1,970 matches
-
să-și dea seama de situația ei mizerabilă și să înceapă să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu din Bavaria. Are vreo patru, cinci sute de kilograme. Ne încălzește cel puțin o săptămână... Dar Marina nu-l mai asculta. Se apropiase, grăbind ușor pasul, de colțul din stânga, de lângă ușă. Acolo, peretele părea mai bine conservat. Doar câteva crăpături adânci, înălțîndu-se către tavan. Și, în mijloc, o suprafață mai puțin decolorată, cu marginile aproape regulate. Numai când se apropie la câțiva pași, își dădu seama că se înșelase. Peretele era tot atât de zdrențuit ca și restul sălii. - Dar de ce Buchenwald
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de zid, privindu-l atent, concentrat, clipind uneori din ochi, mișcîndu-și încet capetele când spre stânga, când spre dreapta, ca să surprindă toate nuanțele posibile. Erau pete fără forme precise care-și modificau contururile după unghiul din care erau privite. Doar crăpătura care se înălța aproape în diagonală către tavan își păstra direcția și adâncimea, oricum ar fi fost privită. - Decolorate de soare și de igrasie, repetă visător Lorinț. Atunci am înțeles. Asta a vrut să ne spună: aveți aici modelul exemplar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a despărțit de Mișu Negulescu și el s-a însurat cu Moapsa, și curțile lor, care trebuiau să se unească, s-au despărțit prin gardul de lemn foarte înalt, fiecare bârnă bine lipită de cealaltă, să nu rămână nicio crăpătură prin care să vezi ce se petrece dincolo. Și dat, în plus, cu motorină unsuroasă... — Mai dă-o dracu și p-asta ! Dă-o dracu de curvă ! șoptește Vica. E și asta o curvă și o prefăcută ! Trăiește cu văr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vechilor clădiri și a terenului aferent existente pe vechiul amplasament ce au fost luate prin deciziile Prefecturii de la acea dată. * Întrucât, pavilioanele de deținere erau construcții vechi, din chirpici, având planșeul din grinzi de lemn, cu umplutura de pământ, cu crăpături pronunțate la structura de rezistență ce nu mai prezenta siguranță deținerii persoanelor condamnate, s-a început demolarea și reconstruirea unității, în toamna anului 1980. * Lucrările de reconstrucție au fost finalizate în anul 1984, în prezent existând clădiri noi, cu structuri
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
deschisă și străduindu-se să-și aducă picioarele la nivelul podelei. Colțul portierei îl izbise în obraz. Stella ieși din mașină ca o creatură care alunecă dintr-o crisalidă, ca un liliac negru și umed care se strecoară dintr-o crăpătură, ca visul unui prunc despre venirea pe lume. George avea impresia că o împinsese spre scări. Nu-și putea aduce aminte cum a trăs-o prin canal. Odată ajuns la scări, lucrurile se schimbaseră, Stella era ca un sac greu, inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea însă pe tinerii temerari la distanță de poznele Poznașului. Bazinul era zgrunțuros, masiv și neornamentat, construit din piatra locală gălbui-cafenie. Avea un diametru de vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce se revărsa apoi mai departe. Exista o părere generală că apa țâșnea „de la sine putere“, din măruntaiele pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii era neclar asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rămân să citesc. Mi-ar plăcea să pot citi și eu așa ca tine. — Poți citi. Dar nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citi și eu așa ca tine. — Poți citi. Dar nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădu peste un cuțit, cuțitul elvețian, lung, cu două lame, pe care i-l dăruise Emma de Crăciun. Îl scoase afară, desfăcu lama mai lungă și se uită la ușă. Îi veni ideea că dacă ar putea introduce lama în crăpătura ușii, la capătul de sus al acestuia, mânerul lung care s-ar proiecta în afară nu numai că l-ar ajuta să se ridice, folosindu-se și de clanța ușii, până la scările de sus unde s-ar putea prinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de sus unde s-ar putea prinde de barele verticale, laterale, dar i-ar oferi și punctul intermediar de sprijin cu condiția să nu-și lase decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închidea în jurul meu și, în loc să mă apere ca altădată, mă izola din ce în ce mai mult... Aici în gară cercul s-a închis. Am ajuns să sper doar că zidul nu e perfect, că dincolo de pădure sau dincolo de mlaștină trebuie să existe o crăpătură în el, dar despre asta o să vă vorbesc mai târziu. Pornisem un lung proces al celor petrecute la frizerie în care îi inculpam pe rând pe toți martorii. Începusem cu mine. În cadrul apărării am invocat, printre alte circumstanțe atenuante, și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cum ți-am spus. A început procesul, repetă ea liniștită, lăsîndu-mă perplex. 14. Între timp nu mai plouase deloc, cerul era ca de scrum, fără un nor, iar vântul, când ieșea din letargie, semăna cu respirația unui om bolnav. Mari crăpături apăreau în pământ ca niște șerpi. Sporind, ele ajunseseră să compună desene ciudate, astfel că întreg câmpul din fața gării semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust de cenușă, care la început stăruia în aer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perete, retrăgîndu-mă de câte ori mă loveam de vreo stalactită sau vreo stalagmită. În cele din urmă am reușit să ajung. Pe peretele peșterii curgea o perdea subțire de apă. Am început să merg de-a lungul lui, pipăind cu degetele fiecare crăpătură, așteptând cu înfrigurare să găsesc crăpătura ușii și când mi-am dat seama că făcusem, probabil, ocolul peșterii fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreo stalactită sau vreo stalagmită. În cele din urmă am reușit să ajung. Pe peretele peșterii curgea o perdea subțire de apă. Am început să merg de-a lungul lui, pipăind cu degetele fiecare crăpătură, așteptând cu înfrigurare să găsesc crăpătura ușii și când mi-am dat seama că făcusem, probabil, ocolul peșterii fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind metodic fiecare centimetru pătrat din perete
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
găsești putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să pipăi zidul mai departe, căutând fisura care trebuie să existe undeva... Căci eu nu pot, domnilor, să dorm liniștit într-o găoace
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am zis adesea, îl voi vedea limitat și în putere. Înseamnă că el nu e absolut. Undeva are un capăt. O crăpătură. Altfel m-aș lovi ca liliecii de un destin perfect închis... Iată, așadar, ce este pentru mine speranța; un semn că n-am renunțat încă să judec normal, că încă mai știu ce vreau, că deosebesc încă răul de bine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu există nici o contradicție între faptul că-l apăr pe Robespierre și acuz ghilotina. O, domnilor judecători, tot speranța ne arată că vinovați și nevinovați ne aflăm înlăuntrul aceluiași laț, înlăuntrul aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a pus destinul de gât. Nu e trist? Eu simt fraternitatea ca pe o idee tragică. În numele ei condamn ghilotina și vă amintesc că datoria noastră este una
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai uitat sunetul de clopot de care mi-ai vorbit. El e puntea dumitale. Urmând sunetul de clopot, iar eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși din grotele în care am nimerit. Vom găsi crăpătura din zid. Te vei întreba: "de ce-mi înșiră toate astea?" Pentru că mi s-a întîmplat ceva foarte bizar, un lucru pe care până acum am ezitat să ți-l povestesc. S-a petrecut în nopțile când ai avut febră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dacă vine trenul? Nici nu mă mai interesează de azi înainte. Știu că și așteptarea e o formă de călătorie. Așa că "luați loc pe peroane, vă rog. Drumul continuă spre marea tăcere de nisip"... Ai înțeles, fetițo? Nu există nici o crăpătură în destin. Dar va trebui să uităm ce-am văzut. La ce ne ajută să știm că linia asta ferată nu duce nicăieri și că moartea nu e foarte departe? Dacă ne vom gândi tot timpul la asta, va fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de purpură albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului și Arvadului îți erau vîslași, și cei mai înțelepți din mijlocul tău Tirule, îți erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la tine, și-ți dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine. 10. Cei din Persia, din Lud și din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei își spînzurau în tine scutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te va sfărîma în inima mărilor! 27. Bogățiile tale, tîrgurile tale și mărfurile tale, marinarii și cîrmacii tăi, cei ce îți dreg crăpăturile corăbiilor, și cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
am aflat, pe de o parte, o sumedenie de mici taine îndelung păstrate (care dintre ei adoră mirosul de iarbă proaspăt tăiată, teii, sulfina, mirosul frunzelor arse și al casta nelor coapte, cine-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]