1,192 matches
-
critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub, 2000, p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite exprimarea unor idei auto-glorificante ale românității ca protector al occidentalității: "strămoșii noștrii au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1937, p. 49). În ceea ce privește tensiunea funciară dintre adevăr și patriotism, pe care școala veche a soluționat-o prin acomodarea adevărului la imperativul patriotic ("Ce să fac eu cu adevărul când e vorba de țara mea..." afirmație atribuită lui N. Iorga), criticismul istoriografic consideră că "nu există și n-a existat niciodată antinomie între adevăr să fie numai adevăr și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ferdinand I a împlinit visul milenar al Românilor: Unirea lor subt acelaș steag național" (Tafrali, 1935, p. 425). Pe întreaga lungime a manualului subzistă o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau, dimpotrivă, exces paroxistic). Și mai grav este
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau, dimpotrivă, exces paroxistic). Și mai grav este
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
one of the essential values for the human being, is only directly associated with the judgment from logical forms revealed by the old and new logic. Analytical and dialectical settlements, as expressions of the judicative, are also an object of criticism in this study. But is there anything beyond the limits of this phenomenon, something that could achieve meaning even on the established grounds of philosophy and logic? The answer is affirmative. In order to constitute the "new" phenomenon we have
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiului feminin i se acordă un loc central, un spațiu propriu, este privit ca fiind absolut necesar în cadrul acțiunii 48 Thomas G. Bergin, An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 161-162. 49 Ibidem, p. 163. 30 și, mai ales, al intrigii. John Dryden avea dreptate să afirme că în Povestirile din Canterbury avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic criticism, and the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tale, în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, p. 484. 915 Ibidem, p. 482. 916 Scott Vaszily, art. cit., p. 532. 247 Personajele feminine din această tipologie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 151-171. 11. Idem, Giovanni Boccaccio: Overview, în Reference Guide to World Literature, Second Edition, edited by Lesley Henderson, St. James Press, 1995. 12
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Posnaniensia: international review of English Studies”, annual 2004, vol. 40, pp. 299-311. 23. D'Arcy, Anne Marie, 'Cursed folk of herodes al new': supersessionist typology and Chaucer's prioress, în „Essays and Studies”, annual 2002, pp. 117-138. 24. David, Alfred, Criticism and the Old Man in Chaucer's Pardoner's Tale, în „College English”, vol. 27, nr. 1, November 1965, pp. 39-44. 25. Donaldson, E. Talbot, Chaucer The Pilgrim, în „PMLA”, vol. LXIX, nr. 4, September 1954, pp. 928-936. 26. Dufresne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
17-36. 64. Leicester, H. Marshall Jr., Of a Fire in the Dark: Public and Private Feminism in The Wife of Bath's Tale, în „Women's Studies”, vol. 11, nr. 1-2, 1984, pp. 157-178. 65. Idem, Newer currents in psychoanalytic criticism, and the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tal', în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, pp. 473-500. 66. Lenaghan, R. T., Chaucer's General Prologue as History and Literature, în „Comparative Studies in Society
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
315 Kristeva, J. (1969): Séméiotikè. Recherches pour une sémanalyse, Paris, Seuil Leech, G. (1990): Semantics. The Study of Meaning, Penguin Books, London Leilich, J., Intentionality, Speech Acts and Communicative Intention. A Defense of J.Habermas’s & K.O. Apel’s criticism of Searle, in Pragmatics, vol.3. Nr. 2, 1983 Levinson, S. (1991): Pragmatics, Cambridge, University Press Light Linsky, L. (1952): Semantics and the Philosophy of Language, The University of Illinois Press Lorand, R., “A Portrait of Interpretation”, www.uqtr,ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural englez (formele sub care le era cunoscută celor mai mulți cititori din acea vreme), vocabularul său inerent dificil dobândise un grad de opacitate expresivă care a atras irezistibil o nouă generație de studenți și profesori. Tinerii profesori angajați pentru a popula
Epoca postbelică: o istorie a Europei de după 1945 by Tpny Judt () [Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În instituții precum Centrul de Studii Culturale Contemporane al Universității din Birmingham, noul avânt teoretic Îl continua firesc pe cel vechi. Marxismul a fost debarasat de insistența atavică, devenită jenantă, asupra categoriilor economice și instituțiilor politice și reciclat sub forma criticismului cultural. Reticența incomodă a proletariatului revoluționar, care se codea să triumfe asupra burgheziei capitaliste, a Încetat să mai fie o problemă. Cum spunea În 1976 Stuart Hall, exponent britanic al studiilor culturale, „ideea de «dispariție a unei clase» este Înlocuită
Epoca postbelică: o istorie a Europei de după 1945 by Tpny Judt () [Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
communiquant et șes interprétants, mais plutôt comme le partage d'un savoir sur leș affects, et, ipso facto, d'un savoir vivre, "révélé", comme c'est le cas, par définition, du discours ésotérique [...]. " 500 I. A. Richards, Principles of Literary Criticism, apud Jean Cohen, Structure du langage poétique, op. cît., p. 194. 501 L'essence de la poésie lyrique est subjective par excellence. V. Roger Chamberland, " La dimension pathémique du discours poétique ", în Voix et images, vol. 16, no. 3 (48), 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Codruț sunt gnomici și esoterici. Ion Stratan, Matei Vișniec, Aurel Pantea cultivă un fantezism abstract și cotidian. O criză a interiorizarii și un patos sarcastic sunt prezente În lirica lui Ion Mureșan, Mariana Marin, Marta Petreu. Se distinge și un criticism teatral, o adevărată comedie a literaturii la Petru Romoșan, Daniel Corbu, Mircea Petean. Romulus Bucur, Aurel Dumitrașcu, Dumitru Chioaru sunt sentimentali rafinați. La acestea toate se adaugă Împuritatea tuturor speciilor lirice. Exemplele de mai sus sunt proiecții poetice care pot
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]