1,654 matches
-
ci doar o plăcuță pentru stație, un râuleț și o potecă ce urca în munte. Mi-am aruncat rucsacul pe umeri și am pornit în sus, pe potecă. Pe partea stângă a drumului curgea râulețul, pe dreapta se întindea un crâng imens. Am urcat poteca încet, cam cincisprezece minute, până am ajuns la o r\scruce. Aleea din dreapta era atât de îngustă încât abia încăpea o mașină. Pe panoul de la intrare scria: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Pe drumul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poteca încet, cam cincisprezece minute, până am ajuns la o r\scruce. Aleea din dreapta era atât de îngustă încât abia încăpea o mașină. Pe panoul de la intrare scria: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Pe drumul ce intra în inima crângului se vedeau urme de roți. Din când în când, auzeam fâlfâit de aripi și-l auzeam atât de clar, de parcă sunetul ar fi fost trecut printr-un amplificator. La un moment dat, am distins un zgomot de armă, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
auzeam atât de clar, de parcă sunetul ar fi fost trecut printr-un amplificator. La un moment dat, am distins un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre. Când am ieșit din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
microbus, o mașină de teren și un Volvo albastru închis. Parcarea era încăpătoare, pentru vreo treizeci de mașini, dar în momentul acela nu se aflau acolo decât cele trei. După două-trei minute și-a făcut apariția și portarul, răsărind din crâng, pe o bicicletă galbenă. Era un bărbat înalt, chel, la vreo șaizeci de ani, îmbrăcat în uniformă bleumarin. Și-a rezemat bicicleta de gheretă și și-a cerut scuze că m-a făcut să aștept. Mai bine se lipsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ishida, mi-a spus el. O luați pe drumul acesta, printre copaci, până la rond și de acolo, a doua alee la stânga. Înțelegeți? A doua la stânga de la rond. Când ajungeți la o clădire veche, cotiți la dreapta, mai treceți printr-un crâng și când ieșiți din el, se vede o clădire din beton. Aceea este clădirea principală. E simplu, trebuie doar s\ urmați indicatoarele. Am luat-o pe a doua la stânga după rond, așa cum mi s-a spus, și am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cea veche. Era foarte interesantă și mi-am dat imediat seama că aparținuse, pe vremuri, unor bogătași. Grădina era frumos îngrijită și m-au impresionat felinarele și pietrele cu forme ciudate. Am cotit la dreapta și după ce am ieșit din crâng, am văzut o clădire din beton, cu două etaje. Deoarece se afla pe un teren excavat, nu mi s-a părut nimic spectaculos la ea. Fusese proiectată într-un stil simplu, dar trebuie să mărturisesc că lăsa impresia de curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe Reiko și s-a îndreptat spre ea. Au schimbat două-trei cuvinte, zâmbindu-și. Lângă teren am văzut un bărbat, fără urmă de expresie pe chip, care tundea iarba cu o mașină mare. Am mers mai departe, am intrat în crâng, unde se zăreau cincisprezece-douăzeci de căsuțe în stil european, la oarecare distanță una de alta. În fața majorității caselor se afla câte o bicicletă galbenă, la fel ca aceea pe care își făcuse apariția portarul, la venirea mea. Reiko m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a tras fermoarul de la pantaloni. — O să-ți fie mai ușor să umbli acum? a întrebat ea. — Datorită ție, da. Atunci n-ai vrea să facem niște pași? — Ba da, am zis. Am luat-o peste pajiște, am trecut printr-un crâng și am ieșit în altă pajiște. În timp ce ne plimbam, Naoko mi-a povestit despre sora ei decedată. Mi-a atras atenția că nu a prea vorbit nimănui despre ea, dar simțea nevoia să mi se destăinuiască. — Era cu șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
răspunse furioasă. Inima ta e o carte. Îmi pare rău, Maria. Credeam că tu o să Înțelegi. — Morții sînt tot ce Înțeleg. Știa că asta n-are cum să fie adevărat, pentru că ea nu-i văzuse, așa cum Îi văzuse el, În crîngurile de măslini de la Jarama, În soarele arzător de la Quijorna, printre case distruse, În zăpada de la Teruel. Dar știa că ea-l Învinuiește că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea lîngă el pe niște mușchi și-și pusese brațul pe după umărul lui. — Te așteaptă să vii la masă. SÎnt doi. Au venit cu o birjă și au Întrebat unde ești. — Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci prostii. — O să fie bine. Sigur că da. Și Packard o să rezolve cumva problema. Acum se ascunseseră În crîngul de buciniș din spatele casei. Era seară și soarele coborîse În spatele dealurilor, pe malul opus al lacului. Am găsit tot ce trebuie. O să ai de cărat destul de multe, Nick. — Știu. Ei ce făceau? — Au mîncat o cină sănĂtoasă și acum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un capăt, făcÎnd un nod slab. Apoi prinse un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui Agliè, ne aștepta cea de a doua surpriză a serii. Am părăsit grădinile castelului și ne-am reluat călătoria printre coline. După trei sferturi de oră de drum, Agliè parca mașinile la marginea unui desiș. Trebuia să străbatem un crâng, ne spusese el, ca să ajungem la o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau pe un strat de frunze putrede și de rădăcini lipicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care oficiau. Diotallevi Încercă la un moment dat să comenteze ceva, nu-mi mai amintesc bine ce, cred că o evoca pe Scufița Roșie, dar Agliè, cu voce Încordată, Îl rugă să se abțină. În timp ce eram aproape să ieșim din crâng, am auzit voci Îndepărtate. În sfârșit ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
casă, ne-am și pupat. Banii ni-i a dat doar pe două luni jumate. Reținuse prețul celor două săptămâni cât făcuserăm baie în cada unde domnul Ciolpan își tăiase prepuțul. L XX Berceni e un cartier multicolor, cu mici crânguri între blocurile confort patru din care locatarii aruncă pe fereastră conținutul oalelor de noapte. Noi avem șansa unui confort doi. Sabina își revine la viață. Noaptea facem dragoste în stil clasic. Patul în care murise unchiul lui Marius scârțâie până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau '61, când eram încă o fetiță, nu aveam mai mult de doisprezece ani. Locuiam cu ai mei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hartă. Harta unei insule de smarald, ieșită din ocean. Am urmat cu degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el. Vedeam un curcubeu arcuindu-se peste o fabrică de tractoare și o muncitoare, cu basma privind în lumină, la geamul făcut din pătrățele de sticlă, ceva ce semăna a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată și scorojită, parcă ar fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la răstimpuri la mai puțin de un kilometru de marginea satului. A zâmbit, ridicând din umeri. - Astea sânt nimica toată, spuse. Brandturi. Dacă ar fi crezut că vrem să rezistăm la Dumbrăvi, și-ar fi concentrat focul pe șosea, dincolo de crâng. Ridică brațul și-mi arătă crângul. E foarte frumoasă, spuse, Ilaria, parcă așa o cheamă. - Da, Ilaria. - Ilaria, repetă el zâmbind. E nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă. M-am prefăcut că nu înțeleg și mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un kilometru de marginea satului. A zâmbit, ridicând din umeri. - Astea sânt nimica toată, spuse. Brandturi. Dacă ar fi crezut că vrem să rezistăm la Dumbrăvi, și-ar fi concentrat focul pe șosea, dincolo de crâng. Ridică brațul și-mi arătă crângul. E foarte frumoasă, spuse, Ilaria, parcă așa o cheamă. - Da, Ilaria. - Ilaria, repetă el zâmbind. E nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă. M-am prefăcut că nu înțeleg și mi-am întors din nou privirile spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Poate că ăsta e locul. Rămăsese cu ochii pierduți și zâmbi. Nu știam că o zărise pe Ilaria apropiindu-se. - Când am ajuns azi-dimineață și am văzut șanțurile i-am spus lui Leopold: Îmi place satul, că e în marginea crângului. Îmi place și biserica, și ar fi mare păcat daca va trebit s-o zvârlim în aer. Dar nu-mi plac șanțurile. Au ceva sinistru și inutil, și poate chiar ceva diavolesc. Nu mi-ar plăcea să mor aici. Sânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii în ochii Ilariei. Se întunecase bine când l-am adus în biserică. De cealaltă parte, spre vale, cerul se aprinsese și pâlpâia. - Numai de-ar începe să plouă, spuse dascălul. Să nu se întindă focul. Obuzele cădeau acolo dincolo de crâng, pe șoseaua spre Dumbrăvi. Ieșeam mereu din biserică să văd ce se întîmplă. Mă duceam până la cimitir, mă întorcea printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-ai rămas cu ceilalți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pateu, un borcan de afine cu zahăr, o budincă de ciocolată, un ciorchine de struguri - fur din ce se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]