3,596 matches
-
prinde, să-l aducă trenul care o iluzie ne vinde. Ți-aș trimite mângâierea, ce doresc și ce dorești, să strivească depărtarea și în ochi să mă privești! Să găsești, în ei, cuprinsul, visului visat de tine și să te cufunzi în dânsul precum algele marine. Să te lași hrănit de dulcea de plăcuta-mi apă vie și oceanul meu de vise, te va legăna-n vecie. Îți trimit un gând de seară, în speranța că-l vei prinde, să-l
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
mereu, pentru a nu mă lăsa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grijă să nu slujească păcatului. Și aceste lucruri le fac zi de zi și ceas de ceas. Și auzind acestea starețul se cufundă într-o tăcere lăuntrică, mult timp”. Echilibrul omului, în principiu, are o strânsă legătură cu starea spirituală a acestuia, cu credința creștină, dar nu întotdeauna. Pe parcursul vieții, am întâlnit persoane indiferente față de fenomenul religios, dar, în schimb, erau foarte echilibrate
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
matematică. „Poate vișinata a început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?”gândi ea. Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul își sprijini podul palmei pe genunchiul dezgolit destul de mult al Emanuelei, care se cufundase cu totul în moliciunea fotoliului. Acest gest o electrocută pe elevă, care se alertă: „Ce face profu’ cu mine acum? Ce are de gând să facă? Va încerca să mă seducă?” Condurache, cu o mână pe piciorul fetei și cu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
ce n-ați văzut ! Ne cere să pășim tiptil și să ne oprim la o oarecare distanță. Vedem și noi aceleași mișcări ale lui Nix: se ridică parcă ar porni la atac, ascultă, și, repede, se aruncă în față, adânc cufundându-se cu gheruțele în zăpadă și iese cu alt șoricel. Extraordinar ! Nu ne vine să credem ! Pisicul nostru simte șoriceii pe sub zăpadă și-i prinde fără să-i vadă. A prins cinci-șase ! A rămas pe gânduri și Negrici al nostru
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
de folii albastre. Am bătut, am sunat și... liniște. Atunci Maria a pus mâna pe clanță și ușa s-a deschis ușor. Un ciocan scăldat în lichid roșu ca sângele era aruncat în drum. Pe canapea Paul și Isabela erau cufundați în dulcele somn al nemărginirii. Pe cearceafurile albe, parcă aruncase cineva petale de maci roșii ca focul. Păreau pictate de cineva într-o culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
cât și sentimental, să vă expun toate informațiile. Pentru liniștea tuturor, precizez faptul că noi facem operația de transplant cornean, întotdeauna, sub efectul anesteziei generale... - Un moment, te rog, Laura! o întrerupse Iustin, care a tăcut până în acea clipă, părând cufundat într-o adâncă meditație. Cât va dura aceasta, ultima variantă expusă și susținută de tine, după cât am observat? Adică, nu operația în sine, ci de la ea și până în momentul în care... voi putea vedea, doream să știu. - Dragul meu, ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Meccă cerească sau un fel de far spre care ținteau să ajungă personajele Virginiei Woolf. Imaginile erau șterse, eu îmi doream un Balcic real pe care să îl am viu în fața ochilor, să îi descopăr farmecul, în care să mă cufund. Visul meu s-a realizat pe data de 1 Mai 2014, când am plecat într-o excursie de patru zile pe ruta: Varna, Balcic, Nessebar. Timpul petrecut la Balcic a fost foarte scurt, o după-amiază și o noapte. Am vizitat
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Paradisului aceasta este străbătută de Izvorul Sfânt care are trei trepte și trei căderi în cascadă înainte de a se vărsa în Marea Neagră. Aici poți găsi într-adevăr o oază de liniște dumnezeiască, te poți plimba, poți admira, te poți relaxa, cufunda în rugăciune și în meditație. De la Capelă la magnolie pe partea dinspre mare se întinde Grădina de trandafiri, mândri, divers colorați și catifelați. Înălțimea lor nu prea mare îți permite să admiri marea în toată splendoarea și vastitatea ei. Mirosul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
copacii, devin întunecați, își pierd strălucirea. Când se înalță triumfător pe cer întregul ținut strălucește în lumina lui aurie. Stâncile din mat-cenușiu devin gălbui și treptat își recapătă puritatea și strălucirea. Timp de câteva zile am avut ocazia să ne cufundăm într-un spațiu paradisiac care grație minții cuprinzătoare a reginei pe o suprafață relativ restrânsă ne-a oferit o sinteză a celor mai îndepărtate zone ale lumii. Poposind chiar și pentru puțin timp în complexul reginei Maria de la Balcic ai
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
sine: - Cred că am să plec! - Vă conduc, dacă îmi permiteți! Se pare că nu vă simțiți bine! Am terminat și eu pe aici! Mona plecă însoțită de fotograf. Aerul rece de afară o liniștise, iar tăcerea în care se cufundase însoțitorul ei era deosebit de plăcută. Mai plăcut era ușorul parfum care se strecura dinspre fotograf, un amestec de fructe tropicale, curat și masculin. Îl privi dintr-o parte, curioasă. Privirile li se întâlniră și el zâmbi cu o gropiță delicioasă
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
crescut și el într-o familie de creștini baptiști, însă la puțin timp după căsătoria cu mama, și datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din biserică, tatăl meu n-a mai mers la biserică și s-a cufundat pentru treizeci de ani în beție, în alcool și-n tutun. Și-au fost treizeci de ani grei.” Erau momente în care seară de seară casa mea aștepta cu groază ca tatăl meu să vină acasă. De fapt nu ne
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
crescut și el într-o familie de creștini baptiști, însă la puțin timp după căsătoria cu mama, și datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din biserică, tatăl meu n-a mai mers la biserică și s-a cufundat pentru treizeci de ani în beție, în alcool și-n tutun. Și-au fost treizeci de ani grei. Mi-amintesc adesea cum era mama. Mama a rămas credincioasă. Erau momente în care seară de seară casa mea aștepta cu groază
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
tonul neutru, de conversație, la unul interogativ, care cerea un răspuns imediat. Ei bine, această nevoie a lui de a ști, indusă desigur de lipsa mea de reacție, transformată de subconștientul meu într-o urgentă nevoie de autolămurire, m-a cufundat si mai mult în apele tulburi ale năucelii, poate și din cauză că întrebare exista deja în mine, fără ca eu să o fi chemat, fără măcar să-mi propun să fac o analiză a existenței mele, a stărilor pe care le-am trăit
ARE YOU HAPPY? AUTOR VIOREL PLOESTEANU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366907_a_368236]
-
citesc pe ultima scrisă chiar aseară: Cuvinte... Din pletele nopții Îmi culeg cuvintele Și cu dragoste le-aștern În buchețele de suflet Dăruindu-le mereu Cu lacrima dorului de tine Le simt unduirea În liniștea gândului frumos În care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
oprească, ci să continue să se roage în gând. Și azi, ca niște ciori negre, persistă ulițele întunecoase în orașul acesta, dar pe atunci la nici un colț al străzii nu mai lucea lumina sclipitoare a felinarelor. Orașul anilor 90 se cufunda foarte devreme în miezul monumentalei nopți. Unicul centru vizitat de lume, în orele târzii, și care mai răsufla în bezna nopții, de prezența vizitatorilor, și celor cu astfel de necesități de comunicare, era așa-zisul Punct telegrafic într-un cuvânt
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-ar ridica și alții care să-l înfrunte pe sultan, așa cum George Castrioto Svinomed l-
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
care le rupeam cu teamă și smerenie ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
cu niște ani, mi-am petrecut ore întregi la centrul de documentare al Crucii Roșii din Bucuresti cu scopul de a pregăti o lucrare privind organizarea Societăților de Cruce Roșie din România în timpul primului Război Mondial. Pe masură ce mă cufundam în căutări, se amplificau și sentimentele mele de profundă recunoștință și afecțiune dublate de mândrie că aparțin unui popor cu astfel de înaintași care cu un devotament greu de înțeles azi, s-au unit în fața năpastei războiului până dincolo de prețul
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
prim-planul atenției piese de vocabular care sunt ținute, de vorbirea curentă, în situații și poziții bine stabilite și devenite, de aceea, șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică, splendidă și, mai ales, filozofică - mizând mult pe intuiția lectorului, dar încurajând și fantezia acestuia
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
de pe metope, de la descoperirea pe teritoriul țării a primului corn celtic, trecând apoi în revistă, cronologic, toți compozitorii români care scriseseră pagini muzicale- indiferent de gen -, consacrate unor evenimente istorice (prezentând și opera), până în zilele noastre (de atunci). M-am cufundat în munca de cercetare pentru a nu mai vedea nimic altceva în jurul meu. Am și dactilografiat lucrarea în 10 exemplare și, după ce m-am întors în presă, ani buni, echipa rămasă la bibliotecă s-a folosit de ea pentru a
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
de speranță și-ți dărui fericirea De-a viețui-n iubire și în alint de flori Ce-mbată cu miresme-n decor dumnezeiesc Iar tu, zidind altare din dalii - îmi surâzi Ai ochi plini de lumină și-n pace te cufunzi Iar eu te iau de mână șoptindu-ți...te iubesc! Sunt doar o fărâmiță de iubire Mi-e dor să-ți mângâi fiece cuvânt Rostit în taina nopților senine Mirajul lor în adieri de vânt Care mă poart-adesea către tine
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Creația - timp și veșnicie, p. 77 - 84. [103] Christos Yannaras, Persoană și eros, traducere de Zenaida Luca, Editura Anastasia, 2000, p. 170 [104] Mircea Eliade dezvoltă ideea unui timp sfânt, sacru în care omul religios simte nevoia de a se cufunda periodic. Poate fi vorba de Ierusalimul ceresc spre care fiecare om religios gândește să-l dobândească din perspectiva mântuirii. Astfel timpul sacru face posibil celălalt timp, timpul istoric, durata profană a existenței omenești. A se vedea Mircea Eliade, Sacrul..., p.
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în armuri de viață, și coroane pe cap. Și dau doliul înlături, căci ce nevoie am de dânsul, Îmi iau inima de aripi să o pot feri de tăișul cosașului, Cu
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]