1,180 matches
-
primește un tele fon de la un prieten care-i spune: „Cristos a înviat!“ Răspunsul secretarului: „Just, tovarășe.“ Eu nu sunt creștină și, fără să fiu atee, sunt departe de orice practică religioasă. De altfel, celebrez toate sărbătorile, evre iești și creștine, legate de mese îmbelșugate și mai ales de prăjituri specifice. Savurez cu aceeași sfințenie gastronomică și mucenicii de patruzeci de sfinți, și humăntașii de Purim. „Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase“ R.P. Mi-ați spus, totuși, ceva mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nedorite, o zi pe care mi-am consacrat-o și în care s-a ocupat, în chip special, de mine. * La botezul fiicei lui Mircea Dinescu, preotul urându-i în încheierea ceremoniei, să devină „o bună româncă și o bună creștină”. „N-ar fi trebuit să spuneți invers, părinte, « o bună creștină (mai întâi) și (apoi) o bună româncă...», obiectez eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru comun îmi povestește (sunt mulți ani de atunci): într-o zi, la bufetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care s-a ocupat, în chip special, de mine. * La botezul fiicei lui Mircea Dinescu, preotul urându-i în încheierea ceremoniei, să devină „o bună româncă și o bună creștină”. „N-ar fi trebuit să spuneți invers, părinte, « o bună creștină (mai întâi) și (apoi) o bună româncă...», obiectez eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru comun îmi povestește (sunt mulți ani de atunci): într-o zi, la bufetul restaurantului Uniunii Scriitorilor s-au pus în vânzare chifteluțe proaspete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de evrei din diaspora nu au reușit, în mii de ani înainte de Cristos, să îndepărteze definitiv politeismul păgân; doisprezece simpli Apostoli ai lui Isus au impus lumii monoteismul Sinaiului în câteva secole. Iată cine este Mesia! Aici, în bisericile noastre creștine imense și cosmopolite și nu în sinagogile împrăștiate, fără altare și fără jertfe, răsună zilnic, în măreția riturilor, glasul puternic al Vechiului Testament; aici, răsună cântul neîntrerupt al poeticei și sublimei Psalmodii ebraice; aici, se aude reevocarea continuată a vocii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vrem să salvăm sufletele, va trebui să ne detașăm cu orice preț de această alură burgheză de care lumea ne vede înconjurați. Originile adevărate ale unei critici distructive se află în moralitatea creștină a civilizației burgheze, care se dădea drept creștină; de aici se înțelege, ce mult contează ca preoții să nu fie confundați cu ea în nici un fel. Dacă ne-am îndepărtat cumva de acel spirit apostolic și de acea disciplină care caracteriza creștinismul din primele veacuri, va trebui, cu ajutorul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sale. În aceste timpuri pe care le trăim, Inima lui Isus s-a folosit și de cunoscuta gingășie deosebită pe care o inspiră Fecioara Sa Mamă, ca să ne apropie de El. Lourdes (1858) și Fatima (1917) au acționat asupra lumii creștine ca niște glasuri puternice, de trezire religioasă. Biserica, care nu e asistată zadarnic de Duhul Sfânt, a urmat cu autoritate planurile Domnului. [Fericitul papă] Pius al IX-lea (1846-1878) o preamărește pe Maria în definiția dogmatică a Neprihănitei Zămisliri (1854
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
voi, copiilor În anii din urmă am văzut un copilaș frumos și plăpând ce culegea dintr-o grădiniță flori pentru a le da mamei sale iubite. Și acesta era darul ce îl făcea în fiecare zi. Însă ea fiind bună creștină îl sfătui că e mai bine să facă acest lucru pentru Sf. Fecioară și să le ofere în fiecare seară la Vecernie, împreună cu alte mici jertfe din timpul zilei. Copilul făcu așa o lună întreagă. La sfârșitul lunii, pe când el
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sfinte Și chiar cei cu scăzăminte, Dar cu diferit elan; Celor răi va fi spre moarte, Celor buni - scut - ce-o să-i poarte Spre al raiului liman. Deci când Sfântul Trup se frânge, Ori ți se dă Sfântul Sânge, Vezi, creștine, nu te plânge De prezența lui Cristos: Sub a pâinii îngustime E Cristos în întregime Ca-ntr-a cerului-nălțime, Preamărit și glorios. Omule ce-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
președintele biroului electoral comunică rezultatele alegerilor din iunie 1931: numărul alegătorilor era de 35776. Numărul de voturi obținute: Uniunea Națională 14020 voturi; Partidul național Țărănesc, 2083 voturi; Partidul Poporului 2010 voturi; Partidul Liberal (georgist) 3086 de voturi; Liga Apărării Național Creștine cu 11656 de voturi; Partidul Țărănesc are doar 763 de voturi. Partidul Evreiesc obține 1611 de voturi, ceea ce înseamnă că față de alegerile din 1920, când au obținut 2584 voturi, acum au pierdut opțiunea a 973 de alegători evrei, care probabil
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Dorohoi. Vizita acestora a fost pregătită, a căpătat un caracter festiv, atrăgând mulțime impresionată de personalitatea profesorului de la Iași. De altfel, A.C.Cuza a fost deputat de Dorohoi în anul 1919. Între anii 1923 și 1931, secția Ligii Apărării Național Creștine din Dorohoi cunoaște o perioadă de organizare și de extindere în comunele urbane și rurale ale județului. Un rol important l-au avut tinerii studenți din județul Dorohoi, care-și făceau studiile la Universitatea din Iași și se aflau sub
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
camarazilor lor într-o acțiune violentă contra evreilor din Dorohoi. Situația este raportată Inspectoratului general de siguranță Iași, pentru ca organele de siguranță și de poliție să semnaleze orice deplasare de studenți sau intelectuali cunoscuți ca membri ai Ligii Apărării Național Creștine spre Dorohoi. Urmare a incidentului, șeful brigăzii de siguranță, Gh.Pamfil, raportează că studenții Moisanovici Radu, Ilie Gârneață și Elvira Ionescu, conform ordinului Ministerului de Interne, nr.3264/1926, au fost întorși spre Iași sub escorta serviciului special de siguranță
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și scheună prelung. Dar nu era semn de rămas bun între animale, ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus după Joian hotărât , nevrând să asculte de îndemnurile repetate ale Mariei și ale lui Dumitru . − Da’ de unde ești matale, creștine? întreabă Maria; − De la Dragomirești, satul Semenea, aproape de Doaga Vasiliu, spune noul stăpân al lui Joian; Atunci nu suntem așa departe, îl fugărești matale pe Cuțurică, să se întoarcă acasă; Au așteptat câinele să vină acasă dar acesta nu s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unui fabricant de sifoane evreu, dintr-o familie cu multe ramuri în orașul de la poalele Carpaților, Rieger: bancheri, negustori, avocați etc. Începuseră desigur persecuțiile antisemite și noii lor locatari îi ajutau cum puteau: neavând voie, de pildă, să țină servitoare creștină, Marișca lor, rea de gură, dar fidelă stăpânilor, trecuse formal în slujba doamnei colonel, ordonanța colonelului stându-le de asemeni la dispoziție, iar aparatul de radio trecuse și el pe numele rudelor mele, astfel că Riegerii continuau să-și îngroape
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
perspectiva evanghelizării, fie din cea a afirmării puterii laice. Dacă pe parcursul Evului Mediu propriu-zis (sec. X-XIII) Biserica își arogase puterea de organizare și disciplinare socială (Apusul Europei), spre sfârșitul Evului Mediu asistăm la transformarea societății bazate pe principii de morală creștină - societate organizată progresiv pe principii politice laice. Machiavelli folosea pentru prima dată termenul de stat într-un sens modern în lucrarea Principele scrisă în 1513 și publicată la Roma în 1532<footnote „Toate statele, toate stăpânirile care au avut și
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea În economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ani, dacă ne fixăm primul reper În 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi În editarea, comentarea, Înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, Întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai Încape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am Îngrozit, dar, În fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate, „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% din icoanele mânăstirilor din Bucovina. Pe plan uman și cultural - foarte mult. Pe plan uman: cum aceste texte există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
se înfățișează iar popa, gospodarul nu vrea să-i mai dea, căci și-a lăsat turma să umble cum i-a fost binecuvântarea, și în loc de spor are pagubă, căci i-au mâncat lupii opt mioare. Apoi dac-a fost lup, creștine, n-am ce-i face; căci lupul n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un ceas, cu „o secundă” după ce a bătut un anumit gong, după ce „nu mai este nimic de făcut!” Aici, În acest „moment”, al lui „nu mai e nimic de făcut”, al lui „e prea târziu”, desigur, religia, mai ales cea creștină, intervine și ne aruncă un colac de salvare. Eu Însă nu cred deplin În acest „colac” care permite oricui șă-și salveze sufletul cu codiția acceptării vinii, a luării păcatului asupră-și, și, poate pentru acest tip de „scepticism”, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Asta făcuse timpul din dragostele tinere ale lui Ludovic al XV-lea. Doamna de Châteauroux și cele două surori ale ei erau verișoare cu Doamna de Coislin: acesteia din urmă nu-i stătea în fire, asemenea Doamnei de Mailly, bună creștină plină de pocăință, să răspundă unui om care o insulta, adresându-i un nume grosolan, în biserica Saint-Roch: „Prietene, de vreme ce văd că mă cunoști, roagă-te Domnului pentru mine.“ Doamna de Coislin, zgârcită ca mulți oameni de spirit, își înghesuia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
despre „...nemulțumirile unei echipe de agitație În campania electorală care nu a fost retribuită cu nimic spre deosebire de alții care au primit bani și alimente”. Quae ostensa ostensum. Trecură „alegerile” din 19 noiembrie 1946, trecură și sărbătorile de iarnă creștine care pe evreul religios Îl lăsară rece și cald pe cel habotnic roșu și veni și anul 1947, an al adevăratei foamete ce avea să fie resimțită de toată lumea, chiar dacă unii au adunat averi colosale din specula cu produse
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bunica printre covoare și ștergare. Cu ochii de acum, aș vedea prima mea educație ca una de tip animist-creștin. Cea animistă mă făcea să mă simt o făptură vie, în rând cu alte făpturi, într-o democrație a biosferei. Cea creștină mă făcea să nu mă văd mai mult decât unul dintre semenii umani. Gândurile rele îmi aduceau în minte chipul îndurerat al Maicii Domnului. Acea lume trăia cu mijloace aproape medievale într-un mod de viață care respecta ciclurile naturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Există interdicții religioase acceptate. Știu că nici eu, nici găinile sau pisicile nu avem acces la Muntele Athos, știu că nu am acces la altar în Biserica mea. Aceste interdicții sunt dureroase și adesea insultătoare. Mă simt tratată ca o creștină de rangul al doilea, dar comunitatea le acceptă și eu nu le pot încălca fără pedeapsă. Cel mult pot să încerc, alături de alții, să influențez schimbarea regulilor și să le respect între timp. Dar nici o discotecă nu este o instituție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ironie ca români. Probabil că, în acest mod, în sfârșit o bună parte din naționaliștii noștri se vor trezi frate cu ungurul și romul contra neamțului sau marocanului. „Vatra românească” se va vărsa în „vatra europeană”, „vatra ortodoxistă” în cea creștină. Ce îmi este clar este faptul că, în timpul vieții mele am avut șansa să trăiesc în trei societăți diferite ca natură. Pe prima, cea comunistă, aș da-o la câini. Pe cea de-a doua, de tranziție, o păstrez fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]