1,517 matches
-
ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl măsurau de sus În jos și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și maidane, și nici pe câmp, o plantă despre care i-ar fi greu acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât cel comun cât și cel științific, el poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dincolo de fereastră nici În momentul În care el se Întoarce cu spatele spre chiuvetă și caută pe masa acoperită cu hârtie de ziar un cearșaf mai curat cu care să se șteargă pe mâini și pe față. Poate doar o dâră de fum albăstrui care plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai auzise nicicând asemenea nume. Soarele asfințea; Roland încălecă și și-a urmat drumul. El a văzut curând acoperișul unei căsuțe țărănești din hornul căreia se ridica o dâră de fum; auzi lătrat de câini și muget de vite; iar după puțin timp a ajuns înaintea unei locuințe modeste, dar care părea totuși destul de bună spre a oferi un adăpost pentru o noapte. Locuitorii săi, de cum l-au văzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în întuneric... Căpitanul a adunat comandanții de tun: ― Plecăm. Să fie liniște deplină pe traseu. La tunuri! Când totul a fost gata, cu un oftat adânc, căpitanul a ordonat plecarea. Convoiul se târa ca un miriapod, lăsând în urmă o dâră neagră, lucru foarte periculos. Pe timp de zi, ar fi fost luați din urmă precum coteiul ia urma vânatului. Căpitanul se gândea că poate vor putea ajunge destul de repede în zona împădurită, care pe hartă era plasată la vreo șapte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Urme de sânge proaspăt coagulat pe bancheta din spate și un fel de substanță albă și lipicioasă pe tetieră. Danny privi înăuntru și văzu un tip mai în vârstă, în haine civile, care preleva amprente de pe bordul mașinii, și o dâră îngustă de sânge pigmentată cu scame de bumbac pe bancheta din spate. Tetierele din spate erau năclăite cu pete de sânge închegat, cu fibre de bumbac prin el. Rezemătoarea de lângă geamul din spatele șoferului era pătată cu substanța gelatinoasă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avansuri? — Marty mai degrabă ar fi murit decât să lase pe cineva să-i spargă rozeta! Danny aprinse lumina, îl trase sus pe Bordoni de lanțul cătușelor și îi întoarse capul în așa fel încât să ajungă la nivelul unei dâre lungi de sânge de pe perete. — Ăsta e prietenul tău. De-aia tu n-ai fost aici și nu m-ai întâlnit niciodată. E un necaz pe care nu vrei să-l ai, așa că stai deoparte și închipuie-ți că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de gunoaie și să zici „E greșit”. Buzz stropi cu benzină pereții, rafturile, mesele și teancurile de hârtii. Stropi fotografiile Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon. Rupse graficele lui Ed Satterlee, goli cutiile cu hârtii pe jos și lăsă o dâră de benzină până pe verandă. Aprinse un chibrit, îl lăsă să cadă și privi cum pala albă de foc se face roșie și explodează. Flăcările se întinseră în spate și la etaj. Casa deveni o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să distingă nimic. Maestrul nu era vizibil, dar era prezent. O dâră abia perceptibilă de lumină se strecura pe sub poarta capelei unde Shan Bao Își recita sutrele. Nu chipul lui, ci rugăciunea pe care o Înălța către Budha ajunsese până la Ștefănel. O rugăciune pentru drumul lui. Și, poate, pentru Întoarcerea lui. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hollis cred că au ajuns la o înțelegere cu el, iar miss Amanda Jellicoe, care a cunoscut viața mai bine (și pe Jonathan) consideră că dacă ar fi să moară mâine, ar face-o mulțumită. În timp ce bărbatul de rezervă urmărește dâra luminoasă care se întinde până departe în întuneric, Amanda stă la masă cu domnul și doamna Devereaux, însoțitorii ei, care cred că ea a stat culcată în cabină, nicidecum că a făcut dragoste cu Jonathan, sub copertina de pânză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muncitor, va avea acces la educație, iar de oameni va avea grijă statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câteva secunde sau un minut, dar când deschide ochii, Gertler vorbește încă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.Toți mă urăsc, de ce crezi c-o fac? îl întreabă el. Parbrizul este spart, are o tăietură pe frunte și o dâră de sânge i se scurge în ochiul stâng. Amortizorul frontal al Wolseyului este lovit serios, dar nu se știe cum mai funcționează motorul încă, iar ei sunt mai mult sau mai puțin răniți. După câteva minute, deși vântul suflă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bobițele alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar bănuiră că erau crude, nefripte și nefierte. Vinul aluneca de-acum fără opreliști, aproape că nu le părea rău că nu plecaseră și ei pe la casele lor. Înăuntru nimeni nu era destul de răbdător ca să asculte ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele Începuse să se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu m-a simțit nici unul. Am aprins lanterna și am văzut.” Se oprise așa, de-al dracului, ca să-i facă pe ăilalți să-și țină răsuflarea și să belească ochii la el. Tăcea și se uita pe cer, să vadă dâre de avioane. „Zi, bă, ce dracu’ ai văzut?” săriseră ceilalți cu gurile pe el. „Nu vreau să vă spun, e bine? Ce, voi n-aveți părinți și lanterne? Ce-am văzut e treaba mea.” Apoi Își urmase vorba ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite. „Ți-au dat drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]