6,333 matches
-
o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zi, nevasta lui Zeng Shen se pregătea să iasă din casă. Văzând-o gata de plecare, fiul ei începu să țipe ca din gură de șarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse : Stai aici cuminte și când mă întorc o să tăiem porcul și tu o să mănânci cea mai bună bucată de carne." Revenind acasă, femeia văzu cu stupefacție cum bărbatul ei se pregătea să taie porcul. Cum?, spuse ea, Tu ai luat-o de bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fără astfel de reguli sociale. În spatele casei lui Du Liniang se afla o grădină. Chunxiang, însoțitoarea ei, i-a spus că primăvara grădina este plină de flori și copaci verzi și este foarte plăcut să te plimbi. Du, fată foarte cuminte, nu ieșise niciodată până acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care, pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duminică. Începuse etapa. La Vâlcea, Nicolae Secoșan anunța deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai, urmă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi ca de data asta să izbutească! E păcat ca această țară bogată, cu oameni foarte talentați, să stea umilită pe la uși, cerșind o onorabilitate declarativă, când ea, de fapt, merită mult mai mult. Doar că nu reușește.” România așteaptă cuminte la porțile Vestului integrarea dar nu face nici un pas important spre acest viitor imaginat drept unul mai bun. N-avem nici o tragere de inimă sau suntem împiedicați de «cineva» să facem pași hotărâtori. Iată de ce și Stelian Tănase remarca: „Norocul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Vlad, de ce nu înveți și tu ca Alex? De ce nu te speli pe mâini înainte de masă? De ce nu cânți la vioară?“. Iar eu le luam apărarea celor criticați prin aceste comparații: „Dar, Doamnă Crețu, Vlad este cel mai drăguț și cuminte băiat din clasă!“. Viața se prevestea ușoară și plină de plăceri și note bune. Dar, desigur... În prima zi din primul trimestru al clasei a cincea, diriginta intră în clasă însoțită de un băiat. - El este noul vostru coleg, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În cazul ăsta, meritați niște dulciuri. Îi înmână un pumn de bomboane băiatului celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor dulciuri pe care aceștia le primiră cu ambele mâini întinse, mulțumindu-i cuminți, așa cum cerea conduita setswaneză. Aceștia sunt niște copii care respectă datinile, remarcă Mma Ramotswe aprobator - spre deosebire de unii copii din Gaborone. Plecară de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înapoi în pungă și-o iau cu mine. Să vii la două și jumătate. La ora aia el va fi la service. O urmări cum pune la loc pachetul în punga de la Bazarul OK. — Așa, zise ea. Ai fost băiat cuminte și acum vreau să te fac fericit. Clătină din cap. — Sunt mult prea speriat ca să mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul Monsopati, funcționar-șef la hotelul Sun din Gaborone, pus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul, „tot murea el până la urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca întotdeauna și ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor, rămîn să-și termine zilele și cariera într-o fundătură de lume. Radul Popianu era absolut convins, și avea și de ce să fie, că avea toate calitățile și experiența necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Știe că i-a venit rîndul, dar nu i s-a spus încă. Nu i s-a spus, dar știe. Și atunci te privește întocmai ca un cal care trebuie să-l împuști. Diferența e că după aceea calul e cuminte, moare și gata, pe cînd omul abia atunci începe să te urască. Brusc i se schimbă privirea în clipa cînd îi spui, cînd apeși pe trăgaci. Dar trebuie să ai curaj, domnule Bîlbîie, să ai curaj. Nu atunci cînd îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acele clipe i-a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul era doar unul cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se teamă, poate peste cîteva clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obișnuit într-o vedetă de cinema. Adevărata răsplată te așteaptă la sfârșitul afacerii. Atunci îi tragi covorul de sub picioare. Dărâmi cărțile. Îl arăți pe fantele frumușel vârându-și un hârciog în cur. Dezvălui că tânăra actriță cu înfățișare de fată cuminte fură din magazine și se îndoapă cu tranchilizante. Că zeița de pe ecran își bate copiii cu umărașul. Directorul de ziar are dreptate. Ken Wilcox de asemenea. Viața lui e un interviu pe care n-o să-l cumpere nimeni. Ca să pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l văzuse vreodată mâncând, Luana scotea pe ascuns pachetul cu gustare și se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
loc ședința U.T.C. pe liceu. Luana era responsabilă cu propaganda. George Bană, singurul elev de clasa a IX-a care făcea parte din comitetul pe școală, îndeplinea funcția de secretar. La una din aceste ședințe George o remarcă. Fata, cuminte și serioasă, părea că nu știe de existența lui. Băiatul o tot privi, cu coada ochiului, trăind puternica senzația că acel chip îi spune ceva. La următoarea adunare îi privi fix în ceafă dar atitudinea degajată a fetei îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]