1,163 matches
-
ca nici o suflare omenească să nu părăsească fortăreața. Ducele călărea În frunte, lângă Arnold cel cu ochi de pisică, cugetând la cele petrecute cu puțin Înainte. Trecuse pe la ducesa Sophie, cu care se sfătuise Între patru ochi. — Nobilă doamnă și cumnată, spuse el. Sunt peste măsură de tulburat. Nu vreau să te sperii și să te Întristezi, dar mărturisesc că am motive să cred că nobilul meu frate a căzut Într-o cursă. Nu știu despre ce e vorba și asta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i s-a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din județul Brașov, însă a suferit un accident la picior care l-a forțat să părăsească postul. Începând cu 1 decembrie a lucrat la tipografia IPA din București, dar a fost rearestat la Lugoj, unde se afla, de Paști, la cumnata sa, și reîncarcerat la 20 aprilie 1952. Nu a beneficiat de avantaje ori favoruri în libertate din cauza colaborării sale cu echipa agresorilor, dovadă fiind faptul că s-a angajat destul de greu. Amintește însă că, în august 1951, a primit vizita
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
șsubl. S.W.ț întreaga lună iulie șsubl. S.W.ț și apoi în Italia; nu vă recomand Abano (mai ales în august!), ci o localitate în preajma Lacurilor italiene (L. di Garda etc.): întrucât ne vom afla la Abano împreună cu cumnata noastră, cu mașina ei, ne-am putea vedea ușor (3 sau 4 ore cu mașina); nu vă duceți în Elveția (Ascona, Lugano etc.), fiindcă plouă cam prea mult pentru gusturile dvs.; Lacurile italiene sunt deschise, se poate respira, este tot
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din Brașov. Prin telefon mi-a spus că ginerele are În prezent ceva de lucru la București și mi-a indicat să mă adresez locțiitorului (dir. teatrului) și Între timp va sosi și Dl. Tărchilă, pe care Îl cunosc personal, cumnata (sora soției) - fostă elevă a mea. Pe drum, mă informează cineva că ar fi mai bine să mă adresez la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă, etaj III, care se ocupă cu cultura. Aci am fost primită cu multă bunăvoință
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și micuții dispăruți au câte un trandafir roșu în locul feței. Încerc o jenă în a vedea albumul de familie transformat în afiș și doliul politizat. În același bombardament, gazda mea și-a pierdut două fiice, pe soția sa, tatăl, bunica, cumnata, fratele, sora și soacra. I-a rămas un fiu de șapte ani cu un picior amputat. Tonul îi devine dintr-odată dur: "N-am fost niciodată terorist, așa cum s-a spus dincolo. Acum însă, nu mai știu...". Învățătorul care mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nu mai încăpem în casă; suntem așa de mulți: eu, tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea decât aceea care se cuvine unui goi necredincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră și cumnată etc. Obiceiuri la naștere. Manole Păr-Negru e mare comis. Simion comis la Timiș. Toma Priceputu. Acuma vreau să vă spun că într-o zi una alta iasta ceea, mă întâlnesc cu comisul Manole Păr Negru. Trebuie să știți domniile voastre una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de argint. La 11 ianuarie 1464, domnul dă un nou privilegiu Musei, soția lui Pentelei, și fiicei sale, Cerna, soția lui Petru Oțelescul, pentru satul Pânteleești, deoarece privilegiul vechi fusese pierdut. La 13 august 1464, Mândre și soția lui, și cumnatele lui, fiicele lui Voineag, s-au pârât cu Misea pentru satul Târnauca. Misea a spus că satul și alte bunuri îi fuseseră dăruite de unchiul său, Bera. S-au pârât ce s-au pârât și Misea a adus un înscris
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este, desigur, zmeul mezin. Ca și în cazul „mirenilor”, la zmeul cel mai tânăr se acumulează forțe covârșitoare și, de aceea, tot ce ține de el poartă emblema superiorității: castelul e de aur, calul năzdrăvan, soața cea mai frumoasă dintre cumnate. Lupta cu mezinul rău este cea mai grea și ultima din seria confruntărilor, frații mai mari reprezintă doar trepte intermediare către modelul eroic: de aceea, în plan social stau frații nesăbuiți, în plan mitic, frații infernali. Dacă ne referim la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fata era de frumuseță rară și harnică și foarte vrednică. Dar Iliescu a fost nebun și în câțiva ani a murit. Iliescu a fost cumnat cu vestitul preot Ioan Cojan de la Măgirești. Și preotul Cojan, mi-a spus de soarta cumnatei sale. Am învățat aproape 7000 de cuvinte germane. Și-am rămas numai cu un proverb german: "Was du heute kannst besorgen, dass verschiebe nicht auf Morgen". Am văzut elevi din clase mai mari jucând dansuri frumoase; m-am prins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la fiul său Preotul Virgil C.Tacu și cu Eugenia mea erau fiicele preotului Mihai Vasiliu din satul Boboești comuna Pipirig județul Neamț. Tacu îi mort din 1957 Februarie 25. Deși era ficior de gospodar, n-a avut croială gospodărească. Cumnata Maria ducea greul gospodăriei. Lui i-a plăcut să citească nopți întregi, citea diferite cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei doi ani și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot și el și preoteasa numai bunătate. Și acolo a venit brigadirul Silvic de la Găinești județul Suceava cu Doamna și cu o cumnată a lor, sora Doamnei brigadirului și o chema Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cumnatul meu Toader V.Porcariu. Iar de la Văratic a venit, Țața Melania cea frumoasă, singură, că bărbatul ei Bădia Ionescu n-a putut veni că era buhaiul maicilor de la Mănăstirea Varatic. Bădia Grigoriță a venit și cu domnișoara Popescu o cumnata a sa. Ne-am cununat religios în biserica din Boboiești de către nașii noștri scumpi și dragi Maria și Neculai Stoleriu atunci învățători în Comuna Baea, județul Suceava. Socrul meu preotul Mihai Vasiliu a tocmit o muzică bună din Târgu Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste care uniți ca În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
făcut rodajul mașinii și În vara lui 1968 am făcut prima cursă mai lungă: IașiAxente Sever, prin pasul Oituz. Înger păzitor mi-a fost Corneluș, căci Milly plecase cu câteva zile mai Înainte prin București, ca s-o primească pe cumnata Aneta, venită În vizită din Detroit (SUA). Ne Întâlneam cu toții În Axente -Sever. Drumul a fost perfect până În Bacău, unde, când să intru Într-o parcare pentru câteva minute de odihnă, am simțit pentru o fracțiune de secundă “fuga volanului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am parcurs “ca la carte”, ajungând cu bine În Axente -Sever. Intrasem În rândul șoferilor amatori. În zilele următoare am vizitat orașele Mediaș, Sibiu, Blaj și apoi din nou un drum mai lung pe ruta Axente SeverBucurești -Constanța, Însoțit de cumnata Aneta. Cumnata Aneta Olteanu și soțul ei Harry Totul a decurs normal, doar la Înapoierea din Constanța, Într-o dimineață cu mâzgă pe șosea am mai primit o nouă lecție de conducere auto. Știam că pe un asemenea drum “nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca la carte”, ajungând cu bine În Axente -Sever. Intrasem În rândul șoferilor amatori. În zilele următoare am vizitat orașele Mediaș, Sibiu, Blaj și apoi din nou un drum mai lung pe ruta Axente SeverBucurești -Constanța, Însoțit de cumnata Aneta. Cumnata Aneta Olteanu și soțul ei Harry Totul a decurs normal, doar la Înapoierea din Constanța, Într-o dimineață cu mâzgă pe șosea am mai primit o nouă lecție de conducere auto. Știam că pe un asemenea drum “nu se calcă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe șosea și cum am oprit-o pe Marița cu spatele În șanț. M-au felicitat șoferii care m-au văzut cum am dirijat mașina, dar totul a fost instinctiv și inima Îmi era gata să-mi sară din piept. Cumnata Aneta mai trecuse prin asemenea momente și.... totul este bine când se termină cu bine. Conducând zilnic, Încet, Încet mi s-au fixat reflexele și n-am mai trecut prin emoțiile Începutului. Am folosit-o pe Marița zilnic vreo 13
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o Întinsă grădină de legume de cea mai bună calitate. Un tânăr libertinist urcat pe o motocicletă a aruncat-o Într-o seară În șanțul de pe marginea șoselei În dreptul Cetății săsești În timp ce mergea de la Turica spre casă. A salvat-o cumnata Mariana și apoi Marcela, Lia și Milly. Au adus-o În rând cu lumea, dar vârsta și-a pus amprentele. Ultimii ani au fost un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
plecat la Iași, luând cu dânsa din casă tot ce putea servi pentru spitale.] (Ediția a II-a, 1996, p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane ale Societății „Regina Elisabeta“, dar multe prietene și cunoștințe, pe surorile mele și pe cumnata mea Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor și consiliul de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prepara o injecție ca să-i întărească inima. Suferea de mai multă vreme și de aceea nu plecase cu copiii ei în Moldova și de acolo la Co penhaga; de aceea și Vintilă lăsase pe Lia în București. Ce durere pentru cumnata noastră rămasă singură cu copilul în acea casă mare. Ce jalnică înmormântare: Vintilică bolnav de gripă și noi urmând convoiul, pe când bubuiau tunurile în depărtare, fără să știm măcar unde și în contra cui! [Din fericire, Mariuța, locuind în apropiere, fu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]