2,381 matches
-
al feminismului marxist și acoperă o problemă fundamentală în emancipareaxe "„emancipare" femeilor. Rămânea de demonstrat dacă realizarea ei, condiție necesară a autonomieixe "„autonomie" femeilor, este și o condiție suficientă. După etapa clasică și în contextul comunismului aplicat, ideologiixe "„ideologie" și ctitorii acestuia nu s-au mai interesat de problema exploatării de gen. Motivul principal este acela al primatului luptei de clasă asupra tuturor celorlalte categorii de probleme. Lui Leninxe "„Lenin,V.I.", ligile feministexe "„feminist" ruse i-au părut mereu suspecte prin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul, foarte tânăr, cu barbă redusă la un vârf, ca la muschetari, slujea cu ochii tot spre ei, într-un spirit de înțelegere. Ioanide se întoarse repede pe călcâie și ieși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și, deși era admisă la curte, afecta o anume opoziție și visa restaurarea dinastiilor domnești române, adică a ei. Nu-i de mirare, deci, că Aurora fu ascultată cu cea mai mare bunăvoință și obținu o adeziune unanimă în consiliul ctitorilor școalei din care făcea parte și madam Pomponescu. Recomandarea se făcu și numirea era iminentă, întrucît școala funcționa, sub direcția provizorie a unei profesoare, numai cu câte o clasă de fiece ciclu; deocamdată, Aurora nu uită a face o vizită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu poți să dai, așa, un comunicat? . - Nu pot, firește. E cum aș da comunicat din senin că nue adevărat c-am înnebunit. Toată lumea ar fi intrigată și rezultatul ar fi contrar. . - Atunci ce-i de făcut? . - Voi da lista ctitorilor și donatorilor, făcând cu acest prilej apel la noi ajutoare și donațiuni. E ceea ce și făcu primarul, care obținu o subvenție chiar de la Pomponescu. Astfel, culmea ironiei, Ioanide primi o sumă de bani procurată chiar de Pomponescu. Nu fu singurul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obțină biserica lui Ioanide și, continuând lucrările pe dinăuntru, pusese pe pictor s-o zugrăvească pe ea și pe nepotul ei ținând miniatura bisericii în mâini, după obiceiul iconografic obișnuit în veacurile trecute. În pomelnice erau citați în frunte ca ctitori. Imaginea lui Cioarec fusese înlăturată. Totdeodată, în școala prințesei se preda ca bucată de citire și temă de compoziții Asasinarea prințului rumân Hangerliu, în care era vorba de prințul mâncător de semințe de floarea-soarelui. Prințul murise, după această versiune, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
americani astăzi cu Princeton-ul lor. Câte capitale culturale nu a avut Italia?" Ce-o mai ieși, Doamne, și din nebunia asta? Îmi vine mereu în minte vorba spusă de Noica acum câțiva ani, la plimbarea aceea spre Șanta: Aș face ctitorii cu nemiluita!" Am reluat traducerea lui Phaidros. Cred că nu există bucurie mai aspră... Seara de astăzi a fost magnifică. Noica ne-a așteptat la el cu o listă pentru discuții, cerîndu-ne să venim și noi în fiecare seară cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că actele de danie implicau obligații reciproce, motiv pentru una din părți de a refuza în situația că ar fi bănuit anumite subterfugii. Prin 1698, când călugării de la schitul Dumbrăvița intră în conflict cu unii dintre urmașii lui Ștefan căpitanul, ctitorul schitului, solicitându-se prezența megieșilor în vederea judecării și soluționării pricinii, în izvodul cu răzeșii convocați la fața locului întâlnim cinci nume de la Liești, un nume din Fântânele (Bucești), patru din Dumbrăvița, iar din Umbrărești numele a șase răzeși și anume
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești din Siret spre răsărit” (au tras cu lanțu înseamnă au măsurat). Cere proprietarului să facă demersurile necesare spre a corecta situația. Theodor Ciuntu, în lucrarea intitulată Dicționarul statistic și istoric al județului Tecuci, consemnează că respectivii arendași ar fi ctitori ai bisericii din satul Torcești. Deși biserica nu era din cărămidă, ci din paiantă, autorul scrie că ea a fost „zidită în anul 1840 de Gavril și Constantin Dodan, arendașii moșiei lui Mihail Pașcanu, care era proprietar al moșiei Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ei să vândă în favoarea lui Mihai și a fratelui său, Paul Balș. Acest Mihai a fost cel care a subvenționat publicarea Dicționarului geografic, statistic și istoric al județului Tecuci din 1897, întocmit de profesorul Theoder Ciuntu. De asemenea, el este ctitor al bisericii actuale din satul Torcești cu hramul Intrarea în Biserică (Ovidenia), construită în anul 1904. La începutul răscoalei din 1907, Paul Balș a fugit de frica țăranilor răsculați din satele Torcești și Blăjeri și a găsit adăpost și găzduire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
impune o investigație arheologică la temelia ce se vede încă, singura modalitate prin care s-ar putea obține date precise și concludente privind vechimea, dacă nu cumva suprapune o și mai veche construcție, poate și vreo inscripție cu informații asupra ctitorilor. Deocamdată știm sigur că o biserică a boierilor Costache a existat aici. Biserica de zid ce se vede astăzi la Siliștea își are propria-i istorie asupra căreia merită să zăbovim puțin, mai ales că pe parcurs s-au făcut
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al României, vol. V, dar cu data modificată, 1840, în loc de 1826, cum e la Ciuntu, reprodusă și în pisania pusă după reparațiile din 1959, păstrată și în prezent, ba, mai mult, și în recentul «Anuar» al Episcopiei Dunării de Jos. Ctitorul Gavril Conachi nu avea cum să „zidească” în 1826 biserica, cu atât mai puțin în 1840, când el nu mai viețuia, decesul său întâmplându-se încă din iunie 1811. Cheltuielile pentru construcția acestei sfinte biserici au fost suportate, într-adevăr
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la construirea bisericii și nu la repararea celei vechi de pe vremea Costăcheștilor. Noua zidire se va face alături de cea veche, caz neobișnuit în astfel de împrejurări, părerea noastră fiind că biserica veche exista încă, dar în stare precară, iar noii ctitori vor fi considerat dărâmarea ei ca o impietate adusă înaintașilor, preferând să o cruțe. Pe această temelie am descoperit în februarie 1989 o pereche de paftale în stare proastă de conservare, determinate ca datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să o cruțe. Pe această temelie am descoperit în februarie 1989 o pereche de paftale în stare proastă de conservare, determinate ca datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care a aparținut în mod sigur unui membru al familiei ctitorilor, înmormântat în acest loc. În continuare extragem și transcriem date din Sama lui Grigoraș Butunoi (= Bute I. S.) vătahului de la Umbrărești, de banii ce au cheltuit la trebuințele bisericii. și alte cheltuieli ce se ridică la totalul de 1.522
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
construirea din nou a unei biserici din cărămidă, făcută din banii lui Gavril Conachi la Umbrărești, și nu poate fi alta decât actuala biserică a satului Siliștea, sat ce se consemna atunci cu numele originar Umbrărești. Prin urmare, informația privind ctitorul este corectă, dar datarea este greșită. O icoană din biserică, aflată în iconostas, are scris anul 1794, dovadă în plus a construirii bisericii în respectivul an și nu în 1826, cum consemnează Th. Ciuntu în Dicționarul său din 1897, cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Slobozia și Tămășenii constituiau laolată unitatea numită Slobozia-Umbrărești, despre care am mai amintit. Biserica Corpăceștilor de la Tămășeni, cu hramul tot Adormirea, se află înregistrată în documentul respectiv, oarecum eronat, sub numele Corpaciul, preot aici fiind acum Gheorghe Corpaci, urmaș al ctitorilor. Și aici, la temelie, ar trebui făcute investigații arheologice pentru descoperirea unor urme din care să se afle date privind vechimea locașului și a necropolei din jur. Cum această biserică nu mai există, satul fiind arondat acum la biserica din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sub nume de Boziești”. Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu Sârghie, înscris în catagrafia din 1774, „popa Sandu”, menționat și în unele sămi ca preot la ctitoria lui Conachi, arătat într-un istoric al bisericii Sf. Nicolae din Tecuci drept ctitor al ei. Catagrafia din 1774 nu cuprinde nominal Bozieștii, și nici pe preoții care vor fi slujit aici în acest timp. Cele din 1831 și 1843 îl includ în entitatea numită Slobozia-Umbrărești, unitate administrativă și fiscală formată din satele Siliștea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cărțile arătate mai sus nu s-a păstrat. Ele trebuie să fi dispărut în incendiul din 1925 când din biserica actuală au rămas doar zidurile. Cum și în legătură cu istoricul construcției acestei biserici s-au înregistrat câteva inexactități privind data și ctitorii, socotim utilă îndreptarea spre adevăr, în lumina informațiilor documentare existente. În pisania din biserică și în Marele Dicționar data construcției este 1879-1883, iar pisania îl acreditează ctitor pe Alec Botezatu. Dispunem de informații sigure din care rezultă că zidirea bisericii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în legătură cu istoricul construcției acestei biserici s-au înregistrat câteva inexactități privind data și ctitorii, socotim utilă îndreptarea spre adevăr, în lumina informațiilor documentare existente. În pisania din biserică și în Marele Dicționar data construcției este 1879-1883, iar pisania îl acreditează ctitor pe Alec Botezatu. Dispunem de informații sigure din care rezultă că zidirea bisericii a avut loc între anii 1881-1884, pictura s-a realizat ulterior, iar sfințirea bisericii s-a făcut în anul 1886. Am luat aceste date dintr-un dosar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ar trebui să-i plătească daune după cum urmează: 2.800 franci din angajamentul neachitat; 1.000 franci daune și alte cheltuieli. E limpede că Alec Botezatu a fost antreprenor angajat de locuitori să se ocupe de construirea bisericii, iar nu ctitor. Oamenii însă nu au știut să facă deosebirea între cele două noțiuni, iar când au fost întrebați, mai târziu, cine a fost ctitor, ei au răspuns că Alec Botezatu. De altfel eu însumi am receptat această informație de la bătrânul Vasile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că Alec Botezatu a fost antreprenor angajat de locuitori să se ocupe de construirea bisericii, iar nu ctitor. Oamenii însă nu au știut să facă deosebirea între cele două noțiuni, iar când au fost întrebați, mai târziu, cine a fost ctitor, ei au răspuns că Alec Botezatu. De altfel eu însumi am receptat această informație de la bătrânul Vasile Manole din Umbrărești, prin anii '70, când el avea peste 80 de ani. Așa se explică eroarea respectivă privind construcția. În ceea ce privește sfințirea bisericii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
senioriale 3 (domnești, boierești și mănăstirești) sau pravilele lor țărănești, relative la starea liberală sau aservită. În acest spirit de împrejurări, se organizează justiția la noi, din evul mediu, când instituțiile fundamentale ca și procedura judiciară erau preluate de primii ctitori de viață statală românească din dreptul romano- bizantin. Este o trainică armătură juridică ce s-a menținut în tot timpul dominației islamice, la început prin monumentele legislative numite „nomo-canoane” și apoi prin pravilele neoficiale din limba greacă, iar mai târziu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fiu, Alexandru. Tradiția și legendele spun că tânărul domnitor alerga în fiecare noapte, în goana nebună a calului, până la Marușca cea dulce. Așa, din marea dragoste cu fata unui boier, s-a născut primul fiu al lui Ștefan, Alexandru, devenit ctitor al bisericii „Precista” din Bacău. Prima căsătorie a domnitorului moldovean este cea din 1463, cu o ruteană din Kiev, Evdochia, fiica principelui Olelco. Evdochia era o femeie frumoasă, iar în tabloul votiv de la biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău este înfățișată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apoi la Liceul „Codreanu" din Bârlad, unde a fost profesor de limba latină și fondatorul catedrei de limbă și literatură română, căreia i s-a consacrat până la ieșirea la pensie, în 1893. Avântat în lupta politică a fost la Bârlad ctitorul ziarului Semănătorul prin care a servit cu credință Partidul Liberal. La 5 martie 1881 a fondat ziarul Paloda, recunoscând de proprie tar pe tipograful George Cațafany, propagând iubirea de patrie. În ultimii ani de viață, cei pentru care militase, i-
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ziua de 25 august, la cimitirul „Eternitatea" din Bârlad, S. Mândrescu, profesor la Liceul „Codreanu", spunea printre altele: „Deosebit Ștefan Neagoe a îngrijit de interesele comunei, fie în calitate de consilier comunal, fie numai ca om cu dragoste de târgul său, fie ctitor al vreunei biserici, dorințe pentru realizarea cărora a luptat timp de 31 de ani"... * 117 „Alunecări de teren la Mateești-Vălcea" scrie ziarul Adevărul din 22 februarie 2005. „Cufundarea de pământ la Tătărani" așa se intitulează știrea din Românul, publicată la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bârlad mi se trimitea „Vocea Bârladului”. Acolo am văzut poe ziile dumitale, acolo am început să te cunosc...” (Amintiri ale avocatului Bazil Clony, ziarist din Brăila, evocate de prof. universitar Dan Smântânescu în articolul „G. Tutoveanu, poet al seninătăților și ctitor cultural”, dar s‐ ar putea ca amândoi să fie în eroare pentru că „Vocea Bârladului” n‐am găsit‐o în documentarea mea, iar în perioada invocată la Bârlad apărea totuși „Vocea Tutovei”, de care G. Tutoveanu era foarte apropiat. Publica în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]