1,052 matches
-
apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se trezise pe faleză. Veneau spre el vocile sătenilor cântând un descântec de vindecare. Ei povesteau cum marele Ocean Indian se pregătea să atingă picioarele sfinte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Noi suntem adunați În jurul CARPAȚILOR, munți mândri și vii, munții care ne dau, de când ne știm, tot ce ne trebuie pentru viață și pentru ocrotirea ei. De ce, de atâția ani, Îi negați?! Balcanii Încep dincolo de Dunăre, n-avem nici măcar un crâmpei din ei pe pământ românesc. Respectați Carpații În care trăiți din care vă trageți seva și ei vă vor ajuta. Și nu mai acceptați orice vă vâră pe gât alții, pentru că o să vă Înecați Într-o zi și nici n-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
E drept că și mediul pușcăriei, unde găseai tunați și adunați, te ajuta să treci barierele sociale care despart oamenii în viața lor obișnuită. Și cum, vrând-nevrând, am ajuns martorul privilegiat al unei epoci, m-am apucat să adun câteva crâmpeie din acel fel de viață, amestecat, liber, constrâns, și totuși plin de flacără... La Uranus, în perioada de anchetă, am dat în prima mea celulă peste Mircea Rațiu, din lotul bridgiștilor - un om vorbăreț, fără caracter, care se întorcea de la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ea o lume „înconjurătoare“. Când o numim „înconjurătoare“ însă, facem abstracție de noi înșine, ne excludem din ea, deși ne aflăm în centrul ei. Și astfel culegem din ea tot ce ne este exterior. Și culegem din ea impresii, scene, crâmpeie, secvențe vizuale. Ne lăsăm în voia acestor impresii fără să avem un criteriu bine definit de selectare a acestor impresii. Totuși, unele ne impresionează mai mult decât altele, astfel încât exteriorul în care ne mișcăm nu ne este chiar așa de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Teona stă la baza multora din personajele tale feminine. Și chiar dacă n-ai mai văzut-o de cînd a plecat, am simțit mereu că mă înșeli cu ea; altfel, nu la modul vulgar... Ce faci?! a izbucnit Mihai într-un crîmpei de rîs involuntar. Citezi din ultima mea carte? Vorbele sînt ale unui personaj dincolo de care m-am recunoscut. Nu roz și frumos, cum și l-ar dori o gîndire mai puțin dezvoltată, dar nici odios ca să-mi fie rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Teatrale Bucovina), Mircea Pietrariu - amfitrion, director Shopping City, Angela Zarojanu - subprefect, Viorel Seredenciuc - viceprimar, caricaturist Mihai Pânzaru - PIM, profesor Romeo Istrate, profesor Costică Ungureanu - BOX. Maestre Ștefan Petrescu, ... vă mulțumim că ne dăruiți, cu mijloacele sensibile ale Artei, clipe și crâmpeie de frumuseți nepieritoare. Să aveți sănătate și putere de muncă într-o viață frumoasă și îndelungă ! Vă mulțumim din tot sufletul, Maestre Petrescu, că, precum Domnia voastră, și viața noastră cea de toate zilele, adesea asaltată de încercări iluzii și provocări
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei ca un crîmpei de vis. Clara se retrase cîțiva pași și Îmi Întinse hainele pe care le ținea sub brațul stîng. — Unchiu-meu mi-a dat costumul ăsta al lui ca să ți-l pui. E de cînd era tînăr. Zice că ai crescut tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
palidă, deși vocea îi era tot scăzută. Valetul îl urmărea cu un interes plin de simpatie, încât s-ar fi părut că nu vrea să-i scape nimic; poate că și el era un om cu imaginație și cu un crâmpei de gândire. — Bine măcar că nu se chinuiește mult când îi zboară capul, spuse el. — Știi ceva? continuă prințul cu înflăcărare. Uite, ai remarcat acest lucru, pe care, ca și dumneata, îl remarcă toți, iar mașinăria, ghilotina tocmai pentru asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
propriul chip în pragul morții, oare tot așa ar fi urcat pe cruce și ar fi murit tot așa ca acum? Și întrebarea îți încolțește fără voie în minte, atunci când privești tabloul. Toate acestea mi s-au năzărit și mie, crâmpeie, poate într-adevăr printre momentele de delir, uneori chiar în imagini, după plecarea lui Kolea, și au ținut vreo oră și jumătate. Mi s-o fi năzărit oare în imagini ceea ce nu are chip? Dar din când în când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am găsit nici un buzunar care să nu fie spart. O batistă albastră, în carouri, din bumbac, într-o stare mizerabilă. Am găsit chiar și o scrisorică de amor, de la o cameristă, care-i cerea bani și-l amenința, precum și crâmpeie din foiletonul pe care îl știți. Generalul a decis că e nevinovat. Pentru ca să ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri la urechi până acum. Își încrețește fruntea, încordat. Nu, răspunsul se află cu siguranță dincolo de viața socială a Curții. — N-are nici un rost să cazi pradă mâniei... Nici n-ar avea de ce. Îl va pune însă pe Ianuarius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori că nu-i stă în putere să provoace nimic. Nici o revelație. Nici o viziune sau vis. E la discreția unor forțe necunoscute care se dezlănțuie când vor. În ea, în jur. În mintea și în corpul ei. Atunci aude voci, crâmpeie de fraze, vede figuri cunos cute sau pe care nu le-a întâlnit încă. De multe ori nu înțelege ce înseamnă. Nici dacă este vorba de prezent, trecut ori viitor. Cel mai rău e când nimic nu pare să aibă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
părea a fi vin; nu era rea, mirosea a lichior slab vechi, dar era cu siguranță alcoolică. Probabil conținea ceva: Începu să mi se Învârtă capul. În jurul meu se Înghesuiau facies hermeticae alături de chipuri severe de prefecți la pensie; surprindeam crâmpeie de conversație... „În primul stadiu ar trebui să reușești să comunici cu alte minți, apoi să proiectezi În alte ființe gânduri și imagini, să dăruiești locurilor stări emotive, să capeți autoritate asupra regnului animal. Într-un al treilea timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
altitudini între 225 și 400 metri. Platforma structurală principală se desfășoară la nord de Ruginoasa, între localitățile Vascani, Hărmănești, Todirești, Stroești, cu înălțimi de 370-400 metri. După V. Tufescu (1937), acest platou neted numit “Platforma structurală Broscăria-Laiu” este un “ciudat crâmpei de câmpie înaltă”. În apropiere, la vest și sudvest de Hârlău, tot ca o câmpie de o perfectă netezime, se desfășoară “Platforma structurală Sângeap”, aflată la 400 metri altitudine absolută. Versanții (mai ales cuestele) cu pante care depășesc 5° sunt
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Numai dacă i-ar fi readus pe băieți la viață! Numai să fi existat o punte peste prăpastia care se deschisese între el și lume. Dar el preferă să ridice zidul. Așeză cărămidă peste cărămidă, închizând etanș între ele, ultimele crâmpeie ale virtuții sale, o vrabie într-o eprubetă de sticlă, bătând din aripi în timp ce aerul era scos afară. A simțit că nu are altă opțiune. Zidul le-a dat celor doi Macfarlane un fel de echilibru, lăsându-i lui Elspeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii și se lăsă purtată pe aripile vântului tomnatic. În zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească puțin. Îi reveniră în minte doar câteva crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rămase în picioare câteva clipe, așteptând bănuitor, apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca și când încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. În sfârșit, brusc, fără nici o trecere, apăru iarăși gândul roșu că un noaptea aceasta trebuie să plece, și iarăși zigzăguind în vălmășagul altor mii de crâmpeie nelămurite. Acuma însă toate parcă erau strânse în cleștele fierbinte al unei păreri de rău usturătoare. Simțea că încă n-a adormit. I se părea că vremea s-a oprit în loc ca un ceasornic stricat și de aceea nu poate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fund apăru doamna Bologa, în capul gol, cu fața albă ca hârtia, uitîndu-se parcă n-ar fi îndrăznit să dea crezământ ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: ― O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să apară în ochii părinților, poate tocmai fiindcă e sigur de iertarea greșelilor. Vru să se ferească și acuma, închise pleoapele, dar atunci întrebarea îi aprinse în suflet o flacără albă, în jurul căreia se înșiruiră toate gândurile vieții lui, de la crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare cu grade și cu crâmpeie de amintiri, care de care mai neînsemnate. Apoi uită ce vrea cu ofițerii și-și aduse aminte de Ilona și de spânzurații de pe marginea șoselei, însă numai sub chipul unei păreri de rău ciudate: " Acuma nici nu vom trece pe dinaintea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o oră a trecut de când sunt aici... Dacă va trece vremea tot așa de încet, am să-mi pierd mințile!" Sări jos și începu să umble de ici-colo, încercînd să-și lămurească deplin situația. În creieri i se frământau numai crâmpeie de gânduri, dar inima îi tremura de frică și tulburare. Avea acuma intuiția că îl așteaptă ceva îngrozitor, ceva ce îi amenință însăși temelia ființei... Se opri în dosul ușii, cu ochii în gol, și deodată îi răsări creanga groasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și i se părea că plutește în aer, ca în vis. În aceeași vreme zise iarăși preotului, care-i ținea crucea în față: ― Iartă-mă, Constantine, că din pricina mea trebuie să te obosești atâta... atâta... Drept răspuns, Boteanu murmură un crâmpei de rugăciune. Apostol nu înțelegea nimic, voia să-l întrebe ce zice, dar ținutul necunoscut îl necăjea atât de rău, că uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe un drum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fac greșeala și îi trimit un zâmbet abia perceptibil, îmi este foarte clar că fac o greșeală, pentru că fiecare fată care vine aici trebuie să facă acest lucru pe deplin hotărâtă, iar eu chiar mă grăbesc la o ședință, dar crâmpeiul de cer mă acoperă și iat-o și pe ea înaintând spre mine cu pași sfioși, da, este însărcinată, după grija cu care pașii ei ating șoseaua, după zâmbetul înlăcrimat, zâmbetul unei sarcini nedorite, complet diferit de zâmbetul larg al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]