2,936 matches
-
Albatros, București, 1973. Constantiniu, Florin, La Genèse du féodalisme roumaine: approche typologique, în NEdH, vol. 6, P. 1, Publiées a l'occasion du XVe Congres International des Sciences Historiques, Bucarest, 1980, Edit. Academiei R.S.R., București, 1980. Columbeanu, S., Valentin, Radu, Cruciadele, Edit. Enciclopedică Română, București, 1971. Courtois, Louis, Elveția. Istoric. Instituții. Spirit public (Conferințe ținute la 21, 22 și 23 iulie 1924 la Universitatea populară "N. Iorga" din Vălenii de Munte), București, Tipografia "România nouă", 1925. Crăciun, I., Dietele Transilvaniei ținute
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
p. 11. 30 Ibidem, p. 90; cf. N. Iorga, Dezvoltarea așezămintelor, I, pp. 154-155. 31 Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 12-19, 64-66. 32 Ibidem, p. 78. 33 Ibidem, pp. 14, 90-91; vezi și amănuntele privind datarea actului (p. 15). 34 Cruciadele. Momente de confluență între două civilizații și culturi, București, 1990. 35 Ibidem, p. 138. 36 Ibidem, p. 139; a se vedea și Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 16-17; Sergiu Columbeanu, Radu Valentin, Cruciadele, București, 1971, pp. 78-87; cel dintâi rege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
amănuntele privind datarea actului (p. 15). 34 Cruciadele. Momente de confluență între două civilizații și culturi, București, 1990. 35 Ibidem, p. 138. 36 Ibidem, p. 139; a se vedea și Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 16-17; Sergiu Columbeanu, Radu Valentin, Cruciadele, București, 1971, pp. 78-87; cel dintâi rege creștin al Ierusalimului a fost Baudouin I (ibidem, p. 87-91). Modelul a fost recepționat de Bizanț și însuși bazileul a ieșit din imobilitatea sa rituală. Pentru amănunte privind "bazele corporative ale regimului constituțional
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dl. Bin Laden se străduiește să ordoneze puțin lucrurile, împărțind lumea în două tabere: cruciații și admiratorii semilunii, tabere aflate inevitabil în conflict. Nu prea versat într-ale diplomației, dl. Bush jr. s-a trezit el mai întîi vorbind despre "cruciada împotriva terorismului", stîrnind oprobriul lumii musulmane. De, gura păcătosului... Cancelariile occidentale se străduiesc cu mult zel să ne convingă că nu avem de-a face cu un conflict între civilizații, între primele două mari religii ale lumii, și repetă papagalicește
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
profeții corecte, că prin cele scrise în Ciocnirea civilizațiilor ar fi dat idei ce au inspirat evoluțiile actuale. Mi se pare puțin ipocrit și cabotin să descoperi abia acum fenomenul terorismului, să te ascunzi după faldurile sale, dedicîndu-i o veritabilă cruciadă, și să nu vezi cauzele profunde ale conflictului, care rezidă, chiar dincolo de faptul că avem într-adevăr de a face cu două lumi diferite, cu mentalități diferite, în aroganță și intoleranță, în agresivitate și umilință, în inegalități economice extreme, în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
simplismul său ridicol, este una paranoidă, extrem de periculoasă, care a făcut mult rău în istorie. Cu o cultură politică profund marcată de puritanismul neoprotestant, în care reapare ideea de popor ales, George W. Bush e convins că încarnează Binele în cruciada împotriva Răului (evil în engleză, imediat asociabil cu devil -diavol), cu un aer mesianic ce nu e nou în politica americană, dacă ar fi să ne amintim numai de Wodroow Wilson, Joseph McCarthy și Ronald Reagan. De asemenea, războiul împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fie că e vorba de participarea la proiectul de scut antirachetă, fie de angajarea alături de soldații americani în Irak și Afganistan. Dar iată că, între timp, Japonia face curte Iranului, angajînd aici proiecte de cooperare petrolieră, și se depărtează de cruciada vulturilor neoconservatori din admnistrația de la Washington (apropo, participarea Japoniei în Irak înseamnă 600 de militari, angajați în operațiuni umanitare). Apoi, tot spre deosebire de americani, Japonia a ratificat acordul de la Kyoto, Tratatul de la Ottawa împotriva minelor antipersonal și a contribuit la crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Leviathan, Institutul European Iași, 1997; Buican Denis, Revoluția evoluției, Editura Științifică, București, 1994; Chabot Raoul, Chabot Laurent, Le choc des économies. Les modèles nationaux face à la mondialisation, Ellipses, Paris, 2007; Chirovici Eugen Ovidiu, Puterea, Rao, București, 2009; Ciobanu Alexandru, Cruciada globalizării, Miracol, București 2004; Compagnon Antoine, Antimodernii, Art, București, 2008; Crozier Michel, Le Phénomène bureaucratique, Seuil, Paris, 1964; Dahl Robert, Democrația și criticii ei, Institutul European, Iași, 2002; Dahrendorf Ralf, Conflictul social modern, Humanitas, București, 1996; Dăianu Daniel, Transformarea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
departe de cavourile întunecate și lugubre) fiind considerată un proces mai curînd ne-natural, malefic, ieșit din modelele de comprehensiune ale umanității. Prin urmare, europenii și, mai apoi, americanii (sub impactul revoluției industriale și dezvoltării științelor medicale) au început o cruciadă fără precedent în istorie împotriva morții, cruciadă care continuă și astăzi. Dacă nu au putut-o anula, cel puțin i-au modificat spectrul agresiv și înspăimîntător. În primul rînd au personalizat moartea, asociind-o cu fiecare individ în parte și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
considerată un proces mai curînd ne-natural, malefic, ieșit din modelele de comprehensiune ale umanității. Prin urmare, europenii și, mai apoi, americanii (sub impactul revoluției industriale și dezvoltării științelor medicale) au început o cruciadă fără precedent în istorie împotriva morții, cruciadă care continuă și astăzi. Dacă nu au putut-o anula, cel puțin i-au modificat spectrul agresiv și înspăimîntător. În primul rînd au personalizat moartea, asociind-o cu fiecare individ în parte și nu cu umanitatea în ansamblul său. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea se acutizează odată cu cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii de revoltă este exprimată, la un alt nivel, în poemul Cruciada copiilor: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor,/ Care n-aude,/ Nu vede,/ Nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". Devenind necesitate, scrisul este refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o nuditate de statui antice"241: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu cuvintele-cheie "foame", "frică", "gratii", "fuga") marchează o nouă etapă din creația Anei Blandiana. Ceea ce răbufnise din adâncuri, pentru că ținea de ființa ei intimă, de experiențele profunde care o marcaseră încă din copilărie (arestările la care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate" (Cruciada copiilor) sau "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale ideologiei comuniste, urmând ca a doua parte să o rezervăm analizei stilistice propriu-zise a textelor de factură interzisă. Ne-am oprit asupra celor patru poezii apărute în volumul din Revista "Amfiteatru", 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
viataromaneasca.eu/arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html/accesat iunie 2010.. 14Ibidem: Lovinescu exemplifică: "Spiritul evului mediu, de pildă, se manifestă sub două forme: credința religioasă care-i determină întreaga activitate sufletească (literatura, arta, filosofia etc.) și provoacă în domeniul politic cruciadele, adică expansiunea occidentului spre orient, iar, pe de altă parte, în domeniul social, forma specifică a feudalității, de origine germanică sau nu, în orice caz expresie a individualismului social, după cum stilul ogival este o expresie a misticismului". 15Ibidem. 16Vezi Iulian
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
instrument de tortură), neagă păcatul originar și liberul arbitru al omului (pentru ei, omul nu alege să facă răul), admit femeile în rîndul clericilor, resping sistemul feudal, reabilitează împrumutul pe dobîndă (camăta), denunță implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII-lea, cînd se dezvoltă, alături de genul liric cunoscut, o poezie satirică, în care angajamentul moral al autorului și implicațiile politice generale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de luth" Ca și cum aș fi arșița potolită de tine cînd semeni cu un regesc cimitir Ca și cum aș fi semnul egal între viață și povară Ca și cum n-ar fi permisă călătoria în trăsuri pentru pasărea paradisului Ca și cum ziua fulguie funingine din cruciadele în care am murit iar noaptea crini evadați din "Le Bois sacré" a lui Denis Ca și cum aș fi fagurele în care toamna adună miere din "Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi făcută ferfeniță de foarfeca picioarelor Ca și cum
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
nu stabilea doar primatul sacerdoțiului față de împărat și regi, dar și noi reguli etice, care au dus la întărirea Sfântului Scaun, sprijinit și pe Ordine monahale precum camaldolezii (1012), cartusienii (1084), cistercienii (1098), bernardinii (1113). A urmat implicarea în organizarea cruciadelor cu scopuri militare, religioase și antievreiești. Tot atunci s-a produs și "marea ruptură" (1054) (3, I, cap. VII, IX) a catolicismului de ortodoxie, menținută până la mișcările ecumenice începute la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar neîncheiate nici după un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prefigurat căderile ulterioare în doctrine reducționist-empiriste ori raționaliste, prelungite până în zilele noastre. În Răsărit, Bizanțul a supraviețuit prin combinarea rezistenței armate cu diplomația, prin cooperările cu bogații venețieni și prin ideologia politică mai flexibilă față de aceea din Vest. Cele opt cruciade pornite de papi și prinți occidentali urmăreau recuceriri, colonizări însoțite de multe distrugeri și masacre. Cruciada a patra dintre 1202- 1204 a desființat Imperiul Bizantin prin împărțirea sa în mai multe state. Refăcut, Imperiul a mai rezistat cu greu năvălitorilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
supraviețuit prin combinarea rezistenței armate cu diplomația, prin cooperările cu bogații venețieni și prin ideologia politică mai flexibilă față de aceea din Vest. Cele opt cruciade pornite de papi și prinți occidentali urmăreau recuceriri, colonizări însoțite de multe distrugeri și masacre. Cruciada a patra dintre 1202- 1204 a desființat Imperiul Bizantin prin împărțirea sa în mai multe state. Refăcut, Imperiul a mai rezistat cu greu năvălitorilor sosiți din aproape toate punctele cardinale (Asia Mică, Balcani și mai departe, ori cruciadele vestice). În
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și masacre. Cruciada a patra dintre 1202- 1204 a desființat Imperiul Bizantin prin împărțirea sa în mai multe state. Refăcut, Imperiul a mai rezistat cu greu năvălitorilor sosiți din aproape toate punctele cardinale (Asia Mică, Balcani și mai departe, ori cruciadele vestice). În cei 250 de ani, bizantinii au fost încercuiți de mulți atacatori. Până la urmă au fost ocupați de Otomani la mijlocul secolului al XV-lea. Favorizați de cursul istoric, occidentalii și-au întărit organizările social-politice în cadrul luptelor dintre Împărat, Papă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]