la un roman, ce-l numisem pentru Început Singuraticul, În care Îmi propusesem să răscolesc zone abisale ale psihicului uman, ecouri ce vin de dincolo, pentru a lăsa gălăuțenilor câteva crâmpeie din epopeea Înaintașilor, despre care, după știința mea, au rămas atât de puține mărturii, atât despre ei cât și despre fostul sat Gălăuțaș, parte din el aparținând comunei Subcetate, parte Topliței. Despre acest sat, mă Întreb adesea dacă a fost
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca „pielea ambițiilor” să nu se „Oățească”, „dintele vanităților” să nu ne-mpungă, solzii nebuniei Vă nu devină strălucitori. Să rămânem... cum spun filosofii... „salcie plângătoare”, „înger căzut”, „crâmpei de dumnezeire arestată în închisoarea trupului...” (Crocodilii) Ileana Mălănciou Spasmele durerii „umblam prin cerul gol la fel ca pe pământ / nu mai știam de nimeni uitasem cine sunt...” (Ileana Mălăncioiu) învolburate-s, Doamne, zbaterile neputinței mele! Privesc tăcut cum cea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se deșiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, și niște sobițe prăpădite, coșcovite pe dinăuntru, cu ușile stricate și cu mînerele de lemn arse tăciune. H. de Balzac, Moș Goriot, p.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
joi, 15 octombrie 2009: MERIDIANUL (Vaslui Bârlad) Axă Cultural Informațională, O carte document de istorie culturală, sâmbătă, 10 oct. 2009, Bârlad „Bibliotecă”, pag. 9. Mihaela Zărnescu (Apariție editorială), Ziarul Monitorul de Vaslui, vineri, 21 august 2009, nr. 2020 (4001): „Un crâmpei de monografie”, pag. 10. Lucian Vasiliu, Ziarul Lumina, Iași, marți, 11 decembrie 2007: Luminați-vă fața: Imagine, sunet, carte (TVV 15). Ion N. Oprea Iași, LOHANUL, revistă cultural științifică, 88 pag., fondator Vicu Merlan, an III, nr. 4 (10), noiembrie
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
reper semnificativ în calculele imaginare și mereu riscante ale Vitoriei. Ea începe să fie indiferentă la sfaturile binevoitoare ale interlocutorilor și să asculte tot mai intens de vocile interioare, să-l cheme în gînd pe Nechifor-Gheorghiță, improvizînd „împreună” cîte un crîmpei de dialog. Asta se întîmpla în momentele de singurătate, de criză lăuntrică și de insomnie: „- Gheorghiță, șopti ea asupra vedeniei, să-mi răspunzi dacă ești cu alta. Flăcăul se răsuci și deschise ochii. -Ai spus ceva, mămucă? -N-am spus nimic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
peștii cei mari. Am ajuns și la groapa cu somni uriași. Apa era liniștită, doar vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare cu momeala din carne pentru somnul cel uriaș care l-a tras la fund? Posibil, părea veche. - De atunci, de la întâmplarea cu înecatul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Alexandru Vlahuță descrie prin imagini vizuale sugestive una „din cele mai frumoase biserici ale Răsăritului” În lecția Pe Argeș În jos. Prin imagini sensibile Delta Dunării este adusă În luminile rampei de Marin Sorescu. Citind și recitind lecția, vizualizez acele crâmpeie din natură ca și cum s-ar derula ca un film În fața noastră. " Fiecare timp este În drept să aibă istoria lui ", spunea A.D. Xenopol. Elevii sunt cei care ar trebui să fie beneficiarii cunoașterii pe care n-o poate realiza decât
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
este o forță fizică cosmică. Ipoteza a fost preluată de Kepler care a încercat să explice cu ajutorul ei legile pe care le-a stabilit. Cei doi nu au deosebit atracția magnetică de cea gravitațională, dar au deschis drumul spre aceasta. Crâmpeie din lunga poveste a atomului Din cele mai vechi timpuri s-a pus problema structurii materiei. Fără posibilități de investigare adecvate, s-a presupus doar existența unor entități (elemente) primordiale, care prin asamblare, să conducă la diversitatea materiei, dar, în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
unul din cele mai întinse masive forestiere, cunoscut sub numele de masivul forestier Dealu Mare - Hârlău - Tudora. În timp, și asupra acestui masiv acțiunea omului se face simțită din ce în ce mai vizibil prin tăieri neraționale și substituiri. În vederea păstrării celor mai autentice crâmpeie din aceste păduri s-au constituit un număr de trei rezervații naturale: Humosu, Tudora și Vorona. Rezervația forestieră și botanică Vorona este situată în partea nord-estică a masivului păduros Dealu Mare - Tudora, la circa 1 km de localitatea Vorona, în
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
universală. De la renumitele statui ale lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt și Vaslui și la locul legendar al Movilei lui Burcel, la Casele memoriale Cuza, Sturdza, Emil Racoviță și conacele boierești de la Solești și Pribești ai posibilitatea să revezi crâmpeie din istoria plămădită a acestui colț de țară al Vasluiului, dar și să te minunezi în fața unor „bijuterii arhitectonice” religioase ca cele de la Florești, Pârvești, Dragomirești, Moreni, Bujoreni sau Grăjdeni. Iată, deci, o lecție de istorie scrisă de ULICA GHERGHE
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
elevilor din ciclul primar, cadrelor didactice și tuturor celor interesați să afle despre luptele și legendele acestor meleaguri, pentru că: Iată câteva motive, care, fiind susținute de focul nestins al pasiunii pentru istorie, te determină să aduni într-o lucrare câteva crâmpeie din trecutul glorios al înaintașilor care au trăit pe aceste meleaguri... Autoarea JUDEȚUL VASLUI PĂMÂNT DE LEGENDĂ ȘI ISTORIE Străveche vatră de cultură și civilizație românească, județul Vaslui cuprinde într-un cadru variat,brăzdat de apele Prutului și Bârladului, meleaguri
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
rămase în picioare câteva clipe, așteptând bănuitor, apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca și când încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. În sfârșit, brusc, fără nici o trecere, apăru iarăși gândul roșu că un noaptea aceasta trebuie să plece, și iarăși zigzăguind în vălmășagul altor mii de crâmpeie nelămurite. Acuma însă toate parcă erau strânse în cleștele fierbinte al unei păreri de rău usturătoare. Simțea că încă n-a adormit. I se părea că vremea s-a oprit în loc ca un ceasornic stricat și de aceea nu poate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fund apăru doamna Bologa, în capul gol, cu fața albă ca hârtia, uitîndu-se parcă n-ar fi îndrăznit să dea crezământ ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: ― O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să apară în ochii părinților, poate tocmai fiindcă e sigur de iertarea greșelilor. Vru să se ferească și acuma, închise pleoapele, dar atunci întrebarea îi aprinse în suflet o flacără albă, în jurul căreia se înșiruiră toate gândurile vieții lui, de la crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare cu grade și cu crâmpeie de amintiri, care de care mai neînsemnate. Apoi uită ce vrea cu ofițerii și-și aduse aminte de Ilona și de spânzurații de pe marginea șoselei, însă numai sub chipul unei păreri de rău ciudate: " Acuma nici nu vom trece pe dinaintea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o oră a trecut de când sunt aici... Dacă va trece vremea tot așa de încet, am să-mi pierd mințile!" Sări jos și începu să umble de ici-colo, încercînd să-și lămurească deplin situația. În creieri i se frământau numai crâmpeie de gânduri, dar inima îi tremura de frică și tulburare. Avea acuma intuiția că îl așteaptă ceva îngrozitor, ceva ce îi amenință însăși temelia ființei... Se opri în dosul ușii, cu ochii în gol, și deodată îi răsări creanga groasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și i se părea că plutește în aer, ca în vis. În aceeași vreme zise iarăși preotului, care-i ținea crucea în față: ― Iartă-mă, Constantine, că din pricina mea trebuie să te obosești atâta... atâta... Drept răspuns, Boteanu murmură un crâmpei de rugăciune. Apostol nu înțelegea nimic, voia să-l întrebe ce zice, dar ținutul necunoscut îl necăjea atât de rău, că uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe un drum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cine să se sfătuiască sau cine i-ar putea da răspuns la asemenea întrebări chinuitoare și noi? Dacă ar fi acum în Atlantida, poate că numai Marele Preot ar fi în stare să găsească în mintea lui adâncă măcar un crâmpei de lămurire. Pe când aici... Să încerce oare să-i vorbească lui Tefnaht? Slujitorul Zeului Puterii cunoștea stelele cerești și lucrurile pământești destul de bine, chiar dacă îndeletnicirea lui era mai mult cunoașterea neamurilor și a bogățiilor lumii. Oricum, pentru cercetarea, dacă nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru dumnezeiescul lor Hapi: Când se revarsă Hapi, sclipește pământul. Pe toți oamenii i-a cuprins bucuria. Toate spinările se zguduie întruna de râs Și toți dinții mestecă hrana. Iahuben asculta vrăjit aceste cântece. Dintr-unul i-a rămas un crâmpei în minte și acum îl mormăia singur, în graiul din Ta Kemet, așa cum era făcut cântecul. Graiul din Ta Kemet nu era mult deosebit de cel atlant, totuși în cântec Iahuben nu-l înțelegea tot dintr-o dată. Într-o zi, spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i tremure. Ființa aceea, îmbrăcată cu o haină argintie ca dintr-un fel ciudat de mătase, îi zâmbea. Auta se uită mai bine: da, era sau cel puțin părea zâmbet. Hainele erau cu totul închise, nelăsând să se vadă nici un crâmpei de trup, de la gât până la glezne. Dar se vedea că sunt haine. Încălțămintea părea mai groasă, însă avea aceeași culoare. Ființa străină care-i ajungea sclavului numai până la umăr avea nu cap de cleștar, cum povestise țăranul, ci un cap
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și, tulburat, o scăpă. Se făcu palid și nu îndrăzni să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]