4,348 matches
-
tre o pluralitate de agenți f]r] a porni de la ceva specific legat de dorințele agenților sau de relațiile lor sociale? Principiile care nu pot servi unei pluralit]ți de agenți trebuie respinse: nici o maxim] nu poate fi principiu moral dac] nu este principiu moral pentru toți. Morală începe odat] cu respingerea principiilor care nu pot fi universalizate. Ideea este realizat] sub forma unui imperativ, numit de Kant „Imperativ Categoric” sau, măi general, Lege Moral] și care este redat astfel: „Acționeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a valorii morale. El este compatibil cu acțiunile f]cute din înclinație și care aduc, deci satisfacție. Dintr-un punct de vedere aparent, conflictul dintre datorie și înclinație este doar epistemologic; știm cu sigurant] c] action]m din datorie doar dac] lipsește înclinația. Din alte puncte de vedere, problema este mai profund] și conduce la acuzația mai grav] c] etică kantian] nu ofer] o explicație pntru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o teorie preexistent] a obligațiilor și drepturilor naturale, unul dintre elementele ei fiind obligația de a-ți ține promisiunea (vezi capitolul 13, „Dreptul natural”). Acest tip de contractualism politic a fost abandonat în cursul secolului al XIX-lea. Fenomen inevitabil, dac] avem în vedere cele dou] defecte majore. În primul rând, nu a existat niciodat] un astfel de contract, iar în lipsa lui nici cet]tenii și nici guvern]mântul nu sunt obligați prin vreo promisiune. În consecinț], toate guvern]mintele existente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a generațiilor care s-au n]scut pur și simplu sub acel guvern]mânt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective ale indivizilor. Nu exist] deci scopuri bune sau rele în sine și nici mijloace bune sau rele în sine - chiar dac] asta presupune a face r]u altora. Totuși, deși a face r]u nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în condițiile în care toți ceilalți nu îmi vor face r]u. O
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este c] oamenii sunt într-adev]r egali de la natur], ci c] morală este posibil] numai în m]sura în care ei ar fi așa. Fiecare are dreptul natural de a folosi orice mijloace disponibile; constrângerile morale vor ap]rea numai dac] indivizii dispun de puteri aproximativ egale. Doar în acest caz individul câștig] din protecția persoanei și propriet]ții sale mai mult decat pierde prin abținerea de la a-i folosi pe ceilalti că sclavi. Egalitatea nu este totuși suficient] deoarece inegalit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
satisfacția pe termen lung. De ce ar trebui că indivizii care posed] puteri superioare s] nu le foloseasc] în urm]rirea propriilor interese? Buchanan susține c] cei puternici îi vor trata pe ceilalti că egali din punct de vedere moral numai dac] ei sunt determinați „artificial” s] adere la „norme etice interne” (1975, pp. 175-176). Rawls invoc] argumentul „aderentei la norme etice interne”, ca, de exemplu, simțul drept]ții, pentru a explica rațiunea respect]rii obligațiilor morale. Susținând c] apelurile la normele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotrivește nici drept]ții, c]ci, altfel, dreptatea nu ar mai fi expresia binelui.” (Hobbes, 1651, capitolul 15) Astfel, dac] accept]m versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea telului individual care este binele absolut - trebuie, prin urmare, s] accept]m și versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea telului individual care este binele absolut - trebuie, prin urmare, s] accept]m și versiunea ponderat] a egoismului etic - cerințele morale sunt justificate și acceptabile doar dac] prin îndeplinirea lor, individul urm]rește binele s]u absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este intenționat] (pentru c] scopul nu este de a înșela). În sens mai larg, dac] noțiunea de intenție este explicat] în termeni de opțiune pentru mijloacele de atingere a scopului propus (de exemplu, r]ul f]cut cuiva este intenționat dac] a fost ales ca finalitate în sine sau ca mijloc de atingere a scopului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
apropierea de consecvențialism decât de deontologie. 3) Deși, dup] cum s-a observat, este esențial] restrângerea normelor deontologice precum și diferențierea acțiunilor permise (care au totuși urm]ri negative) de cele nepermise (constând în înf]ptuirea r]ului), r]mane incert dac] acest dublu obiectiv poate fi îndeplinit cu succes. Numeroși filosofi se declar] sceptici cu privire la posibilitatea de stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult prea complexe, ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principala, dac] nu chiar singură responsabilitate a individului în calitatea sa de subiect moral, precum și convingerea c] st] în puterea omului s] aspire și s] reușeasc] acest lucru, cu condiția unui efort rezonabil și sincer. Putem fi siguri de succes dac] evit]m anumite lucruri precise și cunoscute înainte de a ne implică în anumite situații care presupun deliberare și acțiune. S] analiz]m constrângerea deontologic] legat] de minciun]. Este cât se poate de simpl] și de clar], cunoscut fiind faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la aeroport). Totuși, susține Ross, împotriva acestei balante a consecințelor vine faptul c] ați f]cut o promisiune. Ați putea simți c], în ciuda câștigului potențial în ceea ce privește consecințele, ar trebui s] respectați promisiunea f]cut]. Bineînțeles, nu ați simți la fel dac] beneficiul obținut prin inc]lcarea promisiunii ar fi mai mare, dar acest fapt nu demonstreaz] cu nimic c] opțiunea cea bun] ar fi aceea de a v] inc]lca promisiunea. Prin urmare se poate afirma c], desi consecințele viitoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fâț]. Nu putem spune dinainte care datorie prima facie relevant] va fi cea mai semnificativ] în situația cu care ne confrunt]m. Tot ce putem face este s] analiz]m circumstanțele și s] încerc]m s] ne d]m seama dac] este mai important s] ne respect]m promisiunea său s] îi conducem pe vecinii 2 și 3 la aeroport. Nu exist] nici o regul] care s] ne poat] ajuta în luarea acestei decizii. Prin urmare, o acțiune dat] poate fi privit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vom încerca s] ne d]m seama în ce parte înclin] balanța. Această reprezint], f]r] îndoial], o problem] pentru judecată noastr], conform lui Ross, iar teoria nu este cu nimic folositoare. Ea ne-ar putea fi de ajutor numai dac] am organiza datoriile prima facie în ordinea importanței, astfel încât s] știm dinainte c], de exemplu, întotdeauna este mai important s]-i ajut]m pe ceilalti decât s] respect]m promisiunile f]cute. Ins] nici o asemenea ordonare nu este în concordant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiu menționat se poate construi o situație care poate fi inc]lcat]. De exemplu, poate c] nu ar trebui s] furi, dar cineva a c]rui unic] surs] de hran] pentru familie este furtul ar trebui s] fure, mai ales dac] ar fură de la oameni bogați care tr]iesc în lux. Ar fi greșit că acea persoan] s] nu fure; cum ar putea acel om s] își văd] familia murind de foame în timp ce el își repet]: „Le-aș putea procura hran
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
strică soției mele seară, de a-i provoca nepl]ceri. Ross vrea s] sublinieze faptul c] am deja posibilitatea de a distinge între trei tipuri de considerente care, în acest caz, sunt importante. Primul este acela c] e mai bine dac] nu întârziem. Al doilea se refer] la faptul c] este mai bine s] nu mint în privința rochiei. Al treilea spune c] este mai bine s] nu provoc]m nepl]ceri celor apropiați. Toate aceste considerente se reg]sesc în situația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptului general recunoscut potrivit c]ruia este bine s] nu întârzii și, astfel, ajungem foarte aproape de un principiu moral de la sine înțeles. Am ajuns la acest principiu din observațiile f]cute în cadrul cazului dinainte - acela c] este mai important aici dac] întârziem sau nu, dac] spun adev]rul și așa mai departe. Dar ceea ce am observat la situația aceasta trebuie s] serveasc] unei alte situații; trebuie s] m] ajute s] decid ce ar trebui de fapt s] fac (datoria mea exact
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oameni consider] că imoral faptul c] toate deciziile morale ar trebui luate prin punerea în balant] a avantajelor și a dezavantajelor, așa cum recomand] Ross. Cea mai bun] ap]rare a lui Ross este discuția asupra importanței drepturilor, mai corect spus, dac] este exagerat sau nu s] le atribuim calitatea unor atuuri. Într-adev]r, drepturile sunt importante, iar acest fapt în sine poate fi încoporat în teoria datoriilor prima facie prin punerea în balant] a plusurilor și a minusurilor. Dar exist] mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] nu ii rezist]m și alții îl prefer], atunci am abandonat efectiv afirmația conform c]reia exist] principii morale. Ross admite deja c] acestea nu sunt de folos. Sugestia mea este c] Ross s-ar fi descurcat mai bine dac] aceste principii nu ar fi existat. Replică lui Ross la cele discutate ar fi fost aceea c] f]r] principii de orice fel, nu se poate atinge o poziție moral] consistent]; pentru a fi just din punct de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a conduce o lume posibil]. Motivul pentru care am ajuns la acest nivel al detaliilor este de a oferi un conținut mai clar noțiunii de promovare a unei valori. Un agent promoveaz] anumite valori în alegerile sale, dac] - și numai dac] - el clasific] probabilit]țile opțiunilor din punct de vedere al acestor valori (afirmația 1) și opțiunile - acolo unde o astfel de clasificare este determinant] pentru alegerea care va fi f]cut] - din punctul de vedere al probabilit]ților lor (afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mâinile curate. O ultim] precizare asupra teoriei nonconsecințialiste, r]mânând tot în sfera formal]. Adepții teoriei susțin c], împreun] cu st]rile care trebuie mai curând respectate decât promovate, agenul va fi mereu în poziția de a cunoaște cu exactitate dac] o opțiune va avea sau nu una dintre st]rile respective. Confruntat fiind cu o valoare cum ar fi aceea a respectului sau a loialit]ții, voi ști întotdeauna dac] o opțiune dat] va aparține sferei uneia dintre cele dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vine din sfera afectivit]ții naturale, necalculate dinainte. Nu este nevoie s] mai st]ruim asupra acestui aspect. Dar, cu toate c] aspectul discutat mai sus este clar și se aplic] unui num]r foarte mare de cazuri, apare întrebarea dac] nu cumva adepții teoriei consecințelor au avut un demaraj prea lent, cel putin pan] de curând. Iat] și problema: Admițând c] teoria consecințelor este una a justific]rii, nu a deliber]rii, ce diferenț] se face - în politica deliberativ] - prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Un alt efect ar fi acela c] agenții ar îmbr]tisa anumite st]ri sau principii care s] îi conduc] spre contexte care s] le permit] s] reacționeze într-o manier] spontan], necalculat]. Acest efect se va manifesta mai ales dac] prin alegerea să de a se supune analizelor calculate dinainte, agentul g]sește cea mai bun] cale de promovare a valorilor pe care el le prețuiește. Ins] nu ar fi cel mai bine dac] agenții și-ar p]stră simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]