1,144 matches
-
înfrînt suferința și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-a acoperit de-o crustă vișinie, crusta s-a dus și ea curând și-a rămas în urma ei o pată roz de piele nouă. Dar am fost de-atunci sigură că fiecare os al meu e de cristal..." Și, după câteva clipe de tăcere: "Ai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-a acoperit de-o crustă vișinie, crusta s-a dus și ea curând și-a rămas în urma ei o pată roz de piele nouă. Dar am fost de-atunci sigură că fiecare os al meu e de cristal..." Și, după câteva clipe de tăcere: "Ai auzit de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cocoloșite de țigări și rațe cu penet cafeniu. Era lumină, deși soarele nu se vedea încă. Pe un podeț arcuit, de metal, un vagabond adormise în fund, cu picioarele depărtate. Un picior îl avea gol și acoperit ca de o crustă gălbuie. Închidea din când în când ochii, și un fel de leșin adânc o cuprindea. Era frântă de oboseală. S-ar fi trântit și ea pe treptele vreunei uși și-ar fi ațipit măcar un sfert de oră. Ca să viseze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ori ar fi fost pentru ele mai bine să fie lăsate așa, grotesc de nedesăvârșite, pentru ca disperarea lor fără margini, de osândiți prinși în blocul de gheață, să le rămână întreagă. Noi înșine, însă, plîngîndu-i pe ei, cei care, în crusta lor de azotat de argint sau încifrați în litere risipite pe-o rogojină de stuf, sau pictați pe-o frumoasă urnă greacă, sânt jupuiți de adîn-cime și timp, sîntem la rândul nostru atinși de-o agnozie ciudată. Ce straniu li
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă și foarte slabă și se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunge la modificarea reacției solului. - În al doilea rînd urmează acțiunile directe de distrugere a elementelor structurale, printre care prăfuirea solului ca urmare a lucrării excesive sau la umiditate necorespunzătoare, compactarea datorită traficului exagerat, mai ales pe sol umed, formarea crustei sub acțiunea picăturilor de ploaie, factori legați de mașinile agricole (tipuri de mecanisme de rulare, greutate etc) ș.a.. Degradarea solului sub acțiunea apei Apa joacă un rol esențial în dezvoltarea atît a microflorei și a microfaunei solului, cît și în
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
nici o șansă de a-l ține sub control. Cocoșatul Își abandonă recitalul când soldații se lansară Într-o interpretare a cântecului „Germanie, mândria noatră“. Unul dintre ei, un zdrahon de bărbat cu o cicatrice pe față de lungimea și consistența unei cruste de șuncă, merse În jurul barului fluturând din mâna În care-și ținea berea, cerându-le insistent clienților aflați În local să cânte și ei. Lui Illmann nu păru să-i pese și cântă cu un glas puternic de bariton. Cântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe să se topească. După ora patru după-amiaza, începe să se formeze din nou gheața. Tot dealul, iarba care trebuie să devină verde, arată de parcă ar fi acoperit cu o peliculă de cristal. Acum e vremea când Fairlynn devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o răsturnare de situație, explică doctorul. Îi vorbi în unde B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant. Uneori se holba la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca sucul de cireșe Kool-Aid. —Oau! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
moarte, câmpurile căpătau o frumusețe stearpă, minimalistă. În aceste orizonturi pustii, nimic nu se putea furișa nevăzut. Iernile aveau să fie foarte grele, desigur. I-ar fi plăcut să vadă un februarie aici. Săptămâni în șir de zăpadă cu o crustă de gheață, de temperaturi sub zero grade, de vânturi revărsându-se nestingherite dinspre munții Dakota pe o distanță de sute de kilometri. Cercetă o culme mărginită de grâne de la o fermă veche, puțin mai acătării decât o cocioabă. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mănânc înainte să mă răzgândesc. Carbohidrații sunt ca un calmant în momentele de stres. Comanda nu a întârziat să vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rasă pe care părul începuse să crească și ieși. În urma ei liniștea se înstăpâni, adâncită și mai tare de fluieratul unor păsări de prin pomii grădinii. Tăcură un timp. Monahul muia feșele în apă, le punea delicat peste rănile cu cruste, treptat, cu răbdare, acoperind fiecare părticică, apoi le lua ca să curețe cu alte feșe uscate carnea carbonizată și să o dea jos. Vedea cum la atingerea rănilor mușchii spinării se contractau și își schimba locul ca să ghicească o oarecare reacție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deja asupra Newark-ului. E clar, nu-ncape îndoială, deja i-am putea contacta pe Tuckerman & Faber, pentru pregătirile de înmormântare, și am putea începe să anunțăm lumea. Da, e de-ajuns ca străzile să înceapă să sclipească acoperite de-o crustă de polei ca să-i încolțească ideea că taică-meu, care trebuia să fie de cincisprezece minute acasă, la cină, zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva, pe drum. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un sertar cu furculițe. Se jucase probabil ăla mic cu el și-i deschisese sonorul. Până una-alta, până ar găsi un client să-l vândă, era bun să sperie turmele de carcalaci care se plimbau pe aragazul acoperit cu cruste imemoriale de iahnii de fasole și de tocănițe de cartofi. Vom lăsa niște urme, dragostea mea, cine va veni în cuibușorul nostru după ce-om vinde n-are decât să curețe și să dezinfecteze până o da în turbare. Nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
foame! Aș mânca un cal întreg. Cine știe? Dacă nu se termină curând războiul sigur o să ajungem și la asta. Dintr-o geantă scoate câteva ouă roșii, o pască mică, puțin drob de miel și un cozonac cu o frumoasă crustă aurie. Toate acestea îi aduc aminte lui Marius că este Sâmbăta Paștilor, ultima zi a postului. Din păcate, atunci când preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde improvizase un mic altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nas, zicând că dacă tot trebuie să mănânc așa ceva, măcar să aibă ketchup. Mi-a adus și ketchup, după care a plecat. Am stat multă vreme uitându-mă la friganele. Am observat că fuseseră prăjite inegal, formând în multe locuri o crustă neagră, când ar fi trebuit să fie complet aurii. Noi, la restaurant, suntem împotriva oricărei cruste formate prin prăjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoși din baia de ulei, de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ketchup, după care a plecat. Am stat multă vreme uitându-mă la friganele. Am observat că fuseseră prăjite inegal, formând în multe locuri o crustă neagră, când ar fi trebuit să fie complet aurii. Noi, la restaurant, suntem împotriva oricărei cruste formate prin prăjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoși din baia de ulei, de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și mai retrasă. Deși se trezise devreme toată viața, Începu să doarmă până târziu. Când mama mea Îi aducea tava cu micul dejun, Desdemona deschidea un ochi și Îi făcea semn să o lase acolo. Ouăle se răceau. Cafeaua prindea crustă. Singurul lucru care Îi trezea interesul era șirul zilnic de telenovele. Îi urmărea pe bărbații infideli și pe femeile uneltitoare, fidelă ca Întotdeauna, dar nu le mai mustra, de parcă renunțase la intenția de a corecta greșelile lumii. Sprijinită de tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o palmă peste obraz, ca să-mi verifice reflexele. Mai avea el o procedură, când mă asculta la plămâni cu un pahar de vin. Când Își apleca urechea să-mi asculte inima, mi se oferea o viziune aeriană a Galapagosului de cruste de pe creștetul său chel. (Arhipelagul Își schimba poziția an de an pe globul țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o adică? Nu erau și Brățările cu Talismane la fel de etnice În cele mai mici detalii? Nu erau la fel de pline de ritualuri și mâncăruri ciudate? De frazeologie tribală? Spuneau „hidos“ În loc de respingător și „aiurea“ În loc de ciudat. Mâncau niște sandvișuri mititele, fără crustă, din pâine albă - sandvișuri cu castraveți, cu maioneză și ceva pe nume „măcriș“. Până să mergem la Baker & Inglis, eu și prietenele mele ne simțiserăm Întotdeauna complet americance. Dar acum nasurile pe sus ale Brățărilor sugerau că mai exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se profila capul Obiectului, cu ochii strâns Închiși, recitând. Făceam deja asta de două ore. Obiectul aproape parcursese un set complet. Beulah, servitoarea, ne-a adus sandvișuri pe o tavă și două sticle mari de Tab. Sandvișurile erau albe, fără crustă, dar n-aveau castraveți și nici măcriș. Pe pâinea pufoasă era unsă o pastă de culoarea somonului. Făceam multe pauze. Obiectului Îi trebuiau des gustări. Încă nu mă simțeam bine În acea casă. Nu mă puteam obișnui cu ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o Întreb. ― Ce? ― Muci. ― Nu-i adevărat. ― Ba da. E mucus. E urdoarea care-ți iese pe ochi. ― E așa de scârbos! ― Ai puțin somn În ochi, draga mea, Îi spun eu pe un ton grav, prefăcut. Cu degetul, Îndepărtez crusta de pe genele Obiectului. ― Nu-mi vine să cred că te las să faci asta, spune ea. Îmi atingi puchinii. Ne uităm o clipă una la alta. ― Îți ating puchinii! țip eu. Și ne zvârcolim, aruncând cu pernele și zbierând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Din această perspectivă, metamorfoza mea corporală era un eveniment minor. Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns În Grosse Pointe. Ulmii desfrunziți se Întindeau din ambele părți ale străzii și-și dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]