11,104 matches
-
sufletului meu. șase în primul loc: te retragi, împreună cu vrăbiuțele-soldat, pe care le-ai salvat din coliviile zidului gros al cetății, le-ai eliberat din întunericul maimuțelor cu gât roșu nancy ma, vrăbiuțele-soldat te poartă într-o caleașcă de nuiele crude de alun, prin aerul rece al nopții, bătăile aripilor lor se aud ca o mașină de cusut în jurul tău, sufletul tău nu simte distanța, nici față de zidul înlănțuirii tale, nici față de drumul dragostei tale, ești încă în cascada primejdiei, vrăbiuțele-soldat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
secerate de mâinile lungi ale maimuțelor lumii noi. șase în al doilea loc: trăsurica fină zboară din ce în ce mai jos, ajunge în bătaia mâinilor lungi, păroase și îndemânatice ale maimuțelor nancy ma, conduse în această urmărire de hanuman însuși, supranumit retragere regele crud. vrăbiuțele-soldat, încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta găsești, ca întotdeauna, o soluție cât de cât ingenioasă, scoți, din partea ascunsă a desagiifără-fund, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză primită în dar, o îmbraci de îndată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întotdeauna, o soluție cât de cât ingenioasă, scoți, din partea ascunsă a desagiifără-fund, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză primită în dar, o îmbraci de îndată, te înalți deasupra întregului stol, de unde poți zări drumul dragostei tale, cărăușele devotate ale trăsuricii de nuiele crude de alun sunt salvate și ele. nouă în al treilea loc: cu clarviziunea ta, conduci tu însuți stolul de vrăbiuțe-soldat, semnalizezi o răsucire către răsărit, după nu mai mult de patru kilobecuteci apare în față discul strălucitor care îți dăruiește
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tot ce poate fi pradă. oștirile dușmanilor tăi suferă pierderi, specia broaștelor-spion este aproape extirpată. tu nu ești bucuros decât așa, moderat, nu ești entuziast, pentru că înțelegi că dușmanul oștirilor dușmanilor tăi nu este neapărat prietenul tău și același prăpăd crud îl poate zvârli oricând și asupra ta, și asupra dragostei tale. vitrina s-a produs un cutremur în vitrina ființei mele toți trecătorii se îngrămădesc să privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un crenel lunguieț și zărești, de sus, mai întâi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
patrulea loc: înțelegi că ai greșit, în graba ta mare de a fi fericită, te-ai expus prea mult, ești și în plin câmp deschis, unde vrăjitoarea fuamnach îți poate urmări orice mișcare, și, în plus, acest teritoriu aparține chiar crudului ultim rege shang, care a adus multe sacrificii zeilor celor mai de jos să îi înles nească vânătoarea și să îi dăruiască victorii în războaie, e foarte greu să te lupți în afara grădinii suspendate a dragostei tale, unde defensiva este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă oștirea dușmană a crudului ultim rege shang a lansat către tine o ploaie de săgeți, care au acoperit cerul și te urmăresc în picaj, săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi de ascuțitele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi pe patul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
am rugat de creanga lui, / De florile teiului: / "Creangă-floare, scapără / Și de răi mi-l apără!" / Dragul mamei copilaș, / Multe-n lume spune-ți-aș, / Dar mă tem să nu mă lași. Ci mai dormi, măre, un pic / Că ești crud de ani, și mic. // CORUL: Dormi la umbră, dormi în pace, / Că mama ție ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
duci caii de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-o palmă în alta. Petrache privea la el fără să-l tulbure cu vorba. Îl înțelegea... Să vezi ce păpușoi au să crească aici! Mâine seară trecem pe la inginer, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și să-l înțeleagă, și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau. Din pricina aceasta, de fiecare dată, atunci când avea îndoieli și își punea întrebări, venea aici pentru a găsi răspunsuri. Și oglinda îi răspundea, iar asta îl mai îmbărbăta puțin. Tocmai de aceea, el continua să privească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fusese de 1 Una dintre cele mai frumoase rase de cai din Arabia Centrală și de Nord. deștept, altfel s-ar fi deșternut evenimentele pe firul sinuos al vieții sale. Dar nicidecum n-a fost - am arătat -, iar viața este crudă întotdeauna și nu iartă niciodată; și doar mult prea arareori ea se îndură să-ți mai ofere o a doua șansă, însă, atunci când o face, să știi că poți s-o numești direct pronie cerească! Eu chiar nu știu dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste ultime cuvinte ale Mariei, nimeni nu mai vorbi deloc: bărbatul, fiindcă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare, de ce mi se întâmplă lucrul acesta în frunte cu propria-mi mamă?! Ah, toate mă supără! Cu mama nu pot să mă înțeleg defel și, în plus, cred că-s cel mai bolnav om de pe toată fața pământului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răsputeri să-și vadă de gospodărie și de creșterea fiului lor, Daniel, care se făcuse un năzdrăvan pe cinste și frumos ca un crin. Puține erau momentele de liniște În casa lor, ca apoi fiara adormită să devină și mai crudă. “Nu mai pot să Îndur!” Își spunea Maria după câțiva ani de calvar. Nu pot să cred că viața mea poate fi doar așa... Și Într-adevăr, viața nu este “doar așa”, surprinzându-ne mereu nepregătiți la câte o răscruce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am Închis ochii și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai Întâi doresc să vă mărturisesc că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dreptul ucigătoare. Desigur, un binevoitor a făcut cunoscută legătura noastră. Lucrurile s-au complicat, tensionat, dar iubirea noastră devenea tot mai puternică. După trei ani, soția lui, jurist de meserie, murea Într-un spital din București, răpusă de o boală crudă: leucemie. Avea doar patruzeci și patru de ani. Era minionă, ca și mine, cu trăsături delicate. Pot recunoaște că era o femeie frumoasă. Rămâneau În urmă: soțul și doi băieți la facultate. P.C. nu obișnuia să povestească despre lucrurile legate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În care s-au cuibărit Înfinite tristeți. Am plâns o vreme, cu lacrimi fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără să lase niciun fel de urme în sufletul ei, nu a putut afla nimic despre trecutul ei, e închis ca într-un mormânt, parcă s-a născut sub zidurile filarmonicii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit de realitatea crudă și greu de digerat, căci adevărul scos la lumină poate mutila un suflet fragil și nevinovat. Cu toate că în urma unor dorințe sublime urmează mai întotdeauna dezamăgirea, nu miam pierdut niciodată speranța, căci, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, “încrederea în tine
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]