1,153 matches
-
un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică și se întoarse în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dată: - Pentru că suntem colegi de Învățământ. Pentru că eu sunt femeie și așa se cade să vorbească bărbații, oamenii binecrescuți, cu femeile; cu colegele... - A-ha. Domnul Director, el este foarte binecrescut, Însă mie mi-e foame. - Dacă ne ridicăm din culcuș, dacă ne apucăm să căutăm prin bagaje, ne fuge somnul. Și noi În primul rând de somn avem nevoie. - Eu, În primul și-n primul rând, am mare nevoie de ceva de să nu-mi mai fie Întuneric; În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a ajuns acasă. Casa lui și a noastră. După moartea lui Valeriu Cristea, în martie 1999
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vol.). Este marea mea descoperire! Până acum citeam câte un autor, căutând mai ales izolarea ce ți-o dau operele geniale. Orice altă lectură crea «spărturi». Acum, ca să întâmpin vârsta de 40 de ani în forță, voi împleti într-un culcuș personal Proust, Shakespeare, basmele arabe. Am început cu primul volum din Proust. Voi continua cu unul sau două de Shakespeare. Voi adăuga din când în când și câte un volum din O mie și una de nopți. Va ieși ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
carcasă mai bine conservată. mă strecor înăuntru, mă așez la volan, claxonez, adorm cu capul pe volan, mi se pare că aud cum plouă și cum ștergătoarele de pe parbriz fac vlang-vlang, vlang-vlang. Cînd mi-e frig îmi improvizez cîte un culcuș din cutii de carton, mă învelesc cu ziare. am încercat și cu folii de plastic dar mă tem să nu mă înăbuș. În timpul zilei rătăcesc din loc în loc și răscolesc prin coșurile de gunoi. Uneori găsesc în ele cîte un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a rămas neatins de mine, e ca și cum aș fi scos din mii de cochilii mii de melci docili și curioși. Iată ce a devenit, de fapt, romanul pe care l-ai scris pentru acest imbecil de domn Guy Courtois : un culcuș în care m-am răsfățat timp de nopți în șir. oare ai să-ți dai seama într-o bună zi că această proză caleidoscopică imposibil de încadrat într-un gen literar are de fapt forma trupului meu, gustul fantasmelor mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
babană ziua Domnului venea mai bine la socoteală. Trebea să mă Înființez la quinta nainte dă mezu nopții. Vinerea și sâmbăta le-am trecut bine mersi, da duminică am căzut cu noaptea-n cap și plin de draci nașpa din culcuș. Uite ce-i, don Isidro, acu, că stau și mă cugetez, nedezmințit prepuneam ce nasoală o să mi se Întâmple. Da nici că m-am lăsat teleleu, ci am stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la Lucrările Sanitare că mă pleznise boleșnița. Atunci a intrat vecinu, voiajoru dân Brancato, și nu s-a Înduplecat până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag la aghioase la noapte, pencă răposatu Tadeo Limardo stătea Întins În culcuș, mai mort ca salamu. Normal că Întâi m-am gândit la han. Nu cumva să-și creadă dușmanii că io Îl sacrificasem pă Limardo și pătasem toată cerșăfăraia. M-am prins pă loc că hoitu n-o să-i cază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a plictisit d-acu să te mai halească cu vizualu și să retrage pă loc ca peștile pă laiță la soilit. Lasă-ți Rățoiu Donald să te mai ciupească o dată dă ceafă.) Când, În sfârșit, m-am colăcit În culcuș, Înregistram așa o oboseală, că pă loc mi-a căzut fisa că soileala reparatoare iera d-acu a mea. N-aveam adversaru ăla dă ie ăl mai sănătos patriotizm. Mă gândeam decât la Monstru și că a doua zi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să fie lăsate în voia lor, Generalul se retrăsese și de pe urma stării de asediu nu mai rămăseseră decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor din Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să întreb, inima pornește bătăi grăbite - când, scurt, luntrea intrată în stuf se oprește într-o coșcovă. Marin se înalță - și, izbit întăi îndărăt, mă ridic și eu și pășesc pe pământul plutitor, între plante de apă cunoscute, lângă un culcuș cunoscut... E locul întâlnirii! Și deodată o lumină mă orbește, mă face să închid ochii, amețit. Am înțeles! —Ai înțeles? zise greu Marin, răsărind lângă mine. Ochii rotunzi mă privesc și ard. Îi simt răsuflarea zgomotoasă. De ce mi-ai înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită, trasă de calu-i nalt, cu pielea roasă sub ștreanguri. Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd că tot mă cunoaște... Așa cercetară toate ocoalele; pe urmă trecură pe malul iazului, pe lângă moara cu opustul umflat, suiră vălcelele Grâumăruntului la stâni, și trecură până la hotarul de la miazănoapte. Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunși de ploaie în culcușurile lor. Încolo, pe întinderile goale, parcă mergeau împotriva unui zid negru care se trăgea îndărăt. Pe când se întorceau, Faliboga mormăi: —Iaca, acu-i vremea cea bună... O cunosc eu... Pot veni doi-trei și-ți scot cele mai bune vite, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse după aceea la locul unde-și avea de obicei culcușul. Avea acolo o pușcă de mult încărcată; dar el mai mult se bizuia pe buzduganu-i de alamă. Îl scoase și-l așeză să-i fie la îndemână; apoi se lăsă jos în tohoarcă. Stătu așa mult, gândindu-se. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vale și are mișcări pe care le cunosc. Calul meu văd că a intrat de cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers și ea în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiecare dimineață se obișnuise să mă caute pe țărm. Chiar mă atașasem de el când a dispărut fără să mai revină în zilele următoare. "Hingherul îl ține ascuns în bălării, mi-a șoptit Domnul Andrei. I-a făcut acolo un culcuș, l-a legat de un lanț și îi duce mîncare." Și a adăugat aproape admirativ: "Nu știți ce poate un hingher îndrăgostit de un câine. Toți câinii pe care i-a hăituit scâncesc acum în inima lui." Puțină vreme după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc cum am putut și m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acolo a fost făcută și autopșia care a stabilit că cei doi au fost omorâți prin împușcare. Cadavrele au fost transportate la morga spitalului din Tulcea pentru a-i pregăti de înmormântare,iar noi am continuat urmărirea criminalilor. Tot din culcușul din copac banditul făcea semne cu oglinda spre sat și venea mama sa cu mâncare,sau o persoană de încredere,acesta fiind modul lor de comunicare. Într-una din zile patrulând echipa prin marginea pădurii, a surprins pe banditul Marcovici
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
modul lor de comunicare. Într-una din zile patrulând echipa prin marginea pădurii, a surprins pe banditul Marcovici Gheorghe, care făcuse foc și își frigea un iepure. Dânduși seama că este patrula de miliție a fugit în pădure ajungând la ,,culcușul’’ lui, de unde a urmărit cu binoclul patrula apoi a intrat în pădure și deși era frig, iar el era îmbrăcat numai într-o cămașă și o bluză de doc a făcut un foc și s-a culcat într-o coajă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am dus la vânatoare de porci mistreți și după instructajul de rigoare am fost în irați în linie unde trebuia săț apară vânatul mânat de gonaci. Înspre mine venea în goană mare un mistreț cât un vițel aproape speriat din culcuș de gonacii și focurile de armă care se auzeau și avea colții atât de mari că în fugă tăia ramurile la tufi șuri. Eu văzându-l atât de mare și de fioros că se îndrepta în direcția mea am sărit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]