6,583 matches
-
confuzie : Între adaptare și scenariu. „Scenariul” fiind al lui Jean Anouilh, Beligan nu putea semna decît adaptarea lui. Altfel, ar putea fi acuzat de plagiat, nu?!... Dar fiindcă tot am pomenit de spectacolul Naționalului bucureștean : se mai petrece un fapt curios, legat de reprezentarea lui În Capitala Moldovei . Dacă la București publicul rîdea, considerînd piesa comedie, la Iași actorii au fost șocați de faptul că unii spectatori...plîngeau! Hm...Și mi-am amintit, iar, de N.Steinhardt, ori de Ionesco, Vorbind
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
culturile de golomăț, păiuș, raigras, timoftică , firuță și sparcetă”. Aha!... Are vocabular Guvernul, tată! Leo Butnaru ne readuce-n fața ochilor niște limericksuri care ne tușează, de data asta, și tematic :” În Moldova trăia un bătrîn/ De o purtare tare curioasă :/ Din cînd În cînd,/ Nimic făcător dormea pe masă/ În Moldova zic, acel ciudat bătrîn”. Autorul e celebrul Edward Lear. Pe care Creangă sigur nu l-a citit ; dar aici , În versurile englezului, găsim rezumată Povestea unui om leneș, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Fiindcă, Încă de la 4-5 ani, părinții-și duc progeniturile la spectacole cu păpuși. Idem, creșele, grădinițele, școlile. Plus studenții pasionați de arta spectacolului (nu-s puțini!). Plus spectatorii fideli sau cei ocazionali. Treceți și rudele (prietenii) angajaților din teatre. Sau curioșii, publicul atipic. Deci, aș corecta cifra, alăturînd un 3 („33%”). Un actor britanic specializat În piesele marelui Will, mărturisea că fiecare popor reacționează diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cu multă sugestivitate descrie Troyat băcănia În care era obligat să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În care copilul era „spectatorul privilegiat al mize riei, al urîțeniei, al lenei și prostiei”. Și cît de ...dickensian este portretul tatălui :” În mod curios, În cazul lui Pavel Egorîci, credința foarte mare Îi accentua Înclinația spre tirania domestică.[...] În sufletul lui Anton, coșmarul băcă niei era Însoțit de coșmarul bisericii. Îi obliga pe fiii lui să participe, alături de el, la principalele slujbe de peste zi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E o perioadă în care observ că au devenit supărător de active", încerc eu o vagă autocritică, neapărat constructivă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea lejer sâcâită de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg că după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită, nu?" Râde din nou și face un gest vag, apoi ne luăm rămas-bun. Nu înainte să-mi ureze un weekend plăcut și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
birou pă chestia asta o săptămână." " Da, mă, îmi dau eu seama ce zici, nu-i problemă. Adică să fim și cu ștaif, da' și populari. Populari ne facem cu rubricile alea de care ți-am vorbit, că toată lumea e curioasă cine ce a făcut și cu cine, plus casele V.I.P.-urilor. Când o să începem cu astea, înainte de oricine al'cineva, o să se citească baștanii între ei, să vadă ce și cum unii despre alții și să se bârfească de case
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreunui inventar. La ultima ușă se opriră. Vasile desfăcu mecanismul ingenios de închidere cu un soi de cheie cu cap triunghiular, meșterită manual. Intrară în acea cameră și iată că aici becul era la locul său, lumina lui dezvăluind ochilor curioși ai șoferului comoara ce consta în mai bine de o jumătate de tonă de fier. La loc ferit de orice privire, mai erau și vreo optzeci de kilograme de bronz, dar aia era rezerva specială, de care portarul nu se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că îi dădeai ceva și ați avut o discuție, așa...", făcu insinuant baba de Fito, adăugând și un rânjet pofticios, avid de o bârfișoară, acolo. Da, i-am dat un film. Eram curioasă ce părere își face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează în deciziile noastre, în viața noastră, în general..." "I-auzi ce teme filozofice îl frământă pe dumnealui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți, căutând cu disperare resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și ce epistolă ți-au mai trimis?" "Mi-au zis că sunt dilie și că de ce nu ies la pensie", cită ea cu onestitate. "Poate că au și ei dreptate", făcu flegmatic dom' Cuzbășan. Noroc că Veronica se întorsese, după ce curioșii se risipiseră, și-și lipise urechea de ușă. Abia au reușit să-l scoată pe șeful meu din ghearele ei, zgâriat pe față, pe mâini și cu părul plin de zațul ce mai rămăsese în ceștile de cafea pe care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
siguranță că vom involua și este păcat pentru ființa umană să intre într-un asemenea declin psihologic. Deh...am să încetez cu filozofia mea mediocră și am să vă povestesc ce am fost și ce am ajuns, dar cel mai curios, cum am ajuns. Am patruzeci și patru de ani, deci m-am născut în anul 1967 pe la mijlocul lui Decembrie, într-o localitate micuță, la 30 de km de Bacău, un oraș din România. Aparțin unei familii modeste, dar cu un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
spune că inima este doar o pompă, totuși poate e mai mult decât atât, ce credeți? Având în vedere că pe primul loc în mortalitate se află infarctul miocardic sau accidentele vasculare. Haideți să ne întrebăm și noi cum fac curioșii, cum este posibil așa ceva, când medicina modernă dispune de bani, aparatură, medicamente dintre cele mai performante? S-a găsit și răspunsul final. Cu siguranță inima noastră nu este doar o simplă pompă care face corpul să funcționeze. Se știe că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am venit și noi de pe drumuri și... și Dumitru m-o poftit în casă. Bine o făcut, că doar nu era să stați în mijlocul drumului. Parcă tot mai bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi cunoșteau din vedere. I-au mai întâlnit de câteva ori în ultima vreme. Ce afaceri învârteau ei pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau curioși. De fiecare dată se așezau cuminți la o masă din cel mai îndepărtat colț și se cinsteau în deei în liniște, iar după o vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de rece trebuie să fie, pentru că altfel dai de-a bâca ca ursu-n huci - l-a amenințat Pâcu pe crâșmar. Eu aș vrea să știu de ce nu ne-ai spus până acum trebușoara asta, moș Pâcule? - s-a arătat Mitruță curios. Ar cam fi două pricini. Întâi, n-o fost nevoie, pentru că de fiecare dată Costache ne-o dat băutura după cum se cerea... Aduceți-vă aminte doar de viscolul și gerul din iarna trecută... Seara când am ajuns aici, înghețați lemn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clopote cu un glas ce te unge la inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla o alta, din lemn, care se poate vedea și astăzi în satul Corjeuți. Cum o ajuns acea biserică în acel sat atât de îndepărtat? - a fost curios Amnar. Păi și aici îi o poveste... Cică atunci când Ioniță Bașotă s-a hotărât să zidească biserica asta din cărămidă, a spus că va da pe cea din lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru Corina o zi În purgatoriu Soarele Își săltase fruntea peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al lui Freud - ceea ce constituia o gravă nesocotire a cuvintelor gravate acolo -, scrutând curioasă mlaștina de dedesubt. — Așadar, război, conchise cu glas sugrumat Freud. Nu uita Însă cu cine ai de-a face, Împărate. Avem mai mulți pacienți decât armata pe care ai putea s-o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza turnului călcă pe ea, transformând-o Într-o masă informă de Întrebări fără răspuns. Împachetat ca un salam, Împăratul se văzu târât către unul dintre lifturile galbene, unde Freud, Adler
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele trupului și azvârle naveta spațială În cosmos? Ce este, În fond, vă Întreb, microscopul decât un telescop inversat, dedicat nu infinitului, ci infinitezimalului? Oare nu primește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seama Într-un târziu, un monitor 3D conectat la o cameră care filma În centrul unui oraș, pe care, după ruinele de pe fundal, unii l-au recunoscut a fi Roma. „Afară“, de altfel, se vedea o Înghesuială teribilă, oamenii priveau curioși spre noi, strivindu-și nasurile de geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]