2,064 matches
-
întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
nu consimțea cu ispita, nu i-ar fi urmat gândul<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 119, în Filocalia, vol. I, p. 247 footnote>. În tot lucrul pe care-l săvârșim, să avem pe Dumnezeu înainte și să cugetăm că vede orice gând al nostru și așa nu vom păcătui niciodată. Căci, dacă ne temem de semenii noștri ca să nu ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu râvnă îndemnurile și recomandările lor, pentru ca atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
limbi"372), Sextil Pușcariu a atras atenția asupra importanței "clișeelor" și a "asociațiilor constante" în configurarea mentalității unui popor: "Limba nu e [...] numai un servitor al gândirii, ci și un stăpân al ei. Dacă e adevărat că omul vorbește așa cum cugetă, nu e mai puțin adevărat că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească înaintașii lui. În limba tradițională căutăm expresiile cele mai potrivite spre a ne îmbrăca gândurile, dar această limbă moștenită, cu anumite clișee și asociații constante, îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
importanței "clișeelor" și a "asociațiilor constante" în configurarea mentalității unui popor: "Limba nu e [...] numai un servitor al gândirii, ci și un stăpân al ei. Dacă e adevărat că omul vorbește așa cum cugetă, nu e mai puțin adevărat că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească înaintașii lui. În limba tradițională căutăm expresiile cele mai potrivite spre a ne îmbrăca gândurile, dar această limbă moștenită, cu anumite clișee și asociații constante, îndreaptă gândurile noastre pe căile pe care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1.): "Deasupra, în crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid, o haită își lingea și-și alăpta cei nouă căței. Și arborele și hulubii și acea mamă cu puii ei erau în sama lui Dumnezeu. Nu cugetau, nu se zbuciumau, nu se împotriveau și nu plănuiau, ca oamenii." (p. 37) Explicația acestei opoziții constă în faptul că, spre deosebire de majoritatea oamenilor, animalele se comportă întotdeauna conform "firii" lor (cu care le-a lăsat Creatorul), și nu încearcă niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
416 Roshen Dalal, Hinduism: An Alphabetical Guide, Penguin Books India, New Delhi, 2010, p. 460. 417 Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia (Bunul moral al creștinilor), Bunavestire, Bacău, 2001, p. 237. 418 Nu este exclusă aici o sursă derivată: "Dar poate că cugeți lucruri mari din pricina averii tale? De ce? Te rog; nu ai auzit că goi am intrat în lume, goi ne vom și duce? Mai mult încă: n-ai văzut pe cei dinaintea ta cum au plecat goi de aici? Dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tale? De ce? Te rog; nu ai auzit că goi am intrat în lume, goi ne vom și duce? Mai mult încă: n-ai văzut pe cei dinaintea ta cum au plecat goi de aici? Dar cine oare având lucru străin, cugetă pentru aceasta lucruri mari? Că cei ce voiesc a întrebuința averile numai pentru mulțumirea lor proprie, li se iau acestea și fără voia lor mai înainte de moarte chiar, dar la moarte numaidecât." (Ioan Chrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
copil. Mama mea nu avea nevoie de protecție, nu a avut niciodată! Deși uneori simt că am 100 de ani peste cei de vârsta mea datorită bogatei mele expeiențe de viață, admit că după ce am trecut de perioada post-adolescentină am cugetat ceva mai mult la relația dintre noi două și am putut să văd lucrurile în altă lumină, mai apropiată de trăirile ei în corelație cu viața și prejudecățile societății asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte aceasta. Fără să fii
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
încercam să mă țin de pulpana hainei lui pe drumul cunoașterii și trăirii în Hristos. Din când în când, săptămânal sau lunar, știind de la Sfinții Părinți că adevărata smerenie este descoperirea gândurilor pentru a nu te îndreptăți singur în ceea ce cugeți, ne strângeam la domnul Trifan sau la noi, uneori toți, alteori numai câțiva, ne descopeream nedumeririle și dezbăteam problema care ne provocase întrebări în conștiință, în lumina scrierilor Sfinților Părinți și hotărârilor canonice ale Bisericii. Ne ridicam cu mintea la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine furios și strigă cât îl ține gura: „Eu nu înșel oameni! Eu nu înșel oameni! N-ai luat marfă de la mine. Vrei să-ți bați joc de mine! Du-te la cine-ai luat marfă!”. În fața impertinenței, fără să cuget, i-am dat o palmă. A căzut ca fulgerat pe pragul ușii, lovindu-se cu capul în potcoava bătută pe prag, simbol de noroc și câștig. Am încercat să-l ridic, dar nu mai sufla. Unul din băieții de prăvălie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în ei înșiși, lucrând fără Dumnezeu de partea lor. Frate al meu, slăbit de suferință, zi slujitorilor lui satan: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”, pune cărbuni aprinși pe creștetele lor, reintră sub har și așteaptă răsplata ultimă: Cununa Veșniciei. Cugetă: a cerut Mântuitorul îndurare, ușurarea suferințelor și încetarea nedreptăților de la Ana sau de la Caiafa, de la Pilat, de la răstignitori sau de la hulitorii din drum? Au cerut Apostolii milă și bună primire de la prigonitorii și ucigașii lor? A cerut primul Martir creștin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-mi scoată cătușele pentru culcare. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghere; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu se ascunde nimic. Nu consideram că mă aflu în stare de pedeapsă și nici nu sufeream în vreun fel această condiție, ci mi se părea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toate ce slobode-i ies înainte, așa cum i-a văzut Radu Gyr, în revelația sa. Matur(itate)a spirituală Una din problemele cărora le-am afectat mare parte în timpul detenției, mai ales după perioada ‘50-’60, a fost Maturitatea spirituală. Cugetând la consecințele învățământului ateu asupra sufletelor celor ce, fără voia lor, au fost infestate cu morbul comunismului, am intuit că starea de pervertire spirituală va fi cea mai tragică moștenire a acestui regim. În învățământ, în afară de aprofundarea cunoștințelor elementare religioase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai simțit aproape, ghemuit iar în scurta de piele jerpelită, scaunele în calorifere, încercîndu-le, sînt reci! mobilierul pune în vedetă omul imobil, baloturi de haine și fibre de mușchi încordate în frig, design actul de supraviețuire estetică la mobilier și cugete în dumbrăvile răcori, Semiramide a zis-o, eminescian, cizme, capul pe masă, tu cu pantofi, ți-ai făcut geaca pernă, macină memorie colectivă între pietrele literaturii, povestește tu ce, explică-i anume cum aranja Lăpușneanu capetele retezate pe masă, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe de-a-ntregul... Și e bine asta, mamă, zău, ești un om bun la suflet cum nici nu mi-am imaginat că voi avea un copil așa vreodată. Dar ai și tu, iubitul meu, din când în când, curajul să cugeți. Aventurile crezi tu că te vor face om ? Petrecerile ? Ori dragostea și devotamentul ? — Ei, mamă, mai e timp până la alea... Sunt tânăr. — Ești tânăr, exact așa ziceai și acum trei ani. Și acum doi. Și anul trecut când ai venit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
grămatică. El de fiece român se roagă cu căciula în mînă să binevoiască să învețe carte, să învețe să scrie într-o limbă. El mai bine e mulțumit să aibă derîderi și batjocure bine scrise decât laude barbare. Să nu cugete cineva că e prea mult pretențios Curierul ăsta. El nu cere mult, e foarte modest. Cere de la scriitorii români să dea lumei să priceapă că și-a făcut învățăturile regulat încai pînă la al doilea clas de umanioare. Mai ușor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
decît așa n-are cum fi. Cine dorește gloria, onoarea de scriitor cată să o cumpere cu un preț; și la noi toate sunt ieftine: pîinea, sarea, carnea, fînul și orzul; e ieftin prin urmare și gloria de autor. A cugeta însă cineva să-și capete o glorie pe nimic (o slavă chilipir) e ca și cînd ar voi să-și capete pîinea pe nimic. Noi nu plătim ocaua de pîine trei lei, o plătim cîteva parale, însă cată să le
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său cel sălbatic și nepotrivit cu marea cuviință a vredniciei sale ar speria pe ascultători sau ar aduce o ispită de șoaptă în lăcașul Domnului. În zadar un învățător pe catedra sa profesorală ar cugeta să arunce sămînța învățăturilor sale în inimile școlarilor săi, dacă pre lîngă al său metod nu ar uni și o limbă sau rostire didactică și deșteptătoare unde trebuie. În zadar un avocat ar nădăjdui să cîștige inimile judecătorilor, dacă toată
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
lăsat pe trândăveală. Nu te simți bine? O recidivă a unei vechi malarii? James zăcea în patul meu, proptit într-un cuib de perne iscusit aranjate și ținându-și brațele întinse peste pătură. Nu citise. Avea o mină concentrată ca și cum cugetase îndelung. Totuși, trupul lui părea moleșit de atâta relaxare. Îi crescuse barba, ceea ce-i schimba înfățișarea, dându-i un aer spaniol, ecleziastic, sau poate că de războinic ascet. Dar îmi zâmbi vesel, și atunci mi-am adus aminte cât mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Ben. Pentru moment, nu puteam face altceva decât să aștept. Ba chiar simțeam că s-ar putea ca Hartley să-mi dea un semn. Și, după cum s-a dovedit mai târziu, a fost un gând îndreptățit. Și astfel, așteptând, cugetând, jelind, Lizzie și cu mine străbăteam câmpiile. Și, după un timp, am început să discutăm despre trecut, despre Wilfred, despre Clement, iar Lizzie mi-a povestit cât de geloasă fusese pe Clement, chiar când încetasem să mai trăiesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că suntem stăpâni pe viața și pe hotărârile noastre. Așa să fie oare? Nu aș vrea să spulber nimănui iluziile, dar conform zicalei „iluziile noastre de azi sunt decepțiile noastre de mâine”, aș spune că ar fi bine să mai cugetăm un pic, înainte de a ne îmbăta de mândrie. Fiecare dintre noi este o mică rotiță într-un mare angrenaj național și chiar internațional. Libertatea noastră se desfășoară între niște limite destul de strânse, stabilite de legile societății în care trăim. Orice
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
părăsit Și s-a dus, n-a mai venit. Câinele mă recunoaște, Omul nu mă mai cunoaște. ................ Și se încheie cu trista întrebare: Și acum, te-ntreb pe tine: Care-i om și care-i câine? Ar fi bine să cugetăm temeinic la toate astea, este necesar să înțelegem că pământul pe care trăim noi, nu e un lucru, nu e o piatră, ci este o ființă vie, pe care noi oamenii am făcut-o să sufere cumplit și care s-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere. „Tu numai o nevastă - a cugetat plin de alean patronul -, la tine ușor să fii tânăr. La noi, problem. Hai noroc și să trăiești!“ În zilele următoare, Adrian Butucel a primit o mulțime de telefoane ultimative anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ast-felu că prin ordinele date ni s-au amelioratu suferințele făcându-se dreptate tuturor de o potrivă"1185. Ca urmare a acestor realități "șoaptele ostile nouă nu avură nici o trecere în fața unor populațiuni ce putură în fine respira liber și cugeta liniștit"1186. Astfel, într-un timp relativ scurt, "din fie-care locuitor (...) făcurăm mai întâi un amic, apoi un cetățean iubitor și devotat nouei patrii"1187. Acțiunea eficientă în restabilirea ordinii publice a condus la faptul că "dupe înființarea autorității române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]