3,021 matches
-
cum se nășteau aceste metafore minunate, de unde venea acea dorință de a se bate cu dragostea în lume, a scriitorului? Din fiecare cuvânt scris, pare să se nască în mine un curcubeu de simțiri, iar aripa viselor se întinde deasupra creștetului meu îndemnându-mă să sper, să-mi doresc să fiu traversată de aceleași trăiri fănușiene, să pot rosti cu glas hotărât: Viață, te iubesc! chiar dacă ghimpele diavolesc mă înțeapă adesea și-mi strecoară în simțuri teama... de necunoscut, de timpul
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
Așa să știi. Împărțim patul. Asta e: una caldă, una rece. Și mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului cuvintele sunt aidoma lupilor mușcă din mine mă sfâșâie carnea mea atârnă zdrențuită de ele oasele mele albe au urmele colților de cuvinte criminale mi-e frică de cuvintele lup ce urlă în creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai rezist baricada mea cedează puțin câte puțin sunt înconjurat de nebunia cuvintelor nebune am rămas singur nu mai este niciun verb
CUVINTELE LUP de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352039_a_353368]
-
Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. cuvintele sunt aidoma lupilor mușcă din mine mă sfâșâie carnea mea atârnă zdrențuită de ele oasele mele albe au urmele colților de cuvinte criminale mi-e frică de cuvintele lup ce urlă în creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai rezist baricada mea cedează puțin câte puțin sunt înconjurat de nebunia cuvintelor nebune am rămas singur nu mai este niciun verb
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
revarsă puroiul mușcăturilor am rămas singur dar nu cedez mă apăr cu necuvintele ... Citește mai mult cuvintele sunt aidoma lupilormușcă din minemă sfâșâiecarnea mea atârnă zdrențuită de eleoasele mele albeau urmele colțilorde cuvinte criminalemi-e frică de cuvintele lupce urlă în creștetul meuîmi devorează creerulîmi ies prin ochi și gurăîmbrăcate în sângele meunu mai potnu mai rezistbaricada mea cedeazăpuțin câte puținsunt înconjurat denebunia cuvintelor nebuneam rămas singurnu mai este niciun verbcare să mă aperetrupul meu se umflă de veninveninul unor cuvinte otrăvitoareprin
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
de pe scaun, își poziționă capul astfel ca și când l-ar fi privit pe Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji: - Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
sub ploi avide Sorbind seninul strecurat, Zâmbesc, de viața va decide Că unic vis, mi-a fost furat. Firave flăcări se dezmiardă Pe trupul răstignit de dor, Inima nu vrea să te piardă Din culmea albă-a norilor. Luna pe creștet mă apasă, Genele-mi cad într-un nou vis, E cald în suflet, cald în casă, Și multe mai aveam de zis. Referință Bibliografică: Evadare din vis / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318, Anul I, 14 noiembrie
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
mov Zace apatică-n alcov Și, totuși, ea își are locul Ades bătut și de norocul De-a nu fi unduioasă-gri În nopțile deja tîrzii Și-i cu atît mai împlinită În ceasul reavăn de ispita Zglobie și aromitoare Din creștet pînă la picioare Frescă mondializata 15 X 2010 PENTRU GABRIELA Nevrînd să-i dea ideii consonanta, Belepheron, tot pedalînd în gol, Cîntă ades la un acordeon, Care avea hymerică substanță - De care absorbiți vom fi cu toți În ritmul învîrtit
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PRIMUL VALS... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 434 din 09 martie 2012 Toate Articolele Autorului este o duminică, răsplată pentru toate absențele anotimpurilor. A întins șansele pe creștetul nostru, nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile, duioșie, fluturi, atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng. Primul vals, este o călătorie iubite, într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare... În marsupiul stejarului, prea înverzit,, ascultăm acorduri line
PRIMUL VALS... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354780_a_356109]
-
nepoțica Emma Nepoată mică, haidem împreună - Tu, odorașul mamei, gingașa ei comoară, Iar eu, bunicul tău cu barbă sură - Să-i punem Mamei tale cunună-aniversară! Să-i facem diadema din flori de primăvară, Înrourată în argintul viu al dimineții, Pe creștet să i-o prindem, ușor, să nu o doară Că iar și-a deșirat un an din ghemul vieții. Și-alături noi să-i fim, ca stâlpi ai bolții sale - Tu, stâlpul de aproape, cu ea-n îmbrățișare, Eu, sprijinindui-i
ANIVERSARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354986_a_356315]
-
citești, cred că vei înțelege frământarea gândurilor mele ce au dat năvală, odată cu parcurgerea poeziilor tale. Ce poate fi mai frumos când spui „Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-a deschis larg brațele/ Și m-a mângâiat pe creștet!". Sau ca în „BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI" să te descopăr în postura de tată, care te confesezi băiatului tău, și spunându-i cum ai străbătut cândva aceeași stradă... și avertizându-l că „va rămâne mereu un COPIL", iar pe „INSULA FERICIRII
O, DRAGUL MEU GEORGE ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355015_a_356344]
-
și pâine S i cu Lumina de la Dumnezeu din cer Lumină ce se a duce azi și vine mâine... Și cântă îngerii iubirea-ntre icoane E nuntă de argint ssi-i veselie Îți cântă inima și ție, Doamne ! Presara-le pe creștet apă vie !!1 Și da-le sanatata câtă poți Mărinimos cum ești cu cei că ei... Cu mirii tăi , aleșii dintre toți Și da-le ce-i mai bun și cu temei... Să cânte viața împrejurul casei lor Tristețea să
E NUNTĂ-N CER, PRECUM ŞI PE PĂMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355354_a_356683]
-
din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă trezesc în fiecare dimineață ca un salcâm înflorit cu dragostea atârnându-mi ciorchine în suflet doar dorul de tine mereu căutat, niciodată găsit. Mă trezesc dimineață, ziua mă unge cu mir pe creștet fire de iarbă se-ndreaptă-n lumină nopți de-aștepare ca iubirea să vină le strâng cu ardoare ca firu-n chilim. Mă trezesc dimineața, grâu sunt în spic Bobul iubirii în mine tot crește Viața îmi pare de-o vreme poveste
IUBIRE CURGÂND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355427_a_356756]
-
Alteori, ținându-se de mâini Alteori fără să știe daca ei urcă Sau Muntele coboară să-i aducă aici în vârf Unde aerul respiră prin el însuși. Ei urcă muntele Întotdeauna vor să ajungă în vârf Să se urce în creștetul meu O piatră pusă aici de Dumnezeu Să amintesc oamenilor că lumea are un capăt. Unii urcă râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
simte transfigurarea limpedelui în colțuitul geamăt neclar al înțelesului de om nu cunoaște liniștea glasului și luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur punct timpîngerii nu pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de mărginirea necuprinsului murmur greierescsuntem atât de singuriîn noi arde pleoapa ascuțitul... XXXIII. CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cojoc” și unde, practica tradițională a unor popoare a dat “rezultate” acceptabile, chiar notabile, “insistându-se” mai mult la partea “dorsală” și a “feței” ale cărei “subțirimi” nu se mai înroșesc ca altădată, dar baremi un masaj, din picioare până-n creștetul capului, în care să fii băgat ca-ntr-un rotisor sau solenoid, “miez incandescent” de la o topitorie de fabrică aproape și să suporți cu bravură niște “amortizoare” - “degete lungi și catifelate” întinzându-ți osteneala și făcând-o harcea-parcea, “oțelindu-ți
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
la iubire, Nici măcar la o idee de-a se face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
stilistică”, ESPLA, 1957) Vianu dă un exemplu banal: leul= regele pustiei, arătând mai apoi că originile metaforei sunt vechi și au străbătut o evoluție istorică, începând cu faza poetică a spiritului omenesc, faza metaforelor primitive, care sunt, de fapt, personificări : creștetul sau piciorul unui munte, brațul unui fluviu, măruntaiele pământului, coșul pieptului etc. Poezia lipsită de metaforă este un nonsens, deoarece cunoașterea artistică se bazează pe cunoașterea metaforică (comparații prescurtate) și metonimică (transfer de însușiri) În următorul eseu, dedicat tot metaforei
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
dar, de fapt, cine ești? - Sunt cel care m-am rătăcit „în simbol” cu „Arca Bunei Speranțe”, sunt Ion Dezideriu Sîrbu. După care am coborât în somn amândoi. Lumină a scos partea etică a noastră, rotunjindu-ne destinul, așezandu-ne pe creștetul capului „lauri”. În timp ce Dumitru Velea sună insistent la telefon. Nu-l auzeam niciunul. Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Ultimul telefon / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
fie, nici mai mult, nici mai puțin decât : bărbat fain ca mine și ... ca dumneata . Așa se ruga tata de tinchigiu, un evreu sadea, care tăcea și-l croia pe Iisus după chipul si asemănarea sa. Măsura, îl decupa de la creștet până la bărbie, de la umeri spre locul de bătut cuie. Îi făcea mâinile și picioarele, fața cu mustața și barba roșcovană, frumoasă și creață, așa cum văzuse el că le plăcea cel mai tare românașilor care se închinau la icoane. Cum era
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
de lumină căzură, se lăsară moi ca aripile de înger în repaos. Se ruga sigur pentru mine. Am simțit cum mușchii mi se relaxează pe rând în gambe, cum inima mea micuță bate iar normal, cum sângele mă înclălzește din creștet până în tălpi. El s-a lăsat, mai apoi, la pământ, ca omul obosit, cu picioarele strânse sub cămașa de raze, cu capul frumos sprijinit pe brațul stâng. Nu dormea, mă veghea cum făcea și mama când eu eram mică sau
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul cules în aripi de marșul fluturilor poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind sânul ofrandă închinată drumurilor ce au obosit să se mai nască din infinirea noastră Referință Bibliografică: încremenire / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
celui opus, unde cresc viguros până în apropierea tâmplei; în colțul drept al gurii, țeapăn, i se adună clăbuci de salivă. Părul alb-gălbui, împuținat de vreme, e despărțit printr-o cărare impecabil trasată dintr-un colț al frunții până spre luminișul creștetului țuguiat. Poartă, închisă până la ultimul nasture, o cămașă din material flaușat cu mâneci lungi, în carouri decolorate, ce abia se mai disting, croită cândva pentru un trup cu mult mai viguros. Pantalonii, și ei prea largi, sunt susținuți cu o
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
vreme eram, rătăcind între cer și pământ. nu știu dacă frunza e vie sau moartă, din creanga bătrână, firavă, și nu știu vântul unde o poartă, ca pe-un fulg, între tină și slavă. stele și paseri se rotesc peste creștet, precum cocorii aleargă pe mări, suntem frunzișul cel veșted, bătut de vânturi, rătăciți pe cărări. toamna-și scutură mohorâtul veșmânt, amurgul se ghemuie-n vis, suntem suflare, dar și pământ... ploaia îmi cade sub geamul deschis. reazimă-ți fruntea pe umăr, străino
SUNT FRUNZA TOAMNEI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355101_a_356430]