55,283 matches
-
experiența esențială a unor ani petrecuți în Occident). Poetrix. Texte despre poezie și alte eseuri este un volum care reunește publicistica Magdei Cârneci din perioada 1979-2002. El conține răspunsuri la interviuri și diverse anchete literare, mici studii de literatură comparată, critică și teorie literară, amintiri, texte prezentate la diverse colocvii internaționale și chiar unele încercări de analiză politică. Dincolo de aspectele punctuale ridicate de fiecare text în parte, această carte poate fi citită și ca o foarte interesantă trecere în revistă a
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
de ei în pregătirea mentală a românilor pentru evenimentele din decembrie 1989. În ianuarie 1990 scriitoarea a ținut la Paris o superbă conferință cu nuanțe confesive, reprodusă în volum cu titlul Poezie și revoluție. Textul excelează prin luciditate și spirit critic. Magda Cârneci sesizează cu luciditate analitică problemele reale ale societății românești în primele zile de după căderea comunismului. În partea a doua a conferinței ea dezvăluie și modul programatic în care literatura optzecistă a contribuit la erodarea sistemului comunist: „Aparțin unei
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
dau tîrcoale textului, cum s-ar spune. Pentru că am ieșit din ritm...” - p. 107), sau face considerații generale asupra literaturii. Scriitorul păstrează întotdeauna o poziție superioară în raport cu textul, pe care îl privește de sus, cu detașare, (auto)ironie și spirit critic. Nu știu care este reacția oamenilor din Slobozia la cartea lui Nicolae Stan. În ce măsură este vorba despre un „roman” cu cheie în personajele căruia s-ar putea recunoaște unele dintre persoanele reale din viața orașului și care ar putea deveni, prin aceasta
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
minor-masculin din fabulele Pisica sălbatică și tigrul și Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu. De aceea, mă puteți admonesta precum Samson pe Samurache: „Noi, frații tăi, potaie!” Între congenerii menționați, ați confirmat aspirația și vocația de a ne oferi „Istoria critică a literaturii române”, într-o similară viziune și amplitudine călinesciană, vol. I, apărut la Editura Minerva, în 1990. ș...ț E bine că vă consacrați decisiv continuării și finalizării acestui proiect important. Nu cred, totuși, că editorialul dv. din „România
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani, în 1941, să editeze „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Ca autor al volumului I de „Istorie critică a literaturii române”, dv. ați... debutat ceva mai târziu, la 51 de ani, în 1990. Probabil, e timpul, după 13 ani, să demarați și, în următoarele trei volume dedicate perioadelor literare majore, a „marilor clasici” de la „Junimea” și „Convorbiri literare
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
clasici” de la „Junimea” și „Convorbiri literare”, coordonate de T. Maiorescu, a scriitorilor interbelici și a celor care au trăit și au creat „sub comunism”, în perioada postbelică, să edificați o tetralogie monumentală. Cred că tonul și începutul unor rezonabile revizuiri critice postdecembriste se află chiar în „Istoria critică a literaturii române”, volumul I, din 1990. Revizuirile au fost promovate apoi, programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
de T. Maiorescu, a scriitorilor interbelici și a celor care au trăit și au creat „sub comunism”, în perioada postbelică, să edificați o tetralogie monumentală. Cred că tonul și începutul unor rezonabile revizuiri critice postdecembriste se află chiar în „Istoria critică a literaturii române”, volumul I, din 1990. Revizuirile au fost promovate apoi, programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii literare, să se exercite nu numai asupra
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care amintesc de intervențiile lui Ibrăileanu din Spiritul critic în cultura românească; există, apoi, un „roman de dragoste” (Gradowicz - Ana Théodory) în care se satisface apetitul prozatoarei pentru analiza psiholigică, teoretizată altădată în Ambasadorii sau despre realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Lefter în cadrul Editurii Paralela 45. Mare parte din cărțile lansate sunt reeditări ale unor eseuri, articole, interviuri, studii apărute în revistele de specialitate sau prefețe la diverse ediții din operele autorilor discutați. Așa se face că pe lângă titlurile noi ale criticului se reeditează, în formulă de cărți individuale, producțiile mai puțin recente ale autorului. Astfel, Bacovia - un model al tranziției (2001) este o a treia apariție a unui studiu care a prefațat în 1983 și ulterior, ușor modificat, în 1987, ediția
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Lyceum” a romanului Păsările. Situația este similară cu cea a studiilor despre nuveliștii Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Anul acesta la Bookarest, Ion Bogdan Lefter a ieșit la rampă cu încă două astfel de cărți-puzzle care adună articolele și răspunsurile criticului la diverse anchete și interviuri răspândite în publicațiile de specialitate (Astra, Caiete critice, Euresis, Euphorion, Poesis, Cotidianul, Cuvântul, Contrapunct, România literară, Viața românească, Observator cultural) în ultimele două decenii. Este vorba despre 5 poeți: Naum, Dimov, Ivănescu, Mugur, Foarță și
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Anul acesta la Bookarest, Ion Bogdan Lefter a ieșit la rampă cu încă două astfel de cărți-puzzle care adună articolele și răspunsurile criticului la diverse anchete și interviuri răspândite în publicațiile de specialitate (Astra, Caiete critice, Euresis, Euphorion, Poesis, Cotidianul, Cuvântul, Contrapunct, România literară, Viața românească, Observator cultural) în ultimele două decenii. Este vorba despre 5 poeți: Naum, Dimov, Ivănescu, Mugur, Foarță și Primii postmoderni: “Școala de la Târgoviște”, cărți pe care le unește cel puțin o
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Ion Bogdan Lefter deplânge în repetate rânduri situația autorilor pe care îi discută pentru puținul interes care li se acordă de către critica literară; el pierde însă din vedere faptul că suita de articole scrise la vârste diferite ale maturității sale critice, chiar dacă reunite între copertele aceleiași cărți și sistematizate prin așezarea lor în ordine cronologică, nu rezolvă impasul exegetic amintit. Îi amintim așadar criticului că suntem încă în așteptarea promisei monografii Leonid Dimov de o mie de pagini, pe care mărturisea
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
el pierde însă din vedere faptul că suita de articole scrise la vârste diferite ale maturității sale critice, chiar dacă reunite între copertele aceleiași cărți și sistematizate prin așezarea lor în ordine cronologică, nu rezolvă impasul exegetic amintit. Îi amintim așadar criticului că suntem încă în așteptarea promisei monografii Leonid Dimov de o mie de pagini, pe care mărturisea că visează să o scrie. Nu mică va fi mirarea cititorilor când vor constata că cele două cărți comunică nu doar prin adunarea
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Litere. Dar lucrurile nu se opresc aici: din mijloc de delectare corporală, filmul porno devine și instrument de autoanaliză: “Cu eroii filmului erotic “compătimești”, te identifici, filmul porno te îndeamnă să te privești pe tine însuți din exterior, cu răceală critică și cu luciditate ironică” (pag. 293, Corectitudine erotică și culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
urmat romanele Il bacio della Medusa (1996, Ed. Baldini Castoldi Dalai), La camera di Baltus (aceeași editură, 1998). În anul 2000, a publicat la Ed. Rizzoli Lei cosí amata, care i-a adus mai multe premii. Melania Mazzucco e și critic și autor dramatic (piesa Una palida felicità - Un anno nella vita di Giovanni Pascoli, scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
rudelor rămase acasă, în satele sărace din sudul Italiei, drama colectivă a unor disperați care văd o salvare în lumea de peste ocean, dar odată ajunși acolo se confruntă cu mari dificultăți de integrare și se întorc în peninsulă.” Literatură pop Critici portughezi serioși o numesc „romanciera light”. Margarida Rebelo Pinto (37 de ani) preferă să-și spună autoare de literatură pop: „Înainte de a apărea cărțile mele, rar vedeai în Portugalia oameni citind în transportul în comun și, mai rar, portărese sau
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
și directorii de vînzări. „Cartea trebuie gîndită în perspectiva pieței globalizate, ca un hamburgher, trebuie să fie aptă de ecranizare și să conțină un mare potențial ca marfă. Este ceea ce se numește în jargonul economic actual mainstreaming” - rezumă Sigrid Löffler, critic literar și directoare a revistei berlineze „Literaturen”. Frida în dispută Filmul Frida realizat de Julie Taymor, care a rulat cu succes și la noi, a stîrnit proteste atît din partea rudelor Fridei Kahlo, cît și ale lui Diego Rivera - scrie ziarul
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
e un fals, dictat de rațiuni comerciale și foarte departe de adevăr. Tînărul Coetzee J. M. Coetzee (n. 1940), unul din cei mai mari scriitori contemporani de limbă engleză (atît ca romancier cît și ca lingvist și autor de studii critice), refuză să dea interviuri și să participe la întruniri literare, nu răspunde scrisorilor de la cititori. Fiindcă e o persoană atît de rezervată, interesul pentru memoriile pe care a început să le publice e cu atît mai mare. Primul volum, Scene
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
o relație pasionată timp de un an și jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondența lor incendiară și lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefață de Mario Luzi) a făcut această iubire legendară. Republicat în ediții critice în 1977 și 2000 la Ed. Feltrinelli, sub titlul Un viaggio chiamato amore, lettere 1916-1918, volumul a fost un fenomen editorial în Italia, figurînd luni la rînd pe lista celor mai vîndute cărți. Un mare interes au stîrnit și jurnalele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul de subsol și teatru de parter - de câte ori mă duc la Green Hours
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul de subsol și teatru de parter - de câte ori mă duc la Green Hours simt nevoia să mă trec într-o “condică de prezență” ținută probabil de “critica de direcție”, nu cumva să se spună că “am
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri, vechi fidelități. Îmi amintesc întâmplări petrecute cu zeci de ani în urmă, pe cele vechi de ieri, le uit. Nu de mult, un critic m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Eminescu. I-am răspuns fără să mint: „L-am văzut.” „Când?” a sărit criticul. „Acum optzeci de ani.” Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru, mai mult decât
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
Dacă nu, nu. În ce-i privește pe criticii literari: sigur că, în principiu, citesc cărțile despre care scriu. Vor fi existînd și excepții. Dar cei care le ilustrează nu sînt critici. Doar pretind a fi. Tot în principiu, opinia critică trebuie să fie onestă. Dacă intră vreun calcul în ea, acesta nu poate fi decît de natură, să zicem, morală: e imposibil să nu ții uneori seamă de contextul social și personal în care se află autorul (și cartea lui
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
adevărată critică literară trebuie să stimuleze cititul. În fond, de aceea scriem despre cărțile pe care le citim: ca să-i îmboldim și pe alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]