1,641 matches
-
Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de cute adânci de îngrijorare. Stătea în pragul ușii, privind încordat spre stradă. — Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar am auzit ceva. S-ar putea să fie o mașină. Trebuie să ieșim. Da, dar mai întâi trebuie să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în jos, spre ceilalți oameni care așteptau sub ceasul magazinului universal D.H. Holmes, cercetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i tragedia vieții tale. — Isuse Hristoase, cui îi trebuie fabrica aia veche? Nimeni nu mai cumpără tipul de pantaloni pe care îl confecționez acolo. E din vina tatălui meu. În anii treizeci, când au început să se poarte pantaloni cu cute, n-a vrut să schimbe modelul pantalonilor și a continuat să-i facă simpli în față. Era pe atunci un Henry Ford al industriei de îmbrăcăminte. Apoi, prin anii cincizeci, când a venit din nou moda pantalonilor simpli, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
modelul pantalonilor și a continuat să-i facă simpli în față. Era pe atunci un Henry Ford al industriei de îmbrăcăminte. Apoi, prin anii cincizeci, când a venit din nou moda pantalonilor simpli, el a început să facă pantaloni cu cute. Ar trebui să vezi acum ce numește Gonzalez „noua linie de vară“. Arată ca pantalonii aceia gen balon pe care îi poartă clovnii la circ. Și ce material... Nu l-aș folosi nici pentru o cârpă de șters vasele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă privește, Levy Pants e compania lui. N-are decât să se ducă naibii. Mi-a interzis orice idee bună pe care o aveam în legătură cu firma, numai ca să demonstreze că el e tatăl și eu sunt fiul. Dacă eu spuneam: „Cute“, el spunea: „Cute? Nu, niciodată!“ Dacă eu spuneam: „Hai să încercăm noile materiale cu fibre sintetice“, el spunea: „Sintetice? Numai peste cadavrul meu“. — A început prin a vinde pantaloni cutreierând ținutul într-o căruță. Și uite ce a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants e compania lui. N-are decât să se ducă naibii. Mi-a interzis orice idee bună pe care o aveam în legătură cu firma, numai ca să demonstreze că el e tatăl și eu sunt fiul. Dacă eu spuneam: „Cute“, el spunea: „Cute? Nu, niciodată!“ Dacă eu spuneam: „Hai să încercăm noile materiale cu fibre sintetice“, el spunea: „Sintetice? Numai peste cadavrul meu“. — A început prin a vinde pantaloni cutreierând ținutul într-o căruță. Și uite ce a ajuns să construiască. După cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cipriano Algor intră, își sărută fiica și se închise în baie, comoditate casnică instalată pe când era adolescent, cu multă vreme în urmă, acum avea nevoie de amplificare și îmbunătățiri. Se privi în oglindă, pe chipul lui nu se vedea nici o cută în plus, E pe dinăuntru, își spuse, apoi se ușură, se spălă pe mâini și ieși. Mâncau în bucătărie, în jurul unei mese mari care cunoscuse zile mai fericite și adunări mai numeroase. După moartea mamei, Justa Isasca, despre care probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci părea îmbătrânită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi fost vorba numai de ucidere. Devenea rațional dacă era vorba de a căuta, de a căuta un mesaj pe care unul din milioanele acelea de oameni, reprezentantul ierusalemitan al celor Treizeci și Șase de Invizibili, Îl păstra În cutele veșmântului, În gură, tatuat pe piele... Numai Planul explică inexplicabila birocrație a genocidului! Hitler căuta asupra evreilor sugestia, ideea care să-i permită să determine, grație Pendulului, punctul exact În care, sub bolta concavă cu care pământul vid se acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
firul de praf În angrenajul acela al cărui motor și a cărei Întruchipare era, el și-ar fi dilatat fără veste un colț din acea dantelărie a lui de plumb și m-ar fi Înghițit, aș fi dispărut Într-o cută a minciunii lui, transferat În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la voi, de bună seamă: După ce a fost cosită, Iarba, oare cum se cheamă? Ea se bate și s-ascute Din ciocan, dar și din cute. Nu le fie de deochi: În grădina de la noi Au crescut atâția ochi Câți pentru trei mii de boi. Într-o zi cu prea mult soare, Din privire de voinic A curs sânge, pic cu pic, Și s-a prefăcut
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan v-ați certat cumva? Mă uit la ea cu scepticism. — Nu. De ce? Nimic, nimic. Nu e treaba mea. Doar că Îl cunosc foarte bine pe Dan și-mi dau Întotdeauna seama cînd l-a supărat ceva. Face niște mici cute de la Încruntare, uite, chiar aici, zice și Îmi arată cu degetul porțiunea dintre sprîncene. Și Tom o să le aibă. Îmi dau seama de pe-acum. Nu neapărat, răspund eu, Încercînd să nu izbucnesc. Toată lumea spune că seamănă cu mine cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care Îi aminti, În aceeași clipă și cu aceeași intensitate imaginea unei urechi sau a unui sfincter. Pana din eșarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
m-am ridicat și eu repede în picioare și, apucându-l de cot, l-am ajutat, bunicul, ținându-se de mine, s-a sculat de pe jos, mi-a mulțumit, apoi mi-a dat drumul, cu o mână și-a netezit cutele pantalonilor și mi-a spus să-i dau haina, eu m-am aplecat, am ridicat-o, ținând-o de guler și i-am întins-o, însă bunicul n-a îmbrăcat-o, și-a pus-o numai pe braț, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asemenea de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă. SÎntem cu toții la fel de răspunzători! - Eu Încă și mai mult, așa e? El văzu privirea albastră adumbrindu-se, cuta amară din colțul buzelor pline. În clipa următoare, se prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas făcuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primărie. S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd Îi murise mama, aducînd-o pe lume pe Anne, și cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise Bruno. Încă era lungit pe taluzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri în mod magic, din aer. — Extraordinar, spune Nathaniel în cele din urmă. Într-un final, îmi iau inima în dinți și mă uit la el. El mă privește, cu cute de încruntare pe frunte, de parcă încearcă să înțeleagă ce e cu mine. — Ai fost foarte expeditivă, spune, și tonul lui are ceva de întrebare. — Pot să fiu foarte rapidă atunci când vreau. Îi zâmbesc de serviciu. — E o fată de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimerești mult mai rău. — Mda, zic cu un zâmbet chinuit. Din păcate, nu știu să gătesc. El își lasă sticla de bere jos și se șterge la gură. În ciuda faptului că s-a spălat pe mâini, sub unghii și în cutele pielii bătute de vânt încă mai are pământ. — Aș putea să vorbesc cu mama. Ea gătește foarte bine. Te-ar putea învăța chestiile de bază. Îl privesc mirată, aproape râzând. — Adică tu ești de părere că ar trebui să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]