1,554 matches
-
pe atunci președintele Consiliului; ea a corespondat intens cu tatăl său, scrisorile ei de o mare elevare spirituală ajutîndu-l să depășească dificultățile inerente vieții politice 13. Monseniorul Montini, devenit papa Paul al VI-lea, era fiu și frate de deputați creștin-democrați. El cunoștea bine oamenii din DCI, "popularii" generației tatălui său, Giorgio, unul dintre fondatorii Partidului Popular, și mai ales generația tinerilor conducători ai partidelor dintre anii 1950-1960, pe care i-a cunoscut în timpul dominației fasciste, atunci cînd era preot național
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
legați de Biserică prin intermediul familiei, trebuie să remarcăm, în timpul lecturării Memoriilor sau necroloagelor din ziare, că aceștia sînt numeroși. Educația, prieteniile, înrudirile, gesturile religioase (frecventarea slujbelor religioase, recunoașterea Euharistiei, împărtășitul, semnele de devoțiune, rugăciunea ... ) arată că Biserica constituie, pentru partidele creștin-democrate, un teritoriu cultural și electoral. Un exemplu elocvent este oferit de președintele german Richard von Weizsäcker, al cărui străbunic fusese un teolog și un exeget celebru al vremii și care a condus Kirchentage-urile (echivalentul protestant al Katholikentage) între 1964-1970. La
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politică s-au bazat întotdeauna pe imaginea creștină a omului și pe valorile sale creștine". Profesiunile de credință și declarațiile de la congrese sînt foarte relevante din acest punct de vedere. În Programul CDU de la Berlin din 1968, citim că "Uniunea Creștin-Democrată germană s-a orientat după credința și gîndirea creștină. Politica care derivă din responsabilitatea comună a creștinilor din întreaga lume se bazează pe libertatea persoanei care, trăind într-o comunitate, știe că are responsabilitatea de a face să fie respectate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Germaniei pe baze sănătoase și salvarea acesteia. Această convingere se regăsește atît în Apelul pe care Andreas Hermes, ministru în timpul Republicii lui Weimar, om foarte credincios, l-a făcut public pe 26 iunie 1945 la Berlin cu ocazia fondării Uniunii Creștin-Democrate germane, cît și în discursul de o mare importanță rostit de Adenauer la Löln pe 24 martie 1946, în care el stabilea un fel de genealogie a național-socialismului, recunoștea responsabilitățile Germaniei și declara: "După 1933, adesea mi-a fost rușine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
serioasă și în manieră creștină a problemelor, prin densitatea ideilor care constituie, aici, o construcție impunătoare, în care se întîlnesc și se amestecă știința unui maestru cu accentul creștin încîntător al credinciosului". Examinarea atentă a rapoartelor secretarilor politici ai Partidului Creștin-Democrat italian din timpul Congreselor naționale este un indice revelator al exprimării credinței în sfera politică 14. Totuși, a fi creștin-democrat înseamnă, în același timp, să te angajezi, spun cei interesați, într-un partid neconfesional, acționînd ca un creștin, extrăgîndu-ți principiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și se amestecă știința unui maestru cu accentul creștin încîntător al credinciosului". Examinarea atentă a rapoartelor secretarilor politici ai Partidului Creștin-Democrat italian din timpul Congreselor naționale este un indice revelator al exprimării credinței în sfera politică 14. Totuși, a fi creștin-democrat înseamnă, în același timp, să te angajezi, spun cei interesați, într-un partid neconfesional, acționînd ca un creștin, extrăgîndu-ți principiile acțiunii din creștinism. Asta nu înseamnă "să te folosești de enciclicile papei pentru a face din ele instrumente de propagandă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
enciclicile papei pentru a face din ele instrumente de propagandă electorală și programe pentru acțiunile politice", nota abatele Charles Journet în 1951, fiindcă "ar fi calea cea mai sigură de a greși atît față de Biserică cît și față de politică"15. Creștin-democrații au vegheat la separarea acestor domenii, avînd grijă să considere creștinismul ca pe o referință importantă din care se detașează o viziune asupra lumii, o concepție despre om, dar nu ca pe o supunere față de interesele confesionale. Dar formula non-confesionalității
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
16, el este, de asemenea, fără să fie vorba despre o contradicție, laic și nonclerical, și în fond acesta este un lucru important. Observăm aici unul din aporturile importante pe care le-a avut democrația creștină în societatea europeană contemporană. Creștin-democrații au renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă și invers. În felul acesta, ei au avut o mare contribuție în integrarea creștinilor în societățile politice moderne. Toate statutele și programele partidelor creștin-democrate, începînd cu cel al Partidului Popular al lui Sturzo din 1919, insistă asupra acestui aspect "Chiar de la început noi am exclus ideea că semnul nostru politic ar fi religia și am vrut să ne plasăm clar pe terenul specific al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică a unei ecleziologii a comunității și colegialității, concretizată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu mai era un obiectiv pentru Biserică, care din "far al civilizației", după opinia lui Pius al XII-lea, devenea "expertă în umanitate" după Paul al VI-lea, ceea ce determina, evident, o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație creștină. Creștin-democrații au existat, în general, înaintea Bisericii, așa cum s-a putut observa în ceea ce privește democrația. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește recunoașterea drepturilor omului. "Dacă sîntem din ce în ce mai numeroși cei care gîndim că principiile de la 1789, drepturile omului, adică prioritatea persoanei și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
VI-lea și de Ioan Paul al II-lea în 1979 pentru a asista la făurirea unei adevărate teologii a drepturilor omului prin Redemptor hominis 21. Grija de a-și menține partidele într-o sferă neconfesională i-a determinat pe creștin-democrați să se deschidă. Să se deschidă, de exemplu, față de protestanți, ca CDU-ul german, care a vrut să se deosebească de partidul de centru (Zentrum) asociind grupările de catolici și protestanți. Această originalitate trebuie subliniată, fiindcă partidele creștine democrate, după cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
simțit întotdeauna bine aici." Această amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990 a fost deosebit de bogat și interesant în planul evoluției ideologice. Declarația semnată de Jacques Barrot și François Bayrou intitulată "Actualitatea gîndirii creștin-democrate" amintea de "viziunea omului înrădăcinat în mesajul creștin, pentru care orice ființă este unică prin scînteia divină pe care o poartă în ea". Dar, continuau ei, "nu vom face din această convingere o etichetă. Oricare ar fi convingerile lor religioase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de asemenea, tradiția seculară a dreptului natural, noțiunea de bun comun, atît de prezente
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația creștină din Italia a pus în aplicare preceptele Bisericii. Două exemple susțin această afirmație: angajamentul foarte ferm al creștin-democraților pentru a determina Adunarea Constituantă să voteze, în 1947, introducerea acordurilor de la Latran semnate în 1929 de Sfîntul Scaun și regimul lui Mussolini pentru constituirea Republicii. Principiul conform căruia relațiile dintre Biserică și Stat trebuiau stabilite de un concordat a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
susținerea concepției catolice asupra căsătoriei și de combaterea divorțului de către DCI între 1971-1974, partidul divizîndu-se din acest motiv, minoritatea de stînga luînd o poziție opusă celei a Vaticanului și a Conferinței episcopale. O temă dragă Bisericii i-a reunit pe creștin-democrați într-o luptă comună, încă din secolul al XIX-lea, pînă la marile manifestări din Franța din 1984 și pînă astăzi: este vorba de apărarea libertății învățămîntului. Dar și aici democrațiile creștine și-au pus amprenta, nefăcînd din aceasta o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sturzian al cuvîntului adică fondată pe responsabilitatea și participarea cetățenilor. În alte domenii, influențele au putut fi reciproce: am putea aminti condamnarea naționalismului "exagerat" de către Pius al XI-lea, apărarea păcii, susținerea politicii lui Aristide Briand, domenii care aparțineau și creștin-democraților francezi; politica europeană de după 1945 este un alt exemplu în măsura în care s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Aristide Briand, domenii care aparțineau și creștin-democraților francezi; politica europeană de după 1945 este un alt exemplu în măsura în care s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni Patris. Nu problema dificultății răspîndirii și înfloririi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de revelația supranaturală, să elaboreze sistemul de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părerea lui, "la păstrarea, la dezvoltarea și la perfecționarea ființei umane". Pe plan politic, în sensul ideologic și partizan al termenului, este posibil să deosebim gîndirea lui Mounier de cea a lui Maritain. Mounier a fost foarte sever cu curentul creștin-democrat, refuzînd ideea unui partid care ar pretinde că se trage din creștinism. Jean Marie Mayeur vorbește despre el ca despre un "judecător al democrației creștine"10. El considera lipsită de importanță formula MRP-ului: "revoluția prin lege". Arătînd o mare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în discursul său de învestitură în fața Dietei, sursa de inspirație a acțiunii Solidarității lui Mounier. "Mounier nu credea în nici un partid și poate nici chiar în politică", notează Étienne Borne 12, care este unul dintre cele mai bune exemple de creștin-democrați puternic legați de Mounier și opunîndu-i-se ferm în același timp; "Borne, scria René Rémond, care credea în importanța și în utilitatea medierilor, nu considera ca fiind contrară transcendenței creștinismului existența formațiunilor politice ce îi uneau în mod liber pe creștinii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apariția unei politici creștine (care să răspundă practic la ceea ce reprezintă o filosofie creștină în plan speculativ) a fost complet blocată"14. În 1934, scriindu-i directorului de la L'Aube, Paul Archambault, el nega faptul că ar avea un program creștin-democrat afirmînd că vede lucrurile dintr-un punct de vedere "complet diferit". (L'Aube, 25 ianuarie 1934). Încă o dată trebuie să apelăm la blondelianul Étienne Borne pentru a găsi cea mai bună definiție a lui Maritain și ceea ce-i datorează creștin-democrații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]