1,403 matches
-
norilor, încercând sè disting unele forme de relief în rapiditatea cu care formațiunile cenușii de nori traverseazè cerul, extinzându-mi apoi cercetèrile asupra stèrii jalnice a florilor de toamnè din grèdina de sub fereastra mea, constatând cu amèrèciune cè, cele câteva crizanteme supraviețuitoare dupè întâi noiembrie, de ziua morților, s-au uscat și ele, ofilindu-se, având la urma urmei, o soartè mai cumplitè decât cele care, tèiate în plinè frumusețe și strèlucire, au împodobit vremelnic mormântul rèposatului soț al gazdei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce nu cutează, doar trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rece, Aveți grijă, nu știți cu cine vorbiți, dar ea doar surâse vag, mulțumi și ieși fără să lase vreun număr de telefon sau vreo carte de vizită. În aer rămase un parfum difuz În care se amestecau trandafirul și crizantema, Într-adevăr, este ceea ce pare, jumătate trandafir și jumătate crizantemă, murmură funcționarul, În timp ce plia lent harta orașului. În stradă, moartea oprea un taxi și-i dădea șoferului adresa hotelului. Nu se simțea mulțumită de sine. O speriase pe amabila doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doar surâse vag, mulțumi și ieși fără să lase vreun număr de telefon sau vreo carte de vizită. În aer rămase un parfum difuz În care se amestecau trandafirul și crizantema, Într-adevăr, este ceea ce pare, jumătate trandafir și jumătate crizantemă, murmură funcționarul, În timp ce plia lent harta orașului. În stradă, moartea oprea un taxi și-i dădea șoferului adresa hotelului. Nu se simțea mulțumită de sine. O speriase pe amabila doamnă de la casa de bilete, se distrase pe socotela ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
La ora unu și jumătate, doamna a plecat la cumpărături. Amândoi bolnavii dormeau profund. Lumina blândă a soarelui de după-amiază inunda camera și aveam senzația că o să mă fure și pe mine somnul, așa cum stăteam cocoțat pe scaunul cel rotund. Crizantemele albe și galbene din vaza de pe masa de lângă fereastră îmi spuneau că e toamnă. În aer plutea miros plăcut de pește fiert - era peștele care nu se mâncase la prânz. Asistentele circulau în permanență pe culoar și le auzeam deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciudată, cu verandă de sticlă. Am sunat cam stânjenite, căci cunoșteam prea bine obiceiurile maică-sii. Dar de data asta femeia aceea făcută numai din curbe era îmbrăcată relativ decent, într-un capot lucios, albăstrui, ornat cu flori sucite de crizantemă. Era de fapt un kimono, dar pe atunci nu cunoșteam cuvântul. Ne primi fără o vorbă pe toate în holul larg, cu plăci de gresie pe jos și cu un soi de tablouri din tablă și sârmă neagră înfățișînd păuni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
relaxat, cu mâinile pe genunchi. Pe vremuri obișnuia să îngenuncheze. Dar găsise că asemenea poziție e cu totul inconfortabilă și generatoare de emoții și senzații total profane. Draperiile necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de crizanteme uriașe prin care pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un strop colorat de / ici, o steluță sângerie de colo); prețuind cartea, nu e prețuit doar autorul direct, de vreme ce un neam rafinat a făurit / acestea; cărțile sunt cathartice și, în consecință, poți să le folosești în chip de zăpadă peste crizantemele / tristeții; în artă poți să te dezlănțui și să te ascunzi sau să te arăți în felul special în care-ai cunoscut fericirea. În raportul cu lumea, eul liric se manifestă, în general, apolinic. De pildă, privind orașul contemporan, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se vadă în aer liber. Nu-i plăceau încă palatele. Ce avea să mai fie, avea să se vadă. Ajuns pe trotuar,, șuieră lung, înviorat. Se uită în sus unde era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sfârleze mici potrivi firele lâncede ale crizantemei și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sfârleze mici potrivi firele lâncede ale crizantemei și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă cu umărul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru fiecare musafiră. Cum în grădină mai aveam încă trandafiri înfloriți, am adunat petalele lor și le-am presărat în calea musafirelor, de la prima treaptă până în pragul casei, așa cum făcusem la începutul lui august la venirea Marianei. Cum aveam destule crizanteme, am adăugat și crizanteme albe, mov și aurii. Dacă d-na Pândaru a văzut în persoana mea de om în vârstă pe tatăl și socrul domniei-sale, atunci când întâmplător ne-am întâlnit în tren, tot așa eu, în momentul acesta, vedeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în grădină mai aveam încă trandafiri înfloriți, am adunat petalele lor și le-am presărat în calea musafirelor, de la prima treaptă până în pragul casei, așa cum făcusem la începutul lui august la venirea Marianei. Cum aveam destule crizanteme, am adăugat și crizanteme albe, mov și aurii. Dacă d-na Pândaru a văzut în persoana mea de om în vârstă pe tatăl și socrul domniei-sale, atunci când întâmplător ne-am întâlnit în tren, tot așa eu, în momentul acesta, vedeam în cele două musafire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Cristina Oprea sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
tabără a fost minunat, în afară de faptul că marele nostru experiment a eșuat lamen tabil și fără drept de apel. Ziua de lucru ne începea foarte devreme, mereu cu priveliș tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim nastica de-nviorare. De fapt, întâm pinând soarele cu un fel de dans lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuși. Ne hlizeam la el ca la o arătare bizară. Era din alt film. Cu toate astea, toți căutam să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-l mai pemiteau, dar de care nu se puteau lipsi. Îl văzu cum se uita în toate părțile, încercând să atragă atenția prietenilor lui, căutând o confirmare pe care nici unul dintre ei nu i-o putea oferi. Sub cupola unei crizanteme uriașe, se întoarse și-o surprinse pe Karin în timp ce se holba la el. Și cât dură acea străfulgerare, ochii lui găsindu-i pe ai ei, din el se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mulțime de oameni de securitate îmbrăcați în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își strângă pleoapele. Dacă îi mai plăcuse ceva în cutia în care urma să trăiască, era lipsa perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și să le mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum am cunoscut-o... Parcă în fața cimitirului. La poartă, o bătrână vindea lumânări și iconițe, alături o țigancă tânără lega buchete de crizanteme și tufănele. ― Mi-a dat mult de furcă, râse Cristescu. Ca să fiu foarte sincer, m-a făcut knock-out. ― Infractoare? ― În sens strict legal, fără îndoială. De fapt, nu știu ce calificativ i s-ar potrivi exact. Ai impresia că se joacă. La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vin, pânză și pahare din plastic. "E chiar domnul maior Cristescu, draga mea, deși puteai să juri că n-o să vină. Te înșeli cam des în ultima vreme și doar te-am rugat să fii a-ten-tă." Se aplecă îndreptînd crizantemele de pe mormântul Valericăi Scurtu. O femeie în vârstă trecu pe alee, salutînd-o mecanic. Melania Lupu răspunse amabilă. Ținea mâinile împreunate pe poalele trenciului. " Mai e cineva... Nu, nu-l cunoști, dar poți fi convinsă că-i polițist. E de-ajuns
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reprezintă o impietate. Cristescu își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a desface un stoc de haine demodate datorită cărora fiecare spera să devină imun. Dar toate aceste semne ale anotimpului nu te puteau face să uiți că cimitirele erau părăsite. În ceilalți ani, tramvaiele erau pline de mirosul fad al crizantemelor, și grupuri de femei se duceau la locurile unde rudele lor erau îngropate să depună flori pe mormântul lor. Era ziua în care se încerca să se compenseze pe lângă defunct izolarea și uitarea în care fusese lăsat timp de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]