2,007 matches
-
descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune certă cu toate celelalte sunete care se pot numai cugeta, urmează de-aicea pentru pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținute la un loc prin o unitate mai naltă. Astfel propusăciunea se lărgește în perioadă (Satzgefiige), care constă din mai multe membre dezvoltate în propusăciuni cari ni se prezintă ca un întreg spiritual. Această unitate formată din propusăciuni se poate cugeta în două feluri de raporturi. Unitatea propusăciunală poate să constea din propusăciuni de-o egală valoare gramatică cari-au fost lipite una de alta și care stau într-un nex intern laolaltă prin unitatea mai naltă a cugetului, pe când fiecare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astea aceasta, în decursul dezvoltărei, s-a retras cu încetul și a cedat locul semnificărei nesensibile, care se prezintă acuma ca cea proprie, fără ca la ea să-și mai poată aduce aminte cineva de sensibilul punct de plecare. Cine mai cugetă, la espresiunile de înțelegere, pricepere, minte de pildă ș. a., la rădăcina lor sensibilă. Închipuirea nu aude în ele decât semne pentru noțiuni nesensibile. Însă în cuvintele cari reflectă impresiunile lumei sensuale e legătura dintre sunet și înțeles mult mai strânsă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-a reflecta și umbra acestei deosibiri. Accentul simbolic va oglindi în coloarea tonului său raportul în care se-ntîmplă a fi cugetată or intuită vorba viață de pildă. Mefisto zice cătră Faust: "ca dezlănțuit, liber să vezi ce-i viața". Aicea vrem, prin accentul simbolic, să simțim mustul acelei viețe de plăceri pe care Mefistofeles o concentră în noțiunea vieței ca o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nedemne, deși prin aceasta se pervertează și degradă adesea opera poetică. Aducem aminte de tipuri cum e: Carlos în Clavigo, Burleigh, Antonio Montecatino, Octavio Piccolomini ș. al. Un actor care nu vede în ei decât niște oameni egoiști cari cugetă la ruina altora și cari se bucură de pieirea lor, acela are o concepțiune ordinară, pentru că el nu poate să vadă în ei pe reprezentanții unor interese obiective și să-i recunoască că, cu toată nemiloasa lor intervențiune în împrejurări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru actor de cea mai mare însămnătate; și facultatea aceasta e criteriul nediscutabil a unei intuițiuni poetice. Un critic mare poate din suma întreagă a unor împrejurări date și din intuițiunea ce și-a cîștigat-o el asupra modului de-a cugeta și descrie a unui autor cu care s-a ocupat, poate, cu o putere divinătoare, să adaoge un pasagiu întreg în spiritul autorului, poate să respingă chiar un op întreg, ca substituit numai, și poate să-i recâștige un altul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-i corespundă, să ni deie oarecum încrederea în personalitățile ce apar dinainte-ne, credința cumcă din acestea poate într-adevăr să purceadă cugetări și fapte de acelea de cari-a anticipat deja fantazia noastră după descrierile și judecata altora. Cugete-și cineva pe Philipp al II-lea or pe Alba în Egmont. Lumea pe care-o reprezintă aceste figuri e deja determinată în fantazia noastră cu trăsuri pregnante înainte de-a apărea ei pe scenă. În Philipp vrem să vedem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul acesta ea trebuie să fie și întrupată prin ton și ținută. Aceasta mijlocire e acuma de-o speție duplă. Întîi: mijlocirea diferitelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actrița are de-a ne descoperi pe Iulia beată de poezia amorului, însă liberă de orce sentimentalitate puerilă, pe Iulia ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă cât de aproape e fulgerul ce are s-o lovească. Aceste epoce ale vieții interne pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum a ajuns la ele, ba fără chiar ca o asemenea {EminescuOpXIV 371} întrebare să ni fi trecut prin gând. Deci voi trata chiar de la-nceput despre deosebirea dintre aceste două specii de cunoștințe. În toate județurile în cari se cugetă raportul unui subiect cătră un predicat (cugetînd numai la cele afirmative, căci asupra celor negative aplicația e ușoară) acest raport e cu putința în două feluri. Sau predicatul B aparține subiectului A, ca ceva ce era deja conținut în noțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar ca o asemenea {EminescuOpXIV 371} întrebare să ni fi trecut prin gând. Deci voi trata chiar de la-nceput despre deosebirea dintre aceste două specii de cunoștințe. În toate județurile în cari se cugetă raportul unui subiect cătră un predicat (cugetînd numai la cele afirmative, căci asupra celor negative aplicația e ușoară) acest raport e cu putința în două feluri. Sau predicatul B aparține subiectului A, ca ceva ce era deja conținut în noțiunea A (în mod ascuns), sau B se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără identitate convenim a se numi sintetice. Cele dentăi le-am putea numi și județuri lămuritoare sau expozitive, iar celelalte lărgitoare sau augmentative, fiindcă cele dentăi nu adaogă prin predicatul lor la noțiunea subiectului nimica ce n-ar fi fost cugetat defel în ea și care nici s-ar fi putut scoate din ea prin disecțiune în noțiunile sale constitutive. [... ] D. es. dacă zic "Toate corpurile sânt extinse", atunci acesta e un județ analitic. Căci nu pot trece afară de noțiunea ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
analitic. Căci nu pot trece afară de noțiunea ce o unesc cu vorba "corp" spre a afla extensiunea ca fiind combinată cu acesta, ci îmi trebuie numai să analizez acea noțiune, adică să-mi dau sama despre lucrurile diverse ce le cuget întotdeauna reunite în noțiunea corp, pentru a-l nimeri acolo și pe acel predicat; este așadar un județ analitic. Dimprotivă, daca zic " Toate corpurile sânt grele", atuncea predicatul este cu totul altceva decât ceea ce cugetam eu în noțiunea numai a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre lucrurile diverse ce le cuget întotdeauna reunite în noțiunea corp, pentru a-l nimeri acolo și pe acel predicat; este așadar un județ analitic. Dimprotivă, daca zic " Toate corpurile sânt grele", atuncea predicatul este cu totul altceva decât ceea ce cugetam eu în noțiunea numai a unui corp. Adăogarea unui asemenea predicat ni dă așadar un județ sintetic. Dintr-astea se vede clar: 1) că prin județe analitice cunoștința noastră nu se lărgește defel, ci că noțiunea care o am deja
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
razimă pentru-a recunoaște un predicat ce nu e conținut în acea noțiune: că se cade a i se atribui. La județuri empirice sau din experiență nu este greutate. Căci acest x este experiența completă despre obiectul pe care-l cuget prin noțiunea A, care nu-i decât o parte a acelei experiențe. Căci, deși în noțiunea corpului eu nu includ predicatul greutății, totuși el înseamnă experiența completă prin o parte a ei, la care parte pot adăoga încă și alte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe ce mă sprijin și care face această sinteză cu putință? Când aicea nu mai am beneficiul de-a o căuta pe terenul experienței. Luăm de pildă teza: "Tot ce se-ntîmplă are cauza sa". În noțiunea "ceva ce se-ntîmplă" îmi cuget într-adevăr o existență înaintea căreia s-a scurs un timp oarecare ș. a. m. d., și dintr-asta se pot trage județe analitice. Dar noțiunea unei cauze e cu totul afară de noțiunea aceea și s-arată diferent de ce[e]a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
date, se ține și ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: ESTETICA TRANSCENDENTALĂ 1. Oricar-ar fi modul și mijloacele prin cari o cunoștință se referă la obiecte, totuși acela prin care ea se referă la ele nemijlocit și la care toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru cât obiectele lovesc într-un mod oarecare interiorul nostru. Facultatea de a concepe reprezentațiuni în modul cum suntem atinși de obiecte se numește sensibilitate. Prin sensibilitate ni sânt date așadar obiectele și ea ni-mprumută intuițiuni; prin inteligență le cugetăm și din ea se nasc noțiuni. Toată cugetarea noastră însă trebuie să se 60r refere sau de-a dreptul (directe) sau prin încunjur (indirecte) prin mijlocul unor semne caracteristice, totuși la intuițiuni în urma-urmelor, prin urmare la sensibilitate, pentru că-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi oarecari. Această formă curată a sensibilității se poate numi intuițiune pură. Astfel, daca din reprezentațiunea unui corp vom scădea tot ce mintea-și cugetă despre el, precum substanță, putere, divizibilitate etc., asemenea tot ce aparține simțirei, precum impenetrabilitate, soliditate, coloare ș. a., atunci totuși din această intuițiune empirică îmi mai rămâne încă adică extensiunea și forma. Aceste aparțin intuițiunei pure, care-și are locul apriori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spații multe, atunci înțelegem numai părți ale unui și aceluiași spațiu unic. Aceste părți iar nu pot precede spațiului unitar, ce cuprinde toate ca părți constitutive ale lui (din cari compunerea sa să fie cu putință), ci se pot numai cugeta în el. El este în esență unul; iar diversitatea din el, prin urmare și noțiunea generală de spații, se fondează numai pe îngrădiri și mărginiri. Din asta urmează că-n privirea lui toate noțiunile despre el au drept temei o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]