1,160 matches
-
Este important instrumentul cu care alegi să te omori, înseamnă deja un testament. Din întuneric se ridică un țipăt. M-am împiedicat și am căzut peste o grămadă de cârpe: un om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un model în ace de brad foarte clar. Instalarea mea în aripa locuibilă a clădirii principale, a cărei structură solidă era datorată anilor ‘80 ai secolului XIX, nu oferea nimic nou, eventual o variațiune a lucrurilor cu care eram obișnuit. Culcușul mi l-am găsit, așa cum o făcusem deja ca ajutor la Luftwaffe și în serviciul Reich-ului, apoi ca tunar tanchist, ca prizonier de război și, în sfârșit, ca băiat la cuple, ca beneficiarul cel mai de sus al unui pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a lovit, condusă de destin, un tubușor de lut care i-a adus țintașului ca premiu barza Adebar. Aceasta purta în cioc un coșuleț în care își aveau culcușul doi gemeni. Asta se întâmpla înainte ca pilula să inaugureze era anticoncepționalelor. Cine s-a speriat mai tare? Nici măcar trandafirul pe care l-am nimerit imediat după asta nu a reușit să o consoleze pe Anna. Indiciul profetic referitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
babană ziua Domnului venea mai bine la socoteală. Trebea să mă Înființez la quinta nainte dă mezu nopții. Vinerea și sâmbăta le-am trecut bine mersi, da duminică am căzut cu noaptea-n cap și plin de draci nașpa din culcuș. Uite ce-i, don Isidro, acu, că stau și mă cugetez, nedezmințit prepuneam ce nasoală o să mi se Întâmple. Da nici că m-am lăsat teleleu, ci am stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la Lucrările Sanitare că mă pleznise boleșnița. Atunci a intrat vecinu, voiajoru dân Brancato, și nu s-a Înduplecat până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag la aghioase la noapte, pencă răposatu Tadeo Limardo stătea Întins În culcuș, mai mort ca salamu. Normal că Întâi m-am gândit la han. Nu cumva să-și creadă dușmanii că io Îl sacrificasem pă Limardo și pătasem toată cerșăfăraia. M-am prins pă loc că hoitu n-o să-i cază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a plictisit d-acu să te mai halească cu vizualu și să retrage pă loc ca peștile pă laiță la soilit. Lasă-ți Rățoiu Donald să te mai ciupească o dată dă ceafă.) Când, În sfârșit, m-am colăcit În culcuș, Înregistram așa o oboseală, că pă loc mi-a căzut fisa că soileala reparatoare iera d-acu a mea. N-aveam adversaru ăla dă ie ăl mai sănătos patriotizm. Mă gândeam decât la Monstru și că a doua zi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
ca niște fantome, îi auzea gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu, direct, pe produsele agriculturii noastre socialiste! După ce isprăvi cu luarea unor asemenea măsuri de organizare, își porunci, el singur, alinare: Da', ajungă-ți zbucium, măi Nicanor! Conform indicațiilor ordonate de secretarul de partid și de președintele colectivei, își așternu culcuș de trifoi sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea cea mai amărâtă, dintre cei mai săraci cu duhul boschetari ai orașului, pe care noaptea viscolită și cravașa crivățului înverșunat o mânaseră din urmă, până aici, așa cum stihiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să lucreze cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de liceu, când se lua la întrecere cu ascuțimea de minte a lui Euler și cu pătrunzătoarea intuiție a lui Einstein. Recapitulă imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ești în toiul tău, dacă adulmeci și te învăluie vraja ochilor de șarpe... I se adresă apoi Profesorului: Oricum, Albert, s-a făcut foarte târziu... Aproape că se tângui, glăsuind cu tulburare și încercând să se explice: Soarele coboară către culcușul său de aur. E prea târziu ca să mai rămâi în pădurea aceasta... Cât despre florile noastre, să nu gândești să iei vreuna cu tine! Nu ar putea trăi în casele voastre cocoțate; în aerul vostru saturat de saramură nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
între volumele scrise de acesta direct în limba maternă și volumul integral nord-american despre care vorbesc tinde să se configureze totuși, în permanență, o distanță a conștiinței. Între poemele emoționale din Instrumentul negru, cele furibunde din Femeia neagră a unui culcuș de hoți, cele tranzacționale din Submarinul iertat și acest op publicat de Editura Curtea Veche există, dacă privim lucrurile cu o atenție detașată, mai multe pliuri separatoare. Cel dintâi e - fără îndoială - unul al faimei. Poate că echivalentul românesc al
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fiindcă, băiete, încă nu știu... eu, băiete, încă nu știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar prințul își dădu seama că poate merge și singur; deci, „spaima îi trecea“; totuși tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă gândul și se temea teribil ca nu cumva să-l scape iarăși; sări chiar din culcuș. Da... voiam... cărțile de joc!... cărțile... Nu-i așa că jucai cărți cu ea? — Jucam, spuse Rogojin după un moment de tăcere. — Și unde-s... cărțile? — Aici... zise Rogojin, după o tăcere și mai lungă. Uite-le... Scoase din buzunar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neam istoric, cinstit, având spirit de adevăr și natură cât de cât omenească - treacă - meargă. Dar stăpânită de gunoaiele omenirii? De tot ce-a fost sordid și pehlivan, de tot ce-a fost prea rău pentru colțurile Țarigradului unde împărțeau culcușul cu cânii turcilor, prea rău pentru mocirlele Rusciucului și pentru cartierele jidovimii galițiene și rusești, de spuma pestiferă și de bubele tuturor popoarelor, de tot ce-a fost mai înjosit în Orient și-n Occident, în sfârșit de un C.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
curte pe fratele său legat sau mort, pentru că la din potrivă, cu capul lui va răsplăti suferințele poporului. După această poruncă, Tufecci-bașa s-a pornit cu cinzeci de neferi aleși din toți arnăuții și au prins a-l urmări din culcuș în culcuș, până l-au înfundat la satul Bozienii, ținutul Neamțului, în o grădină, unde l au înconjurat și l-au silit să se închine; fratele însă, ca șeful bandiților, cel Întâi s-a repezit asupra fratelui său să-l
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]